Căldura

Acelaşi strigăt mic de greier se aşează
Peste tăcere şi odihnă în câmpie
Şi strălucirea gliei atâta e de vie,
Că urcă până-n ceruri înaltă. E amiază.

poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara ce urcă la o funcţie prea înaltă e întotdeauna murdară.

citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în câmpie

Când soarele scapă vederii
Şi peste câmp se lasă seară,
Vine vremea privegherii
Lângă claia de secară.

Aşternut îţi e pământul,
Plapumă, cer fără nori.
Îţi faci cruce către Sfântul
Şi dormi aşa până-n zori.

O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cer plin cu stele şi lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie şi roade mai bogate.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece ca o undă în ocean, uneori joasă, alteori înaltă. Odată ajunsă la ţărm, îşi aşează bunurile pe nisip şi se retrage în tăcere în imensitatea ei.

Dumitru Novac în Viaggio in prima classe (11 august 2015)
Adăugat de Dumitru Novac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pusesem aer parfumat

Pusesem aer parfumat
În pipa care mă inspiră
Pe când salcâmul se admiră
În ochiul lunii mai curat.

Atunci urechii îi fu dat
S-audă-o fată cum se miră
Râzând că n-am şi eu o liră
Ca un confrate consacrat.

Ci-n mica-i barcă legănată
Tăcere se făcu de-odată;
Codrii trăgeau să moară-n jur.

Ea-mi asculta flautul care
Scotea din el suspinul pur
Al primăverii trecătoare!

poezie clasică de Francis Jammes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de sărbătoare

Nelămurit în toamnă, aseară-am revăzut
Aceeaşi luncă unde am pescuit noi doi,
Tu pleci şi eu rămân mai trist şi neştiut
Cum sună de departe un cântec de cimpoi.

poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi-a schimbat aliura,
Înroşindu-şi peruca şi pidichiura,
A lăsat toamna în vie,
Peste dealuri şi-n câmpie,
Aramă vie pe tipsie...
Fiindcă toamna ruginie
E plină de dărnicie
Are multă omenie.

Valeria Mahok (5 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Enormă, pasărea plutea nemişcătoare,
Deodată se zbătu pe loc şi-apoi în sus
Îşi îndreptă rotund un cioc de răpitoare
Şi îşi purtă greoi un trup înspre apus.

poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcind pe mal de ape

Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere,
Într-o unduire lină valurile se îngână,
Vântul intră-n păpurişuri, mişcă-n dulce adiere.

Trece-o turmă de mioare, se îndreaptă către stână,
Doru-n vale se prăvale în doină de mângâiere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere.

Sălcii împletesc şuviţe, tremură în mlădiere,
Lance urcă spre văzduh cumpăna de la fântână,
Nor răzleţ cu chip de înger în azur de ceruri piere,
Floarea cea nemuritoare, dragoste, credinţă-mi cere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire pastorală

Un singur nor e cerul şi încruntat se-nclină,
Acoperă şi-neacă din vârfuri o colină,
Dar din întunecarea aceasta mai pe urmă
Spălată-n ploaie albă, coboară jos o turmă.

poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în câmpie

O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cerul plin de stele şi lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie şi roade mai bogate.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa este un izvor
Ce dă viaţă tuturor.
De la mic şi pân' la mare
Toate au nevoie mare
Şi de apă şi de soare.

H²O este formula care
Dimineaţa dă răcoare.
Pe pământ ea se aşează
Rouă până spre amiază.

Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumuşică,
O primeşte orice-ar fi
Dimineaţa-n zori de zi.

Chiar şi noi, de dimineaţă,
Ne spălăm cu ea pe faţă.
Iar apoi în ceai, la masă
Şi în supă, la amiază.

Deci să ştie fiecare,
Fără apă - viaţă n-are.
Deci e bine s-o păstrăm,
Curată să o avem.
Căci dacă o murdărim
Cu toţii o să murim!

poezie pentru copii de Cristi Burda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatălui meu, guadalupean

Gândesc la marea, care se leagănă în unde
Şi parcă văd acuma în noaptea asta grea
Adâncul nesfârşit, când gol, când plin, de unde
Ieşi - coraliu sfânt -copilăria ta.

poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind cu Eminescu

ne plimbăm pe-o câmpie de piatră
în stânga poate-i un copac, dar nu se vede
îl acoperă copiii ce răscolesc în el
nici ei nu ştiu
în dreapta se aşează în butoaie
se pun în mari butoaie inimi la sărat

vorbim pe-un câmp de piatră
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund

din focul lui săpat în piatră
când dispare
mai râmâne un păianjân negru
cămaşa-mi sfârâie
arsă în dreptul inimii
din trunchi şi până-n creştet

îmi sare măduva spinării
şi cu panaşul ei de luptă-astfel alerg
nu, nu vreau,
mai strig
nu vreau, chiar dacă n-o să fiu
decât un strigăt de care trupul
să-mi atârne spânzurat

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie 4

E atâta lume împrejur
cândva mai mult cu o mie,
o pală searbădă dădu
muţie şi mânie.
Nu ştiu ce-a fost
că n-am avut tărie
să fiu stăpânul
minutului din glie.
Se unduia pământul
ca apa la potop
şi pendulau copacii
ca grâul cel necopt.
Lumini străluce
flambau până-n văzduh
căci supura planeta
cuprinsă de năduh.
Sulfuri buboase te loveau
din neguri deversate,
puţea pucios, iar împrejur
era un sloi de gheaţă.
Mugeşte solul gutural
şi zgomote de grotă
bufnesc în minte şi timpan
natura se revoltă.
Nechează caii,
coioţii buimăcesc
iar bufniţa precede
prăpădul omenesc.
Se adună case în moloz
morminte neplătite,
acopăr oameni cerşetori
şi neamuri înstărite.
N-alege ştiinţă
sau om neinstruit,
cum nu contează rândul
venirii la trăit.
Şi dintr-o dată, baltă
tăcere de mormânt.
Se acoperă trecutul,
pe locul zgâlţâit
natura se aşează
la locu-i, hodinit.
E atâta lume împrejur
şi toate reânvie,
se aşează faşă peste tun
şi-n case bucurie.
Aşa este uitarea
balsam vindecător
pe rana omenirii
în mersul trecător.
Se învârte existenţa,
şi-un ciclu viitor
se-inoadă cu trecutul,
aleargă în tandem,
e paradoxul vieţii
de care eu mă tem.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subterană

Povestea mea nu este la vedere,
cu ochii mari, mustoşi de rost,
o prinzi din cântul mâinii, în tăcere,
din tot ce este mugur, din ce-a fost.
Povestea mea cea vie e în poezie,
ea o cuprinde între aripi mătăsos,
de vrei să vezi, aprinde scara vie
ce urcă inima-n hambarul de frumos.
C-am fost sau nu eroii luptători
în lumea-n care adevărul ne dictează
mersul pe jos sau zborul peste mări,
e cert că naşterea cuvântului viază,
că dragostea e sensul pentru căutări.

poezie de Iulia Dragomir (21 octombrie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acei nărozi...

Acei nărozi făceau experimente,
Roia o lume în costume sport.
Ce artificii, scânteieri demente!
Riscai pe loc să cazi trăznit, şi mort.

Suiau baloane-ornate ca un teatru.
Stricate, semănau sinucigaşi.
Dar fraţii Montgolfier aveau curaj.
Şi-Academia de ştiinţă, treabă.

poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Ziua urcă fără urme,
norii trec pe cer în turme
de la nord mai bate vântul
schimbă pe pământ veşmântul.
Caii soarelui-n galop
tremură ca frunza-n plop,
se strâng drumuri în amiază
cum cuvintele-ntr-o frază,
lungă şi alambicată
dintr-o noapte întunecată,

Ziua cu broboane-n frunte
urcă până-n culmi pe munte
şi priveşte-n zări spre mare
cum vin straturi de-nserare.
Doar un fluture minuscul
se îndreaptă spre crepuscul,
îşi aşteaptă-n pace noaptea
ştie c-o să-i vină moartea.
Se vorbeşte numa-n şoaptă
dup-o zi arsă, răscoaptă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi literaţii şi gazetarii au aceeaşi ţintă: trezirea scânteii rare în adâncul sufletului celorlalţi. Plămădesc acelaşi material: verbul, divinul verb, de care cu atâta înaltă pasiune vorbea Caragiale.

citat clasic din Tudor Teodorescu Branişte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la trecere

atâta nevoie de noi
în tăcerea din lucruri;

în atâta strigăt
suntem pierduţi;

de atâta însingurare
rămânem uitaţi;

încât ni se dă
dreptul la trecere.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte de vară –
trezit din somn de-un greier
îl ascult până-n zori

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!