Apa
Apa este un izvor
Ce dă viață tuturor.
De la mic și pân' la mare
Toate au nevoie mare
Și de apă și de soare.
H²O este formula care
Dimineața dă răcoare.
Pe pământ ea se așează
Rouă până spre amiază.
Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumușică,
O primește orice-ar fi
Dimineața-n zori de zi.
Chiar și noi, de dimineață,
Ne spălăm cu ea pe față.
Iar apoi în ceai, la masă
Și în supă, la amiază.
Deci să știe fiecare,
Fără apă - viață n-are.
Deci e bine s-o păstrăm,
Curată să o avem.
Căci dacă o murdărim
Cu toții o să murim!
poezie pentru copii de Cristi Burda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre apă
- poezii despre viață
- poezii despre rouă
- poezii despre plante
- poezii despre mâncare
- poezii despre murdărie
- poezii despre moarte
- poezii despre miezul zilei
Citate similare
Apa
Apa curge din izvoare, izvorăște în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng și cei tineri și cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu crește, în râuri și iazuri peștii mor!
Apa este elixirul vieții, când o bei rece de la izvor.
Fără apă, viață nu-i pentru pomii și florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar crește numai urzici și spini!
Bucurați-vă când plouă și când auziți că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă și pământul devine mai roditor.
poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre pești sau poezii despre natură
Ai uitat
Ai uitat să privești cerul,
Să vezi dimineața-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopților cu șezători.
Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineață.
Ai uitat să scoți chipiul,
Cu rouă să-ți dai pe față.
Ai uitat să privești soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.
Ai uitat chiar și apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îți curg.
Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.
Acum e târziu băiete
De mine să-ți amintești.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai ești.
Ai uitat că viața trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot așa petrece
Când rămâne fără tine.
Trebuia să știi că viața
E făcută s-o trăiești,
Ziua, noaptea, dimineața,
Cât timp pe pământ mai ești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mulțumesc ție, viață!
Avem nevoie de speranță,
De lumină, de credință și de viață!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...
Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri și de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieții-n miez de destine!
Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile ființei și de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!
Avem nevoie de simplitate și de noi,
De semeni răniți în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de șansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!
Avem nevoie de Dumnezeu și de iubire,
De toți cei dragi, de lacrima lor subțire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranță
În fiecare dimineață: "Mulțumesc Ție, Viață!"
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sărbători, poezii despre sănătate, poezii despre război, poezii despre religie, poezii despre poezie sau poezii despre pace
Soare, aer, apă-sănătate
Mi-e dor de tine viață,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeață,
De tot ce-i bun și nu e rău.
Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aș vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.
Mi-e dor, în zori de dimineață
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfață
Obrajii, când merg la secerat.
Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar și de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.
Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aș vrea să trec ușor prin toate,
Chiar și când viața este grea.
Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă și prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viață liniștită, sigur vom trăi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre aer, poezii despre răsfăț sau poezii despre odihnă
Cât într o viață
Aici imima este fericită
Stii bine că eu te iubesc
Trec prin apa reprezintă
La tine dragule pornesc
Calul alb nărăvaș zboară
Verdele în cîmpuri răsare
Inima saltă ca prima oară
Păr gălbui rază de soare
Frâu mătase se nfățișoară
Zi cu noaptea se npletesc
Iubire tu îmi esti comoară
Simt cum viață te trăiesc
Hrăniți cu frunza din copac
Copacul din verdele al vieții
Apă de petală rouă pe mac
Izvor crud nesecat al tinereți
Zilele si nopțile eu le trăiesc
Cât poate omul intr o viață
Nu dorm eu nu le risipesesc
Iubesc un an cât intr o viață
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre zile, poezii despre zbor sau poezii despre verde
Soarele răsărit din apă
Tu popor cu ochii închiși,
ia privește-n depărtare
dealul înflorit de caiși,
țărmul mângiat de mare.
Soarele răsărit din apă
se ridică încet pe boltă,
pe pământ într-una sapă
sâmburele de revoltă,
un soldat fără de soldă.
Și apoi fără să spună
noaptea asta n-are lună,
vântul bate a furtună,
se întrerupe și curentul
să mai scriu, nu e momentul.
Totul ce se mai întâmplă
apar fire albe-n tâmplă
și o scuză cu regret
că n-am fost deloc discret.
Așteptarea cât a fost
am știut-o pe de rost,
dar nu știu ce mai urmează
și-mi fac somnul de amiază.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre revoltă, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre armată
Viața
"Viața-i darul unic
Scurt și trecător
Dar cu care-ți cumperi
Veșnic viitor."
Traian Dorz
Ființa-i singura avere
Ce-o are omul pe pământ
Deci nu-ți disprețuii viața
Căci moartea vine ca un vânt.
Viața ea descrie curbe
Zigzaguri în nenumărat
Cât e viața? Niciodată,
Omul nu este informat.
Sunt sfinte lucrurile vieții
Ori care ar fi, pe orice fețe
Zidită este-n întregime
Și învelită-n frumusețe.
O lupta-i viața deci te luptă
Deci nu îți da răgaz tu ție
Căci scopul nostru de-a trăi
Sensul vieți-i bucurie.
Să ști și a trăii este o arta
Frumoasă între arte
Viața pentru fiecare ființă
Are ceva ce împarte.
Noi nu trăim cum vrem
Ci cum putem
Și viața nu numai pentru noi
E dată s-o avem.
Cu nimeni nu o compara
Vița căci ca a ta ea nu-i
Trăiește deci viața
Și lasă-i trăirea orișicui.
Când pleci, când pleci din viață
Când moartea te apucă
Mulțumește-i gazdei
Și pregătește-te de ducă.
Cine nu prețuiește viața
N-o merită nicicând
Te bucură tu astăzi
Căci trecem rând pe rând.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre bucurie, poezii despre artă, poezii despre viitor, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prezent
Cu toții avem un scop în viață, nu contează cât de mare sau mic ne este rolul.
citat din Robert M. Hensel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate de Robert M. Hensel despre viață
Roata
Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră și răcoare,
Apă rece și curată,
Granita și înghețată.
Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Țuică fiartă, ceai cu miere...
Suntem dependenți de vreme
Și trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Și pe urmă ne împăcăm.
Că și lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viață, ne omoară.
Și se pune-o întrebare
Ce putem să facem oare?
Dar există un răspuns
Care-n inimă-i ascuns.
poezie de Octavian Cocoș (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre miere
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre ger
- poezii despre existență
- poezii despre curățenie
- poezii despre ceartă
- poezii despre ceai
Carte izvor al înțelepciunii
Cartea este un izvor al întelepciunii
Este tot ce avem mai sfânt,
Ea e ca o mama care ne călăuzeste în lume,
Un soare care ne încălzește blând.
Ea ne învață să iubim
Graiul și plaiul strămoșesc
Oameni cu adevarat să fim,
Un lucru atât de firesc.
Are și ea suflet și o doare
Când de dânsa mai uităm,
Căci ea este o comora
Care trebue s-o păstrăm.
Cartea este o minune
Dată de zeii cerești,
E un templu al înțelepciunii
Dacă o știi s-o prețuiești.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre suflet, poezii despre mamă sau poezii despre Soare
Avem nevoie
Astăzi, îmbrac rochia din fluturi și din flori,
Vreau să închin un mic sonet iubirii
De dimineață, simt că vara-mi dă fiori,
Uit tristețea și deschid, larg, poarta fericirii.
Trăim murind, de parcă nici n-am fi,
Umblăm mascați, trișăm pe mâna noastră,
Avem nevoie de mângâiere-n fiecare zi,
Să vindece dureri și răni în noapte-albastră.
Avem nevoie de razele ce vin în zori,
Avem nevoie de ropote de ploaie la fereastră,
Avem nevoie de mari grădini cu flori,
Ce-au năvălit, nu-ntâmplător, în viața noastră.
Avem nevoie de tot ce-i pământesc,
Avem nevoie de tot ce-a fost și tot ce va veni...
Avem nevoie să auzim zilnic:,, te iubesc!",
Avem nevoie de dragoste în fiecare zi!
Eu am nevoie de tine dimineața-n prag,
Cum am nevoie de muzică, de dans și de povești.
Tu-mi ești și decât muzica mai drag
Pentru mine, muzica mea, tu ești...!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tristețe, poezii despre rochii sau poezii despre măști
Atâta timp...
Atâta timp cât mai avem o țară
Și știm că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă și amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.
Atâta timp cât mai avem o viață,
Bună sau rea, așa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea față-n față
Nu să ne-ascundem după o perdea.
Atâta timp cât mai avem onoare
Așa cum am avut de când ne știm
Chiar dacă umilința rău ne doare
Putem pe toți în ochi să îi privim.
Atâta timp cât mai avem un suflet
Și o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreți chiar dac-am suferit.
Atâta timp cât nu uităm trecutul
Și cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în față un viitor.
Atâta timp cât mai avem speranțe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi și circumstanțe,
După eșecuri ne vom reveni.
Atâta timp cât mai avem o șansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Și să urcăm pe ea până la cer.
poezie de Octavian Cocoș (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre rai sau poezii despre onoare
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre prietenie, poezii despre perseverență sau poezii despre nuntă
Așa trudise mama
Pe câmpia roditoare. din întinsul Bărăgan
Unde râd copii în soare și se coace grâu-n lan,
Măicuța din greu muncește, să adune în hambar
Pâinea care se dospește, învelită în ștergar.
Cu mâna dusă la frunte, privește mama spre sat,
Ștergând fața cu marama, ușor scapă un oftat.
Ea așteaptă să-i aducă, apă rece de băut,
Că din zori până-n amiază, multă vreme a trecut.
Cu mâncare proaspătă, foamea să și-o potolească,
Până soare scapătă, un pogon să mai cosească.
Vin copiii, urcă dealul și la mama au ajuns,
Mama priponește calul și de masă, iute-a pus.
Când termină de mâncat, cu apă se răcorește,
Dă traista la un băiat și la muncă iar pornește.
Copiii se-întorc acasă, sărind și țipând pe drum,
Mama asudă la coasă și-n privire are fum.
Tot așa, din zori în seară, câteva zile la rând,
Mama adună în vară, grâul de pe-întregul câmp.
Curge sudoarea pe frunte, în sfârșit, a reușit
Să aducă iar în curte, rodul care l-a cosit.
Este mulțumită mama, truda n-a fost în zadar.
Poate ca să vină iarna, grâul este în hambar.
De-acuma vor sta la masă, mulțumind lui Dumnezeu,
Că în iarna viscoloasă, vor avea pâine mereu.
...........................................
Tot așa trudise mama, dacă mi-aduc bine-aminte,
De vara și până toamna, când trecu la cele sfinte.
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă sau poezii despre sfârșit
Apa din stâncă
Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva șuvoi de apă,
Să bea toți însetații și să-nvie,
O viață nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată și lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorința marii gloate, potolită.
Căci Stânca cea lovită e Cristos
Și harul Său e apa înstelată.
Vorbește Stâncii, dacă ești setos,
Și vei avea belșug de har în viață.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre vorbire, poezii despre dorințe, poezii despre creștinism, poezii despre bogăție sau poezii despre altă viață
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Dumnezeu e-așa de mare!
E pământ și este soare.
Este cerul plin cu stele,
Având luna printre ele.
Stăpânește Universul
Și la toate le dă mersul.
Este apa, este vântul,
Este credința, e Sfântul.
Dumnezeu este în toate.
Este viață, este moarte.
poezie de Dumitru Delcă (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Vin și apă
Tata Noe avea fermă de struți și de alte păsări, în stil mare,
El mânca oul cu polonicul dintr-o cupă cât o căldare;
Supa lui era Supă de Elefant, iar la cină peștele, un cașalot,
Dar oricum toate erau mici comparate cu cotețele din arca lui, socot;
Noe mai mereu spunea nevestei când se așezau la masă,
"Câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
S-au rupt zăgazurile slavei și apele au năvălit, căzând cum cade un perete,
Iar stelele de pe cer au dispărut ca bulele de aer din chiuvete,
Oceanele s-au umflat până în gâtul iadului, să-l astâmpere de sete.
Iar Noe, privind în sus: " Se pare că iarăși plouă zdravăn, pe-îndelete,
Varful Matterhon o fi acum pe fundul mării, o biată creastă joasă;
Mie, cât timp nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
Dar tata Noe a păcătuit, ca și noi, de altfel; a umblat pilit pe drum
Până când, drept pedeapsă, a început o secetă cumplită cum, necum,
Nu se găsea strop de vin prin crâșme ori biserici, nici măcar de-împărtășit,
Pentru ca Blestemul Apelor a secat toată seva fructului oprit:
Se afla apă numai pe altarul Celui Prea Înalt și pe-a Episcopului masă,
Dar mie, câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.
poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre început, poezii despre tată sau poezii despre soție
De vorbă cu pisicuțele
- Spuneți voi, dragi pisicuțe,
Când vă spălați pe lăbuțe?
- Totdeauna ne spălăm
Și numai apoi mâncăm.
Avem mare grijă toate,
Ca să fim cât mai curate.
Noi și dinții îngrijim
Să nu ne îmbolnăvim.
- Și copiii dinții-și spală,
Dimineața când se scoală,
Cu pastă și perie
Microbii să-i sperie.
Dacă sunt curați, e bine,
Cresc frumoși, așa ca tine.
Pisicuțe și copii
Tare sănătoși vor fi!
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre sperieturi, poezii despre dinți sau poezii despre creștere
Unii pseudocritici literari sunt atât de idioți încât, în loc să se bucure de apa curată a unui izvor, cred că, dacă pun o picătură de lături în apa lui, vor spurca întreg izvorul. Numai că murdăria e dusă la vale, iar izvorul dă în continuare apă curată.
aforism de George Budoi din Critică și critici (19 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre apă, aforisme despre văi, aforisme despre murdărie, aforisme despre literatură sau aforisme despre curățenie