Acolo, unde...
Am soarele pe frunte, deși e marți întreagă
Și mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde brațul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.
Și eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Și de nu ești cu mine, rămâne suspendată
Dorința unei clipe, cu pașii înapoi,
Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineți.
Erai atât de verde și eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieți!
Azi amurgesc poeme la țărmul mării mele,
Cu liniștea în brațe m-apropii de sfârșit.
Și chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.
Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Privește-mă din locul în care te-ai ascuns!
Și doar un gând trimite, să ți-l așez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!
Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!
Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să știi tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!
Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!
Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre suflet
Sunt înger și femeie...
Sunt liră fără nume, albastră și străină,
Ce bea din ceruri stele, împrăștiind lumină.
În trup mi se ascunde șerpoaica cea din rai,
În brațe să te-nlănțui... hai, cântă-mă din nai!
Prin vene-mi curge lavă, incandescență vie,
Pe gene-mi zboară fluturi în prag de cununie.
Pe buze-mi curge mierea și macii plâng de dor,
Când fredonez cantate pe-o margine de nor.
Deși mi-e trupul fraged, port munți și mare-n mine,
Miros a pâine caldă, am lacrimi pentru tine.
Te bântui și în vise și-n dimineți mă ai,
Să-ți potolesc și setea și foamea de-al meu grai.
Cum ți-am pătruns în carne, am să-ți răspund îndat':
Sunt înger și femeie, nevină și păcat...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre zbor, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre pâine sau poezii despre plâns
Erai în mine ca o izbăvire...
Azi, parcă-i mai albastru răsăritul
Și nu mai doare liniștea din cer.
Am prins în palme, Doamne, infinitul
Și îndrăznesc din nou, să mă ofer.
Am primăveri pe umărul cu stele
Și-au înflorit zambile pe un sân;
Pe gât se zbenguie visele mele,
Când peste vise, îmi ești azi, stăpân.
Ai apărut, când te-am chemat, spre seară-
(O altă noapte albă mai striga).
Și lacrima din răstigniri de ceară
S-a speriat de lăcrimarea ta.
Și lanțuri au căzut la poarta vieții,
Ferestrele, zăbrelele, și-au rupt
Zâmbesc pe lângă macii mei, scaieții
Și, deși nu te știu, te-am cunoscut.
Erai în mine, ca o izbăvire,
Chiar de-n amurg, e poate prea târziu,
S-adăpostim iubiri sub coviltire,
Când plouă agresiv și cenușiu.
Să nu mă cerți, că am bătut la ușă!
Te-am auzit când bântuiai prin vers-
Mi-ai scuturat poemul de cenușă
Și l-ai înaripat spre univers...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zambile, poezii despre violență, poezii despre sperieturi sau poezii despre primăvară
Răspuns - replică la poezia "Dreptul la răspuns" de Nicu Gavrilovici
E-o liră fără nume, albastră și străină,
Ce bea din ceruri stele, împrăștiind lumină.
În trup mi se ascunde șerpoaica cea din rai,
În brațe să mă-nlănțui și rupe-mă din nai!
Prin vene-mi curge lavă, incandescență vie,
Pe gene-mi zboară fluturi în prag de cununie.
Pe buze-mi curge mierea și macii plâng de dor,
Când fredonez cantate pe-o margine de nor.
Deși mi-e trupul fraged, port munți și mare-n mine,
Miros a pâine caldă, am lacrimi pentru tine.
Te bântui și în vise și-n dimineți mă ai,
Să-ți potolesc și setea și foamea de-al meu grai.
Cum ți-am pătruns în carne, am să-ți răspund îndat':
Sunt înger și femeie, nevină și păcat...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din tristețea unei clipe
Se mai naște-o poezie din tristețea unei clipe,
Și din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca și cum dumnezeirea și-a făcut două echipe
Să ucidă frumusețea strecurată-n bunătate.
Ochii orbi privesc lumina și văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, și în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură și dreptate.
E amurg între poeme și e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală și rușine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru și cu vocile străine.
Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre voce, poezii despre tristețe, poezii despre rușine, poezii despre pictură, poezii despre orgoliu sau poezii despre ochi
Poeme de nea...
Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ți cauți o poveste, să-ți sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îți așezi pe rană,
Să-ți mângâie tristețea și lacrimi și durerea!
Eu am rămas acasă și te aștept cuminte,
Doar gândul e cu tine și parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în brațe
Și scâncetul albastru nu pot să ți-l ascult.
Să ningi frumos acolo, în luna vieții mele,
Așa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,
Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.
Voi da noroc cu cerul, voi aștepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ți rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!
poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre versuri
Lumini de sus
Luminile ne predispun la cer
Când vin aduc o lume angelica
Ele se implică sentimental
Total aferent și corespunzător
Ne scot din întuneric
Și ne pun chipurile la loc de cinste
Ne ridică din singurătate
Și ne saltă cu gesturi inedite
Până la locul îmbrățișării
Acolo într-un portal poetic
Ne dăruiesc noi începuturi
Lumea întreagă pare mai vie
Ca un univers doldora de poeme
Eminamente pur cu mize sacre
Pe ritmuri vibrante ca la paradă
Măsurat în multipli de lumeni
Acolo pun arzător de un curcubeu
Prin panorama unei revărsări.
poezie de David Boia (12 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre singurătate, poezii despre ritm, poezii despre curcubeu sau poezii despre cadouri
Culori
Nu mai suntem eroii din poveste,
nici îndrăgostiții ce se sărutau
în ploaie de lumină albă
când ochii ferestrelor
îi ascundeau sub gene plânse.
TU-cavaler în războiul de stele
fără binecuvântări,
EU-prizonieră în trecutul tău.
Împreună suntem universul
din altă galaxie,
cu viață în loc de moarte,
cu vis în loc de timp,
când iubirea noastră devine ritm
în poezii de dragoste
și poeții scriu atât de verde,
atât de albastru,
că lumea toată
se îmbracă în NOI...
Astăzi oamenii se caută
în culori pereche,
dar noi am plecat deja
în albul vieților apuse...
poezie de Eliza Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre alb sau poezii despre război
Veșnicie
Privește-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Mai cantă-mă prin gânduri în silabe
Și uită-mă-n poeme neștiute
Atinge-mă tăcut prin nemurirea
Ce doarme în morminte liniștită
Trezește-mă la neodihna vie
Din praful vremii, veșnică iubită
Te voi urma pe mare în derivă
În naufragiul boțului de tină
Noi, două stele în înaltul zării
Pe cerul nopții candidă lumină
Privește-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Te voi păstra în gânduri totdeauna
Plângându-te-n poeme neștiute
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre somn, poezii despre noapte sau poezii despre neodihnă
Erai atât de roză azi...
erai atât de roză azi
și părul revopsit îți șade bine,
privirea-mi te dorea puțin să arzi
când ochii îndreptai tăcuți spre mine
și m-a durut ceva când ai plecat,
credeam că mi-a trecut dar iată,
parfumul tău cu tine aromat
m-a secerat în inimă, nevinovată
și am sperat o clipă pe ascuns
că poate de revii mă prinzi de mână,
să mă ajuți, să fiu din nou pătruns,
de fericirea veche, azi străină
cu pașii obosiți îmi caut cărări,
nu vreau să iau taxiul către casă,
vreau să-mi rămâi în gând, mă uit la flori,
le-aș strânge în buchete, doar să-ți placă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre taxi, poezii despre roz, poezii despre păr sau poezii despre nevinovăție
Eu, vara ta... tu, iarna mea eternă...
Și de m-aș naște înc-o dată,-n vară,
Te-aș aștepta din iarna-n care ești.
Pe buze, ca pe-o strună de vioară,
Cu un sărut, adagio, să-nflorești.
Și i-aș cânta zăpezii să se-ndure,
Să mai aștepte-n ceruri un minut,
Atât cât să-nverzească-n noi pădure
Și vara să ne fie așternut.
Ninsorilor le-aș recita poeme,
S-adoarmă undeva în drumul lor.
Îți voi trimite-albastrul să te cheme
Aici, în dormitorul florilor.
Decembrie să plece în vacanță,
Să-ncuie gerul și furtuni în pod!
Cu luna lui cuptor, fă alianță,
Din iarna-n care ești să te deznod.
Până la mine,-un pod de primăvară
Te-o trece peste neguri și stihii;
Ți-am împletit din violete-o scară:
Tu calcă peste ele, dar, să vii!
Și de mai simți o albă mângâiere,
Nu te opri! De sub zăpezi, viclean,
Cu glasul rece-al iernii îți va cere,
Să mai rămâi, un înghețat ocean.
Să te dezgheț, nu aș putea vreodată-
Eu, vara ta, tu iarna mea. Și știu,
Dorința mea rămâne suspendată
Între speranță și un ''prea târziu''...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre vioară, poezii despre vacanță, poezii despre sărut sau poezii despre păduri
Din flori de gând te-adun
Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ți-am spus,
Clepsidrele așteaptă impulsul remușcării;
Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus
Și mușcă fericirea din buzele răbdării.
M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic
Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire;
Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic
Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire.
Și lasă-mă să caut de dincolo de noi
Cum mai suspină dorul și ploile cum mor!
Am adunat în mine un pas din doi în doi
Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor
Să te adun din mine, ca pe o notă vie
Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând.
Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie
Mi te găsesc sub streșini, cu toamnele plângând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre vals sau poezii despre gânduri
Poesie vivante
Poezia este mai vie decât toți oamenii și toate vietățiile la un loc.
Mai vie decât o cezariană proaspătă
din care scâncet stă să erupă.
Mai vie decât vița de vie cu a cărei sevă unii
își dreg rănile.
Mai vie decât toate focurile văzute și nevăzute ale Universului.
O fecundație într-un bob de sare,
minereul de speranță ce iradiază
chiar și plumbul,
chiar și un ocean lacrimi.
Atât de vie încât uneori îi pulsează morții în ochi.
Da. Poezia se perpetuează chiar și dincolo.
Ea însuflețește liniștea din cimitire.
Ea dă amintirilor celor dragi ecou în eternitate.
Poezia este viața însăși,
Combustibilul motricității noastre,
instinctul de a iubi.
Poezia este atât de vie încât
fiecare undă radio care se propagă prin trupurile noastre
e un vers!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre radio, poezii despre plumb, poezii despre ocean sau poezii despre naștere
Tu nu mai ști de mine, primăvară!
Tu nu mai știi de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe brațe-n zi de doliu,
Mă-mbracă dimineți în alb lințoliu
Și în poeme e atâta seară!
Un vers își scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Și plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.
Un punct debusolat își vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că și-a făcut seppuku și norocul.
Tu nu mai știi de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveștile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, să se
Ascundă soarele în mine iară.
Și dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vinovăție, poezii despre seară sau poezii despre noroc
Eu
Eu... din miile de fluturi
Care zboară-n asfințit,
Când vrei soarele să scuturi,
Doar pe tine... te-am iubit.
Eu... din păsările toate,
Care cântă prin livezi,
Te-am ales pe tine, poate,
În văzduh... să nu te pierzi.
Eu... dintr-un alai de stele
Călătoare, trist, pe cer,
Te-am luat în palme grele,
Dezgolită... de mister.
Eu... din curcubeu și rouă
Risipite-n dimineți,
Împart dragostea în două
Doar cu tine... de mă ierți.
Eu... din razele de soare
Într-o lacrimă... te pun
Și pe-o floare de cicoare
Jur... cu tine să rămân.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni, poezii despre muzică sau poezii despre iertare
Cel mai frumos verde...
Ai cel mai frumos verde pe pământ,
Cu el se învelește iarba când ie dor,
Te privesc uimit ca pe un loc sfânt
Când cobor pe coapse la izvor.
Șin armonia lui sub pleoape îmi descântă,
Atât de viu, de frumos și tandru,
Zăpada cărnii pure ce tresaltă
Pe sânul tău ca lujerul de leandru.
Doar în fața ta acum mănclin
Cu sfiala unui val în părul lung,
La cascada unei flori de crin,
Acolo eu trăiesc și am să mă sting!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre frumusețe
Îmi rămâne amintirea, a iubire, să-mi miroasă...
Am pe frunte flori ''râpene'', care-mi înfloresc pe gene
Și albastrul ''mioritic'', decolteul mi-l îmbracă,
Lângă mine am ''camelii'', cântec roz de sânziene,
Și ce dacă vine ploaia și mi-s ochii triști, ce dacă!
''Șipot'' grațios și dulce izvorăște din Ileană
Și-mi pătrunde-adânc în suflet, ca o simfonie-albastră
Eu mă simt ca o zeiță, lacrimă nepământeană
Ce-nflorește fantomatic într-o părăsită glastră.
Cu o bucurie-''augustă'', un jian cu versu-n brațe
Mă îmbie să-mi las toamna în păduri să hiberneze,
Mă dor umerii de vară și las aripi să mă-nhațe
Și învăț să las poeme, din iubire să cineze.
Ce magie-mi umbă-n vene și cum curge poezia,
De pe buze fremătânde și cuvântul se răsfiră,
Ca un fluviu de lumină ce-mi hrănește sihăstria
Ca o notă-amețitoare, acompaniind o liră.
Timpul s-a oprit din mersu-i, în clepsidre marmorate
Frunza-i doar decorul verde, nemișcat în consternare
Eu implor îngenuncheată, doar un strop d-eternitate
Să fiu țărmul ce așteaptă-mbrățișarea de la mare.
Sunteți valurile-albastre, ce-mi mângâie glezna rece,
(Eu nu am știut că vara poate fi așa frumoasă)
Chiar de vine înserarea și minutul se petrece
Îmi rămâne amintirea, a iubire să-mi miroasă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură
Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
De poate n-aș fi existat,
Te-aș fi iubit cu-nverșunare,
Pe lacrimi te-aș fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare
Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută și mă-nfioară.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre dor sau poezii despre uitare
La moartea lui Radu
De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.
La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aștepți.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.
Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Și nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.
De ce n-ai așteptat până la vară,
Pământul e arat și stă în asfințit.
Te-am așteptat atât de mult să vii
Și tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre stejari