Veşnicie

Priveşte-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Mai cantă-mă prin gânduri în silabe
Şi uită-mă-n poeme neştiute

Atinge-mă tăcut prin nemurirea
Ce doarme în morminte liniştită
Trezeşte-mă la neodihna vie
Din praful vremii, veşnică iubită

Te voi urma pe mare în derivă
În naufragiul boţului de tină
Noi, două stele în înaltul zării
Pe cerul nopţii candidă lumină

Priveşte-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Te voi păstra în gânduri totdeauna
Plângându-te-n poeme neştiute

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, unde...

Am soarele pe frunte, deşi e marţi întreagă
Şi mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde braţul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.

Şi eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Şi de nu eşti cu mine, rămâne suspendată
Dorinţa unei clipe, cu paşii înapoi,

Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineţi.
Erai atât de verde şi eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieţi!

Azi amurgesc poeme la ţărmul mării mele,
Cu liniştea în braţe m-apropii de sfârşit.
Şi chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.

Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Priveşte-mă din locul în care te-ai ascuns!
Şi doar un gând trimite, să ţi-l aşez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme se nasc

Poeme se nasc şi nicicând nu mor,
Din gânduri o mie bine aşternute,
Din dragoste pură şi lacrimi ce dor,
Poeme se nasc, sublime, tăcute.

Cel care simte în suflet iubirea
Ş-apoi o transpune în versuri pe foi,
Acela-i ce poartă veşmânt nemurirea,
Prin versul ce-a curs din inimă, ploi.

Poemul mi-a fost amantă, soţie,
Am trăit iubirea, mi-a fost şi trădată,
Mereu cât trăiesc respir poezie,
Poeme se nasc şi nu mor niciodată!

poezie de Răzvan Isac (28 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri rebele

Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n şiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.

Te leg cu privirea de gânduri ţesute
în vasta reţea de dorinţe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neştiute.

E blândă privirea-ţi ce-n mine se pierde
şi-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.

Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
reţeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul tău

Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ţi voi fura
Şi iĺ voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu şoapte
De dragoste,
Şi luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
Să curgă şuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ţi scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn vieţii

Ne-atrage veşnic Marea
din marea Neuitării
Ne-atrage Depărtarea
din depărtarea Zării

Ne-atrage veşnic Cerul
din cerul Amintirii
Ne-atrage Efemerul
din efemerul Firii

Ne-atrage Nenăscutul
din tot ce e născut
sau Nerecunoscutul
din ce e cunoscut

În tine e Poetul
În tine Poezia
În tine e Profetul
În tine Profeţia

În tine e Rostirea
În tine Nerostitul
În tine e Gândirea
În tine Negânditul

În tine Căutarea
În tine Nepătrunsul
În tine Întrebarea
În tine e Răspunsul

Nimic în neschimbare
Nimic nestătător
Nimic în neaflare
Nimic neştiutor

Ascunsă-i Amintirea
în ce-i necunoscut
Ascunsă-i Nemurirea
în ceea ce-i pierdut

Găseşte Adevărul
în ceea ce-i uitat
Doar El, Cunoscătorul
a tot ce e creat.

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Toamna mea de azi,
acoperă-mi sub frunzişul galben
tristeţea din suflet;
să o faci încet să nu-o doară.
Pune-mi sub mantia ta ruginie
la putrezit
gândurile negre,
temerile
şi grijile de peste zi
ce mă tulbură
la vreme de seară;
Fă iarna să vină mai repede,
să viscolească şi să-şi aşeze
troienele de bucurie
ale colindătorilor;
să nu poată ieşi nici umbra lor
de sub ele.
Să le spele apoi
cu lumina vie din apa zăpezilor
încărcate de frumuseţea sărbătorilor
ce trec pe la noi.
Şi ca să fiu sigură că nu se mai întorc
negre şi urâte,
să le botezi cu apa
sfinţită a Iordanului
la Bobotează.
Atunci voi fi şi eu
primenită,
voi răzbate şi voi înflori
precum ghiocelul
primăvara.

poezie de Angelina Nădejde (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere-n poeme...

Ţipă gânduri nude de a ta tăcere,
Iarna-aceasta ninge dalbă mângâiere,
S-a decis-n ceruri Însuşi Dumnezeu
Să răsară-n toate visul-curcubeu.

Din absurda cale ce ne-a fost tocmită,
Brazdele răstoarnă clipa-nţelenită,
Şi se strâng cazarme de absurde fapte,
Se croiesc stindarde-n slovele curmate.

Din potopul fulgilor-ameţiţi de stele
Se declamă iarăşi un desiş de iele.
Tremur de lumina-ţi ce-o alungi abstract
Şi-ţi descânt absenţa-n plânsul nesecat.

Strigă-n van luceferi, dezvelind amnare,
Sângele meu umple din senin, pahare,
În fărâma vieţii mă culegi treptat,
Prin zăpada nouă îngerii-au săpat.

Voi pleca devreme dintr-un trup plăpând
Şi-ţi voi cerne dorul în poemul blând.
Tu vei vrea să numeri fluturii de veghe
Prin săruturi ninse de-ntristări pribege.

Vei striga prin hăul lumii nevăzut
Tot altarul-matcă, unde am zăcut
Şi vei şti că-n albul con de vreme
Orchestrează mâna-mi noi şi noi poeme.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri şuvoi
Între mine şi voi.
Gânduri vărsate
În viaţa-ne toată!
Gânduri năluci
În arşiţi de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună şi-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinţi
Între rude, părinţi.
Gânduri rebele
Între o lume şi stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariu de viaţă

frământ entuziastă în coca nopţii stele
sa dospească în tihnă pâinea de lumină
dulci clipe de visare-s căutările mele
eu mi-am ţesut credinţa pe o etamină.

gânduri mă frământă ca pe un aluat
să crească în mine pronia cerească
am avut în viaţă un destin minunat
sufletul a ştiut lumea s-o iubească.

voi lăsa în urmă roiuri de poeme
stoluri de vise să zboare peste munţi
poveşti neţărmurite despre trăiri boeme
cu iubirea mea pentru îngeri şi sfinţi.

dar până la final mai e destulă vreme
să cuceresc cerul cu gânduri cuminţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul mortilor

Morminte dragi, lumina vie,
sporite'ntr'una an de an,
noi v'auzim curgand sub glie,
ca un suvoi subpamantean!

Ati luminat cu jertfe sfinte
pamantul, pana'n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.

Ascunse'n lut, ca o comoara,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma'n tara,
va regasim mereu in noi!

De vi s'au smuls si flori si cruce
si daca locul, nu vi-l stim,
tot gandul nostru'n el v'aduce,
ingenuncheri de heruvim.

Morti sfinti in temniti si prigoane.
Morti sfinti in lupte si furtuni,
noi am facut din voi icoane,
si va purtam pe frunti cununi.

Nu plangem lacrima de sange,
ci ne mandrim cu-atati eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plange,
ci se cumineca prin voi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn morţilor

Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntr-una an de an,
noi v-auzim curgând sub glie,
ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
pământul, până-n temelii,
căci arde ţara de morminte,
cum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n ţară,
vă regăsim mereu în noi!

De vi s-au smuls şi flori şi cruce
şi dacă locul, nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n el v-aduce,
îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane.
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrima de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plânge,
ci se cuminecă prin voi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina cu magnolii

Nu, nu mă mai cuprind voluptoasele porniri
din serile când ea aştepta
în grădina cu magnolii,
pe o bancă unde şi azi o mai caut
şi nu ştiu cum de se întâmplă.
Acum noaptea-i tristă, grădina singură,
nu mai păstrează aroma visului parfumat,
doar cuvintele spuse care strivesc
fantome de ceară şi câteva gânduri ispită
care se adună târziu sub lustra de fier
zâmbitoare-n lumină.
Nu mă părăsiţi păsărilor, le strig,
vine gerul iernii, aşteptaţi
în tufa deasă de lonicera,
ascunse în ramuri.
O să vă rup din pâinea mea zilnică,
o pun pe masa săracă, firimituri
şi poeme neterminate.
Să nu ne acopere liniştea urâtă,
chemati şi voi de pe drumuri femeia.
Eu rămân aici,
să nu se stingă focul poeziei,
poate în călătoria prin stele
mă va zări şi-mi va trimite prin voi
o bucurie care să topească
îngheţul din cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii celui mai frumos poem

Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
şi Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor creşte aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopţii,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înţepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streaşină vieţii,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să muşc din coaja cerului.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă şi-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ţi de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi şi noroc.

Lasă-ţi destinu-ncet să mă cuprindă
Şi mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.

Ascunşi sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Şi când doar stelele... ne mai pândesc.

Priveşte-mă şi strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfinţit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-am să-ţi aduc din rătăcite porturi
Nici giuvaieruri nici mătăsuri moi,
Decât un strop de rouă în chivoturi...
Cu timpul rătăcite-s neştiute ploi.

Nici mistice simboluri de departe
Nu-ţi voi aduce de prin Indii calde,
Din templele închise sub nisipuri moarte
Nu-ţi voi aduce-n lama unei spade,

Ci doar un bob de rouă de pe roza-n floare
Voi aduna în zori la mine în priviri
Şi templele s-or lăfăi-n răcoare
Şi zei păgâni n-or să ne fie musafiri.

Iar porturile rătăcite-n gânduri moarte
Demult vor fi-ngropate în singurătate.

poezie de Emilian Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu poetesa dragă

Citeşte-mi doar poeme despre noi
Iubito-n seara ultimei ninsori...
Să numărăm, frumos, până la doi
Că ne-au venit zăpezi de sărbători.

Doar amintiri prin focul multor gânduri,
Doar emigranţi prin vifor şi ninsoare ;
Cu ochiu-ţi roşu, cuvintele din rânduri
Le trece-n vraja rece a clipei viitoare.

Talazuri de ninsori ne ducă-n infinit
Să ne sfinţească iarna-n noaptea vieţii-
O binecuvântare caldă, la sfârşit
Să mai cerşim şi noi, ca unii, ca poeţii.

Sub avalanşe stranii ne curgă înserarea-
Vom adormi-n săruturi sub zăpezi...
Ne va cuprinde puţin şi-nfrigurarea,
Dorul de Cetate şi dorul de livezi...

O să ne pierdem prin neaua sângerie
Cum s-au pierdut destui cu faptul lor divers-
Un ultim, rece, nou poem vom scrie
Sub avalanşa grea, mai mult din mers.

Vor scrie mulţi, că undeva, prin Apuseni
Cuprinşi doar de-a zăpezilor beţie,
O avalanşă ne-a târât pe sub buşteni
Şi ne-am sfârşit... scriind o poezie...!

poezie de Eugen-Emil Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă fără a spune un cuvânt
şi-mi voi da seama că uneori privirea
spune mult mai mult decât orice vobă.
Priveşte-mă astăzi că poate mâine
îţi vei pierde speranţa către absolut
şi-mi vei putea spune cât de greu este
să-mi vorbeşti fără cuvinte,
să mă priveşti fără a mă vedea
şi să-mi spui vorbe dulci
fără a mă face să-mi pierd capul.
Priveşte-mă şi vei vedea
cât de frumos este
să fii privit cu dragoste
de mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul din Oglinzi

Ajută-mă să-mi înfrânez iubirea, când dorul face-n sufletu-mi popas
Şi-mbracă-mă cu fericirea de-a nu-mi lua niciodată bun rămas.
Priveşte-mă cu ochii luminaţi şi uită-n palmea mea nefericirea,
Păgâni să fim, de lumea ta uitaţi, când tu eşti pentru mine nemurirea.
Şi braţ la braţ mergem în vise şi-n gânduri, suntem împreună
Şi sufletu-mi cu patimi stinse, atâta dor nebun adună...
Parfumul florilor de crin şi raza soarelui fierbinte
Sărutul dulcelui venin ce e menit să mă alinte.
Ajută-mă să cred în noi, sfărâmă zidul depărtării
Şi de vom fi de lacrimi goi, te rog să nu mă dai uitării.
Rămâi doar cerul meu cu stele şi mângâierea mea târzie,
Alungă-mi temerile grele din boarea vântului ce-adie.
Şi ceartă-mă cu glasu-ţi blând, străină de-ale lumii-mpotriviri
Trecutu-mi fad şi îngropat, în ale vieţii rătăciri...
Rămâi cu mine, o lumină blândă, din rugăciuea nopţilor de vară
Pe geana somnului plăpândă, emoţia ta de-odinioară.
Când nu ştiam că-mi va fi dor, n-am îndrăznit să te opresc
Senină îmi zâmbeşti uşor, nici nu cutez să te privesc.
Ajută-mă să am putere, să-nvăţ să zbor, s-ajung la tine
Să fii tu marea mea avere, comoara ce-o păstrez în mine
Şi iartă-nalta îndrazneală de a te-nchide-n al meu suflet
Te-ating cu veşnică sfială, din umbra unicului umblet
Dar poate va veni o vreme, când drumul ni-l vom despărţi
Te vei îndrepta alene şi eu cu jind te voi privi.
Rămâne să-ţi şoptesc o taină:
Trecutul vremii n-ai să-l poţi uita
Oricât de-ndepărtat ţi-e drumul, tu rămai lumea mea...

poezie de Andreea Palasescu (8 octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntraş pe cărările nopţii

Vâsleam pe un fluviu, prin mine, stingher,
Făcându-mi pe Styxul din gânduri cărare
Spre-un far de iluzii strivite de-un cer
Cuprins de o noapte ivită din mare.

Grăbeam spre un ţărm de-ntuneric deplin,
C-o lotcă atrasă de-o vagă scânteie
Rămasă alături de farul în chin
Spre-a fi, din trecut, viitorului cheie.

Prin Styxul din gânduri, vâsleam pe o mare
Şi-un cer ce căzuse-ascunzându-mi reperul
C-o noapte mai neagră ca noaptea în care
Eram şi vâslaşul, şi marea, şi cerul

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinutul zăpezilor albastre

A îngheţat din nou lumina la ferestre,
Un ger al veşniciei s-a cuibărit în ea,
Împrumut speranţa zăpezilor albastre,
Să-mi împletesc din vise albastru corp de stea.

Îmi ninge peste suflet cu amintiri virgine,
Ninge într-un amor etern cu infinitul...
Iar în singurătatea zăpezilor cianine,
Doi îngeri îşi împart în taină răsăritul.

E amorţit pământul în zilele de plumb,
O umbră se închină, pe deal, la vechiul schit,
Doar zorii îmi zâmbesc, nu vor nimic în schimb
Şi mă apasă dorul sub cerul învechit.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!