Privește-mă
Privește-mă și-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ți de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi și noroc.
Lasă-ți destinu-ncet să mă cuprindă
Și mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.
Ascunși sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Și când doar stelele... ne mai pândesc.
Privește-mă și strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfințit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre interdicții
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.