Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc

Chiar dacă ne certăm, eu te iubesc
Şi cred că ne certăm că miza-i mare
Poate de multe ori înnebunesc
Însă în sinea mea plâng foarte tare.
Eu simt nevoia să te controlez
Să fiu destinul tău şi steaua ta
Şi uneori chiar să te modelez
Fiindcă sunt trufaş în iubirea mea.
Dar tu să mă iubeşti chiar de m-aprind
Precum un foc ce urcă pân' la lună,
Căci recunosc că vreau ca să mă schimb
Şi firea să-mi devină mult mai bună.

De multe ori e greu şi nu te poţi opune
Când îţi iubeşti femeia cu-atâta pasiune.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mr. Potter: Dawson, aşteaptă. Povesteşte-mi desre ea. Povesteşte-mi despre fiica mea.
Dawson: Ce vreţi să ştiţi?
Mr. Potter: Orice, totul.
Dawson: E minunată. E inteligentă, e frumoasă, e amuzantă, e fricoasă ca o pisică bătrână. Dacă te apropii de ea pe furiş, se sperie foarte tare. E sinceră. Spune mereu ce gândeşte. Poţi fi sigur mereu că îţi spune adevărul chiar dacă adevărul doare uneori. E încăpăţânată. Ne certăm des. Poate fi atât de descurajatoare uneori. Dar este o foarte, foarte bună prietenă. O cunsoc foarte bine. Are încredere în mine. Iar eu sunt un visător, aşa că e bine să am pe cineva ca ea în viaţa mea. Dacă pleacă, nu ştiu ce mă fac. E prietena mea cea mai bună. E mai mult de atât. E totul.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am greşit uneori...

Te-am întâlnit atunci în secolul trecut
Se poate spune că a fost de mult
Dar astăzi de încerci să-ţi aminteşti
De clipa când mi-ai spus că mă iubeşti

Şi când în braţe te-am cuprins întâia oară
Eram la malul mării, ce minunată seară
A fost o clipă ce va trăi în eternitate
Chiar dacă-acuma timpul ne desparte

Am realizat atâtea lucruri împreună
Am traversat vârtejuri şi furtună
Dar în final nu ne-am pierdut cu firea
A fost un singur far, a fost iubirea

Iţi recunosc, nu vreau să folosesc tertipuri
În viaţă mi-au plăcut şi alte chipuri
Dar crede-mă, ai fost şi vei rămâne
Marea iubire a vieţii mele de ieri, de azi, de mâine.
 
Să nu mă condamni în termeni aspri
Să-ţi mai aduci aminte când voi pleca spre aştri
Că uneori, cu mine de credeai
Că trăieşti
Fără să vrei, s-a întâmplat, să uiţi să mă iubeşti

Nu-ţi reproşez nimic, îţi cer doar să mai crezi
Chiar dacă în viitor nu vrei să mă mai vezi
Ai fost şi vei rămâne în viaţa mea
Singura căreia i-am încredinţat toată iubirea

Şi acum într-un final, mult prea trist
Îţi fac un sincer jurământ pe Crist
Chiar de te-am întristat de-atâtea ori
Eu te iubesc ca-n prima clipă şi îţi recunosc, că
Am greşit uneori...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

Nu poţi să spui că eşti perfect
Când tu nu poţi să înţelegi
Că de eşti om, eşti şi defect
Şi e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt şi zăpăcită.
De mă cunoşti, pe loc mă îndrăgeşti,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăceşti!

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul e tăcere...

Dacă iubeşti nu îţi mai aparţii
Exişti doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă şi ce simţi
De te-nchini iubirii şi la sfinţi

Dacă iubeşti cu-adevărat
Eşti trist şi uneori îngândurat
Nu mai trăieşti doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine

M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îţi spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte

Tu eşti tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Aşa frumoasă şi aşa de fină

Tu să pictez m-ai îndemnat
Doar ţie la pian ţi-am mai cântat
Şi când plutim pe-al muzicii fior
Ne place s-auzim cum plâng viori

Când mă iubeşti şi te iubesc
Simt cum pe loc întineresc
Îmi dai motive să trăiesc
Dacă mă laşi să te privesc
 
Şi dacă uneori ne mai certăm
Fără ca vreun motiv să avem
Pe loc ne gândim la împăcare
Şi vine o sfântă îmbrăţişare

Dacă trăieşti într-o iubire
Nu te gândeşti la despărţire
Să trişezi în dragoste, nu-i greu
Doar de regrete urmărit vei fi mereu

Trăieşti doar când iubeşti
În restul timpului nici nu exişti
Şi dacă vrei să fi iubit
Atunci iubeşte în mod cinstit

Vreau să-ţi mai scriu un singur vers
Doar când iubeşti în viaţă ai un sens
Chiar de trăieşti clipe de disperare sau durere
Restul e tăcere...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă cu drag

Aşa e de bine
când mă gândesc la tine.
Am un foc în inima mea
că aşa amară e dragostea.
Să iubeşti e tare greu
şi uneori amar e sufletul meu,
dar tu eşti ce mi-am dorit,
chiar e bine să fii iubit.
Am trăit clipe ce nu le voi uita
şi niciodată nu voi regreta.
Vreau să mă ascunzi în sufletul tău
şi să mă alinţi când mi-e greu.
Iartă-mă atunci când mai greşesc,
dar niciodată nu vreau să te rănesc.
Să mă priveşti când te privesc,
cu vorbe dulci îţi spun că te iubesc.

poezie de Eugenia Calancea (24 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alină-mi inima

În miez de zi stau şi oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu ştii,
că nu sunt lângă tine...
doar tu eşti şi vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranţa mea nu moare,
eu am să stau şi am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viaţa mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubeşti
asta-i durerea mea uitată,
şi chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să ştii că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd şi eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să ştii cât mi-e de greu,
şi sufletul-mi de l-ai avea,
să simţi ce simt şi eu
să simţi când nu te simt tot timpul,
să ştii,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Şi lacrimile-mi curg uşor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aş vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
ştiind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neştire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc şi nu-i uşor
să-ţi spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
şi-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

de ce iubeşti, când iubeşti?

iubito, eu nu ştiu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torţe?
adică, ori o iubeşti, şi-o iubeşti cu defectele ei,
ori n-o iubeşti, şi n-o iubeşti cu defectele ei.
când iubeşti pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubeşti şi-l duci în iubire.
până la marginea vieţii şi a morţii
nu-ţi impun să joci, iubito
să iubeşti ce iubesc eu,
ci să iubeşti ce iubeşti tu,
dar să iubeşti până la cer şi dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta,
lumea ar fi o veşnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poţi să spui pentru ce iubeşti o femeie,
n-o iubeşti cu adevărat, doar o infuzi
şi mireasma nu ţine până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti?
nu te iubesc, femeie, pentru frumuseţea ta,
ci te iubesc pentru că frumuseţea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud şi-l arunc la ceruri înapoi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea Lola...

Dacă aşa a fost dat să fie
Atunci aşa să fie.

Draga mea Lola,
Nu am avut curajul niciodată să-ţi spun cât te iubesc,
Şi mai ştiu că niciodată nu te voi uita,
Chiar de vor trece ani, decenii, poate vieţi,
Cu mare foc te voi păstra în suflet şi în inima mea...
De-atâtea nopţi la tine mă gândesc,
Şi mă trezesc plângând de-atâtea dimineţi,
Dar creşte inima în mine şi zâmbesc,
Că te iubesc pe tine şi am uitat de ea,
Tu îmi eşti inceputul, te rog sa fii a mea,
Vreau tu să mă iubeşti, nu vreau nimic în plus,
Păstrează pentru mine sărutul tau de rai,
Şi -ţi jur că te iubesc chiar dacă nu ţi-am spus,
Căci tu când mă priveşti, si dulce îmi zâmbeşti
Rămân fără de grai...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut pe lacrimile tale

Când ne certăm nu pot ca să mă supăr,
E sarea şi piperul ce-mi doresc,
În mod normal ar trebui să sufăr,
Dar parcă şi mai tare te iubesc.

Nu întreba de ce, nici nu contează,
Abia aştept să ne-mpăcăm din nou,
Să fim perechea care tot visează,
La dragostea ce am primit cadou.

Să nu mai ştergi vreo lacrimă vreodată,
Să mi le dai, de vrei, să le sărut
Ca să nu uit cum mă iubeşti tu, toată,
Am să te rog să ierţi, chiar nu am vrut.

Mă pierd cu firea când nu eşti aproape,
Mă prăbuşesc la gândul că te pierd,
În sentimente care vor să scape,
De teama că nu pot să te dezmierd.

Când ne certăm, de fapt e împăcare,
În lipsa ta te caut peste tot,
Noi nu vom fi nicicând doar o uitare,
Nu poţi să nu îmi fii... nici eu nu pot.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DĂ-MI VOIE O CLIPĂ SĂ ÎNNEBUNESC

Chiar dacă mai scriu versuri pline de dor
Şi las nebunia să-mi curgă pe piele,
Eu scriu fiindcă nu vreau să mor...
Nici tu să mă vezi în clipele grele.

Chiar dacă-mi citeşti pe chip bucuria
Şi-n ochi vezi doar verde turbat,
Pe mine mă doare de fel nebunia
Ma doare şi pasul, cu care-i plecat.

Chiar dacă îmi place prea mult să iubesc,
Si tremur când m-atingi cu privirea,
Dă-mi voie o clipa să înnebunesc...
Căci astăzi mă doare prea mult fericirea.

Chiar dacă şi viaţa din mine-i corectă,
Şi vântul m-atinge pe sâni uneori,
Pe mine ma doare prea rau că-s perfectă
Şi nu am secrete ascunse-n bujori.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei pleca

Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt şi soare
Şi te voi aştepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi creşte mare, umbră eu voi da
Şi multe păsări voi avea pe ramuri
Şi mulţumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Şi te voi aştepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori

De câte ori să îţi mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerşesc
Iubirea ta ca dar ceresc

De câte ori să mai adorm
Ca să visez de tine-n somn
Şi umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am să te iert

Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără să ştii
Chiar şi atunci când am să fiu
În lanuri verzi sau în pustiu

De multe ori n-ai să mă crezi
Sau poate n-ai să mă mai vezi
Eu te privesc în zi şi noapte
Mă rog de bine să ai parte

De atâtea ori când o privesc
Mă văd cu ea într-un duet
Şi nu mai vreau să irosesc
Doar simple versuri de poet

De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui că am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi timp să nu mai risipim...

Şi nu iubesc doar când iubeşti!
Nu sunt condiţii în iubire!
Totul e doar să străluceşti,
Chiar de nu simţi o împlinire...

Şi nu te judec cum mă cerţi...
Chiar de greşeşti şi nu vezi bine,
Aştept să creşti şi să înveţi...
Iubirea mea îţi aparţine!

Te vreau lucind de bunătate!...
Te vreau să vezi în mine-adânc!
Dar, tu te ţii aşa departe...
Şi în nimic nu vezi ce-i sfânt!

Iubirea mea! Totul e clar!
Ne suntem destinaţi să fim...
Şterge trecutul de amar,
Şi timp să nu mai risipim...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune NU!...

Nu spune NU, când tu simţi DA,
Nu te opune când iubeşti...
Ea îl chema, el refuza
Iubirea ce o tot goneşti...

Nu te mai încărca cu vină,
Păcat nu este când iubeşti...
Lasă iubirea ca să vină,
Nu te opri să risipeşti...

Nu te mai reprima în toate...
Tu mă iubeşti cu suflet pur;
Destinul ne va uni, poate...
S-atingem culmile de-azur...

Hai să zburăm spre fericire!
Deşi, demult nu cred în ea...
Dar cred în dragoste, iubire,
Ce nimeni nu îţi poate lua!

Hai să ne depăşim în toate,
Să fim mai mult de am fost ieri...
Nu doar distanţa ne desparte,
Iubire, vreau şi tu să speri!

Nu spune NU la ce-ţi ofer...
Nu arunca ce ţi se cheamă!
Să nu renunţi, atât mai sper,
Şi de iubire să ţii seamă!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e totul

Iubirea nu e totul: nu e mâncare, băutură
Sau somn adânc, acoperiş ce apără de ploaie,
Ori un buştean pentru aceia ce în ocean căzură
Pe care urcă şi-apoi cad şi-n apă iar se-nmoaie.
Plămânul îngroşat nu-l poate face să respire
Sângele nu-l va curăţa, fractura n-o va vindeca;
Dar mulţi care iubirea n-au, şi sper să nu vă mire,
Chiar în acest moment cu moartea doresc a se-alia.
Şi totuşi s-ar putea ca-n ceasul de necaz
Nevoia să mă împingă când gem să scap de el,
Căci mă apasă tare şi nu îmi dă răgaz,
Să vând iubirea noastră ca să-mi revin niţel
Sau amintirea nopţii, să simt hrana-n stomac.
Dar chiar de-ar fi posibil, nu cred că am s-o fac.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita Mea

Iubita mea cu părul fin
De multe ori am vrut să vin,
La tine oriunde ai fi,
Aş face multe pentru a te găsi.

Iubita mea cu ochii de cristal
Care mă porţi din val în val,
Aş da orice să ajung la mal
Să te pot vedea la carnaval.

Iubita mea cu buze dulci
La mine-n braţe aş vrea să te culci,
Te-aş săruta întruna
Te iubesc pentru totdeauna.

Iubita mea eu te ador
Mă simt de parcă n-o să mor,
Iubirea ta e pe vecie
Chiar dacă pare o nebunie.

poezie de Ovidiu Kerekes (3 februarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă in alb ori negru

Iubeşte-mă în alb ori negru
Iubeşte-mă aşa cum sunt
Iubeşte-mă cu adevărul pus
În negrul cuvintelor de despărţire.

Iubeşte-mă rostind doar adevărul
Iubeşte-mă ţinându-mă de mână
Iubeşte-mă în alb prietenos
Să-ndur un punct sfâşietor iubirii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Lasă doar natura să iubească-n curcubeu
Tu iubeşte-mă în nonculorile de bază
Născătoare de dureri ori bucurii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă din ele răsar doar Ierni
Lungi suferinţe de-aşteptări şi lacrimi
Că nu te pot avea chiar dacă mor.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă Dumnezeu se lasă-n curcubeu
E legea Lui să prindă-n Lume viaţa
Cu toate tonurile infinite de culori.

Iubeşte-mă în adevăr de nonculori
Îmi este simplă citirea şi simţirea
Sunt antrenată pentru astfel de picturi
În care Destinul pune punct iubirii.

Învaţă să iubeşti în alb ori negru
E-un sfat de viitor probat de mine
Din nonculori se naşte sigur Raiul
Ori faci un nod la tot ce te ucide.

Învaţă să iubeşti cu Da şi Nu
Învaţă să iubeşti cu alb şi negru
Învaţă să iubeşti cu adevărul pus
În grai în ochi şi-n gândurile inimii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Să-mi scoţi o inimă din curcubeu... înlăcrimat!
Iubeşte-mă în alb ori negru
Să ştiu de vine Iarna.... cu nopţi de insomnii şi fulgi.

Iubeşte-mă în alb ori negru.... chiar dacă doare!!!

poezie de Adelina Cojocaru (18 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa iubirii

Iubirea se va vinde bine,
Dar eu nu scriu să pot să vând,
De fapt, eu doar vorbesc cu mine,
Însă şi tac, doar ascultând

Iubirea-mi place, e perfectă,
Te mai şi face să gândeşti,
Cum s-o repari când e defectă,
Ca să n-o pierzi cât mai trăieşti

Iubirea, e un lucru magic
Care te-nalţă spre văzduh,
Dar poate fi sfârşitul tragic,
Chiar şi cei ce iubesc se duc

Iubirea e o dulce vrajă
Ce te-ameţeşte uneori,
Dar dacă nu îi stai de strajă
Poţi pierde-ai dragostei fiori

Iubirea, forţa ei te-atrage,
Te şi respinge uneori,
O lume-ntreagă poate trage,
Cu ea, ori te afunzi, ori zbori

poezie de Adi Conţu (23 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca actor eşti în mâna regizorului şi dacă relaţia ta cu regizorul nu este excelentă este foarte greu ca ambii să se detaşeze. Normal ar fi ca regizorul să aibă o atitudine de tipul: "uite noi ne certăm în pauze, dar când îţi dau indicaţiile eu te respect ca actor şi te tratez ca atare". Nu se practică asta, de cele mai multe ori.

citat din Deborah Feldman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, un singur lucru este foarte clar pentru mine acum, în acest moment. Anume, atunci erai îndrăgostită de mine, chiar dacă nu mă cunoşteai personal, nu mă întâlnisei încă. Sunt cuvintele tale, nerostite, însă scrise clar aici, de mâna ta, în aceste foi, fără să te fi obligat cineva... În plus, se pare că nu ţi-ai schimbat părerea nici după ce m-ai întâlnit prima oară. Nu te-am dezamăgit... Întrebarea este dacă încă mă mai iubeşti, chiar şi acum, după atâta timp?! Pentru că eu, da, te iubesc, chiar foarte mult, doar ţi-am spus, de atâtea ori... Şi dacă aş fi ştiut că şi tu... Uff... Totul este atât de greu şi nu ştiu de ce... Spune-mi, Lia, sincer... Mă iubeşti sau nu?!
Lia: Luci, te rog... E atât de jenant...
Lucian: Jenant?! Ce-ar putea fi jenant?! Mie nu mi se pare.
Lia: Situaţia asta... Mă simt penibil! Te rog...
Lucian: De ce? Pentru că am aflat astfel că erai îndrăgostită de mine? Nu mi se pare deloc jenant. Nu-i nimic rău în asta.
Lia: Poate că nu, dar... De moment ce ai aflat despre modul în care... M-am îndrăgostit de tine, fără a te cunoaşte personal măcar... Ce crezi oare acum despre mine?
Lucian: Ce cred despre tine...?! Cred că eşti minunată. Şi te iubesc! Tot mai mult. Din ce în ce mai mult. Ar trebui să ştii că, odată formate, eu nu-mi schimb deloc părerile. Şi mă abţin să-ţi fac complimente, pentru că ştiu că nu le apreciezi, le consideri doar vorbe goale, nedemne de luat în seamă. Însă dacă ar fi după mine, n-aş înceta cu complimente la adresa ta. Pentru că eşti... Absolut fascinantă! Ai un efect asupra mea aşa cum nimeni nu l-a avut vreodată. Şi nici n-aş fi crezut că vreo persoană ar putea deţine controlul asupra mea. Însă s-a întâmplat... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă în care te-am zărit, pentru că, din nefericire, n-am avut nişte colegi care să te fi cunoscut din timp şi să mi te fi descris amănunţit, altminteri aş fi păţit acelaşi lucru ca şi tine. Adică, m-aş fi îndrăgostit fără a te fi cunoscut pe tine personal înainte... Însă, cum, ne-cum, eu te iubesc! Din tot sufletul meu! Mult de tot... Dar tu... Mă mai iubeşti? Încă?! Şi acum? Da, sau nu?!
Lia: Da, Luci, te iubesc... Dar...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!