Vis cu poetesa dragă
Citește-mi doar poeme despre noi
Iubito-n seara ultimei ninsori...
Să numărăm, frumos, până la doi
Că ne-au venit zăpezi de sărbători.
Doar amintiri prin focul multor gânduri,
Doar emigranți prin vifor și ninsoare ;
Cu ochiu-ți roșu, cuvintele din rânduri
Le trece-n vraja rece a clipei viitoare.
Talazuri de ninsori ne ducă-n infinit
Să ne sfințească iarna-n noaptea vieții-
O binecuvântare caldă, la sfârșit
Să mai cerșim și noi, ca unii, ca poeții.
Sub avalanșe stranii ne curgă înserarea-
Vom adormi-n săruturi sub zăpezi...
Ne va cuprinde puțin și-nfrigurarea,
Dorul de Cetate și dorul de livezi...
O să ne pierdem prin neaua sângerie
Cum s-au pierdut destui cu faptul lor divers-
Un ultim, rece, nou poem vom scrie
Sub avalanșa grea, mai mult din mers.
Vor scrie mulți, că undeva, prin Apuseni
Cuprinși doar de-a zăpezilor beție,
O avalanșă ne-a târât pe sub bușteni
Și ne-am sfârșit... scriind o poezie...!
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre avalanșe
- poezii despre zăpadă
- poezii despre roșu
- poezii despre ninsoare
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
Citate similare
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Apoi va fi tăcere
Din primăveri abstracte cu râuri de tristețe
Și flori de neputință îți scriu câteva rânduri,
Strivesc în mine dorul, curând va fi să-nghețe
Și ultima chemare prin ploi de anotimpuri.
Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire,
În praful înserării va ațipi durerea,
Vom fi ca doi străini în straie de himere,
Din resturi de iubire îți voi sculpta tăcerea.
Nu ne vom mai căuta nicicând și nicăieri,
Va ninge-o veșnicie cu pulbere de lună
Și vom purta țărâna de-amar și de poveri,
Doar zdrențe de regrete vor mai stârni furtună.
În nopțile stinghere ne vom căuta în vise,
Dar grăniceri de temeri ne vor opri haini,
Vom împarți și moartea, săruturi interzise,
Cu noi vor plânge îngeri de dor, prin ochi blajini.
Apoi va fi tăcere, ne va-ngropa ninsoarea,
Să nu mă-ntrebi iubire de-aducerile-aminte,
Atunci vom înțelege ce-adâncă-i disperarea,
Cum am pierdut iubirea prin ierni de necuvinte.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe sau poezii despre seară
Infinit...
Cristale fine de lumină
Ți-au răsărit acum sub gene
Și picurând culoarea pură
A inimii privită-n ele
Se-adună... sufletu-mi atinge
Și noaptea rece mă cuprinde
Și-aș vrea să strâng aceste lacrimi
Să plâng doar eu și pentru tine...
Nu mai zâmbești, nu mai vezi luna
Prin templul tău trec clipe reci,
În iriși îți vedeam lumina
Dar nu-i mai simt, nu mai am vești...
Se-ascund... prin gene de-ntuneric,
Clepsidra nu îi mai atinge,
Prin fante false de lumină
Ascult un suflet ce se stinge...
Rămâi... nu trece-n altă lume
Cu inima doar jumătate,
Și nu lăsa să-mi prindă dorul
Un infinit ce ne desparte...
Nu mai sunt om... nu mai am lacrimi,
Doar caut trist prin univers
Acea cărare, să mă poarte
În neființă... unde ești...
poezie de Daniel Leonard Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre zâmbet, poezii despre suflet sau poezii despre infinit
Ca iarba
Vino, cât vreme
de vremi vom avea
Iubire sărată, de taină și humă
Prin ploaia de zahăr,
prin ploaia nebună
logodnicii toți
din căuș ne vor bea.
Vino în toate
și-atunci vom pleca
și părul migdali
înfloriți ne va cerne
beție de cai
pe o vale de perne
din sângele crud
doi lăstuni ne-or zbura.
De fi-va să fim
doar o noapte în pârg
cu dungi albăstrii, cercănați de tăcere
inelul tău stâng va fi câmpul cu miere,
biserica mea va fi roua
din târg.
Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg,
când plopii vor smulge
din noi două cruci
vom pune pământul
pe umeri de cuci
foșni-vom ca iarba:
mă duc și te duci...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zahăr, poezii despre văi, poezii despre sânge, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre păr sau poezii despre ploaie
S-a scris...
S-a scris în cer, cu gură de blesteme,
Să plece iar la infinit, poeți
Și ne-a lăsat azi, Demiurgul, semne...
Rămân, trăind prin noi, atâtea vieții.
Nici n-a plouat. E secetă de lacrimi
Și parcă-i pandemie peste vieți...
De-un timp au prins poeții noștri aripi
Și s-au retras în infinit, asceți.
A plâns cuvântul... Jale și tăcere,
Căci moartea ca o boare a venit.
Poetul-nepereche, printre stele,
Ca o cometă-a vieții a pierit.
Au curs din noi metafore și verbe,
Am tot cinstit în scris poeți-amnar,
Dar zborul către îngeri, vis, ni-i pierde...
Rămâd decât în mediul virtual.
Și îngerii în Ceruri au pedeapsă -
Să-i ia cu ei pe cei de pe pământ
Când s-a sfârșit povestea lor, acasă,
Să-i poarte-n tihnă către Cerul Sfânt.
Poate că și acolo sunt tablete,
Îngeri-poeți și îngeri-scriitori,
Ce spun în loc de bună dimineața,
Poeme de lumină și ninsori.
Să-mparți din Ceruri harul tău, poete!
Să ne lumine dragostea de neam,
Aici suntem doar biete amulete,
Cu gânduri prinse în al morții ham.
Nu este timpu-a plânge de pieire,
Căci ca un vis tu vei trăi prin noi.
De azi te vom numi nemărginire
Dar vom rămâne-n suflete mai goi.
Să-mparți din Ceruri, harul tău, în pulberi,
Peste poeții ce-au rămas aici
Și tolerant, dezastrele să spulberi,
Căci noi suntem prea simpli și prea mici.
Tu, un Luceafăr uns cu modestie,
Ne luminează calea spre Înalt.
Prin tine să urcăm spre veșnicie,
Poeți-opaiț ce-n cupa vremii ard...
dedic acest poem, cu lacrimi în suflet, celui ce a fost Constantin Trita, rugând odihnă veșnică. Domnul să îl odihnească!
Vei rămâne o stea în sufletele tuturor celor ce te-au cunoscut...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre înălțime
Ca ultimă dorință
Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viață ne-am și amăgit.
Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
și prin livezile ce iară înfloresc.
Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri și banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.
Te mai aștept prin vise păcătoase
ori pe alei ce șerpuiesc prin Burg
și te mai strig din nopțile ploioase
când stropi pe fața ta mai curg.
De-o viață am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău și bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.
Mi-e dor de nopțile trăite-n doi
și nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg și la război
o Muza mea, o Muza mea...!
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre război
Trăim puțin
Trăim puțin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi și peste noi,
În rădăcini ne ducem și-n poeme
Și parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puțin. Și nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Și parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârșit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puțin. Și doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puțin și nu avem ce face
Și zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace
Deși puțin, hai să trăim frumos!
poezie de Radu Zaharescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre pace sau poezii despre naștere
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Mirarea mirării
La iarnă, mulți dintre noi
Vom fi coperiți cu Tăcere pe străzi.
Unii doar până la cuvântul Iubire,
Unii doar până la cuvântul Îmbrățișare,
Unii doar până la cuvântul Sărut,
Unii doar până la cuvântul Uitare, sărmanii de ei.
La iarnă, un tânăr cu chip de nemaivăzută lumină
Se va apropia de mine și cu ochii sufletului, foarte atent,
Mă va citi.
---Zăpada aceasta, va zice el, prea mirat, cândva, într-un veac
Îndepărtat, mi-a fost tată!
Va zice și mă va duce acasă la el,
Unde va fi primăvară.
Unde brațele mele vor înmuguri,
Uitând de-ale Tăcerii ninsori.
poezie de Traian Vasilcău (21 august 2018, în vis)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tinerețe, poezii despre tată sau poezii despre primăvară
Doar pământul are viață
Cât pământul se-învârtește
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrănește
Cu roadele din câmpii.
El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.
În Universul infinit
Doar pământul are viață.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeață.
Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găsești în Univers.
În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ținând-și cuvântul,
Se-închină pământului.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre planete sau poezii despre curățenie
Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s
Vom cuceri, prin poezie, Miss,
Câte-o idee, câte-un Paradis,
Așa cum transcendentul ne-a promis...
Și chiar dacă abisul e deschis,
Noi tot avem luminii de transmis
Poemul nostru verde și conscris,
De care, nicidecum, nu ne-am dezis,
Prin care, împreună, am decis,
Ca să avem ce ni s-a interzis,
Ah, dorul meu și dorul tău, sui-generis,
Pe care Dumnezeu ni le-a trimis...
Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii sau poezii despre interdicții
De sub zăpezile uitării
De- aș mai fi rămas în satul meu
să-ți țin de cald, să-ți țin de sete
ne binecuvânta chiar Dumnezeu
iubita mea cu blonde plete...
Ne-am despărțit sub salcia pletoasă
și am pornit pe ale vieții valuri;
eu spre departe, tu pe lângă casă,
eu prin armată, tu și pe la baluri.
Mă sfâșiau prin depărtări haine
dulci amintiri din satu-ndepărtat,
mă ucidea și dorul după tine
și câte și mai câte-am îndurat...
N-am mai găsit un strop de fericire
sub uniforma verde, militară,
prin roua dimineții n-am găsit iubire
nici trenul nostru din bătrâna gară.
Scriam scrisori ce nu-ți țineau de sete
iar peste noi s-a așternut uitarea
iubita mea din sat, cu blonde plete...
cu altul ți-ai urmat destinul și cărarea.
Mi te-am pierdut, frumoasă, prea devreme
când peste sat se așterneau ninsori,
pe frunzele iubiri ți-am mai scris poeme
și, încă, mă visez cu tine... uneori!
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre armată, poezii despre vestimentație sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Indefinit infinit idilic
De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.
Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.
Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.
Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.
Vom trece peste infinit,
Că și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.
O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre stele sau poezii despre negru
Mă caută iubire prin ninsori
Mă caută iubire!... prin ninsori,
Ce viscolesc atâta de rotund,
Când visele se-ncurcă uneori
Si-n dimineți tăcute, se-ascund.
Apoi m-atinge cu o sărutare,
Mă vindecă de dor și amintiri,
Uitărilor... ridică-le altare
Și mă sfințește cu nemărginiri.
Pe trupul meu omătu-i închinare
Târzie... și scăldată-n răsărit,
Când ning luceferii a sărbătoare
Și sufletul rebel... a tresărit.
Mă caută iubire!... prin zăpezi,
Când zorii ning a dragoste nebună
Și fulgii tot aleargă-nspre livezi
De crezi că veșnicia se răzbună.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
O poveste ce încă se scrie
Azi îți voi spune
despre ochii din inima mea,
despre lacrima lor
ca o scorță de cer înnorat,
despre nesomnul lor,
tulburând stelele,
ca și când zei beți
ar fi dansat desculți prin ei...
Aș vrea să cred
că încă mai sunt acea câmpie
înflorită până la Dumnezeu,
plutind doar prin vene de înger,
înălțându-te la atingere,
durându-mă la desprindere
și tot mai vie prin tine,
bărbatul ce îmi suflă peste răni,
învelindu-mă frumos
în cămașa în care ți-au rămas
bătăile inimii-
ca o poveste ce încă se scrie...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Ochii de infinit
M-ai îmbrăcat cu privirea ta
De frigul singurătății
Și acum văd prin ea
Intră și tu in a mea
Să le unim într-o pelerină
de zare
să ne zărim și simțim iubirea
căci de vei vedea doar prin a ta
și eu doar prin a mea
niciodată nu o vom vedea
e aceea privire din patru ochii unită
în doi de infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Te-aștept lângă o șină
Te-aștept să vii, iubito, la marea întâlnire,
Te-aștept lângă o șină de tren provincial,
O să ne recunoaștem, pesemne, din privire,
Printr-un instinct anume din regnul animal.
Și-n plus față de-aceasta, vom fi doar noi acolo.
Atâta eu cu tine. De când nu ne-am văzut?
Sau poate niciodată și-o să vorbim tremólo
Despre-o copilărie ce doar ni s-a părut.
Nu cred c-o să te superi dac-o vom lua pe șină
Ținându-ne de mână ca doi copii maturi;
Vei fi într-o rochiță ușoară și senină,
Voi fi într-o cămașă, vom fi aproape puri.
Va mirosi catranul a niște căi ferate,
Noi doi, desculți pe șine, râzând ne-om depărta,
Sălbaticele brize prin plete ni s-or zbate,
Prin noi vor trece trenuri și nu ne va păsa.
Lăsa-vom șuieraturi de locuri și motive,
În urma noastră toate cădea-vor sub rambleu,
Iar noi, hoinarii lumii, sub falnice ogive
De brazi și de foioase vom rătăci mereu.
Vor fi acele trenuri sau poate doar drezine
Din când în când în spate ce ne vor fluiera;
Cinstiți cu viața noastră, vom fi desculți pe șine,
Vor trece mii de trenuri, noi nu ne vom urca...
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre zoologie, poezii despre vorbire, poezii despre supărare, poezii despre rochii sau poezii despre maturitate
Covid 19
(La sfârșit... de Martie )
Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAȘULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, lașule
Că mi-ai infectat aerosolii și coala velină.
Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparți multe iubite de iubiți
Știi că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogați, poeți și obidiți.
Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roșie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...
Vor muri și planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii și asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR
Si mi-ai înfipt pumnalul pân' la oase.
Infecția-i virală, nu-i doar o simplă gripă
Covid-ul e mortal și curvă și parșiv,
De vieți umane va face grea risipă
Eu, după el, sunt doar un ADJECTIV.
Am fost mânat de două ceasuri rele...
Aerosolii nu mă vor scoate din IAD,
Nu pot zbura spre cerul plin de stele
Și nici pe gânduri nu mai știu să cad.
Mă zbat și țip ca un zălud prin pat
Și mă trezesc din vise... SPERIAT!
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină
Imensitate
Taci și lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... și lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci și ascultă cum cântă-n cascade!
Privește uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ți freamăte-n... sânge,
Fierbe și pierde-te-n doar în privirea mea!
Trăiește clipa, trăiește doar pentru mine,
Uită de ieri și de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!
Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toți norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Pășește în viață prin roua de dimineață,
Uită și lasă uitarea să moară, să... piară!
Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri
Val după val
Mă ceartă și marea val după val,
pe țărmul care din imensitatea lui
a rămas doar o dungă de pământ,
poetic sau straniu numită mal...
Mă ceartă și vântul cu stropii lui reci
venit să-mi scuture gândul
într-un tern si tainic amurg
cu raze pierdute prin norii buieci.
Mă ceartă și dorul din mine
prin strigăt mut sufocat de valuri
doar soarele mi-e mângâierea cea caldă
pe țărmul cel rece al lumii marine.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre gânduri, poezii despre ceartă sau poezii despre Soare