Tatălui meu, guadalupean
Gândesc la marea, care se leagănă în unde
Și parcă văd acuma în noaptea asta grea
Adâncul nesfârșit, când gol, când plin, de unde
Ieși - coraliu sfânt -copilăria ta.
poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre noapte
Citate similare
Unde ești acum
unde ești acum când am nevoie de tine
și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurși de lumină
n-au mai zărit petalele-n culoare
când păsările aripi n-au ca să mai zboare
și în abisuri cad
unde ești acum când coșmarul mă bântuie
și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran
în noaptea venită parcă din iad
de ce nimeni nu m-aude
când inima mi-e plină de un gol nemăsurat
unde ești când am nevoie de tine
si te strig neîncetat... neîncetat...
chiar de-mi sunt rugile surde
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ore
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
Jaf
Văd prin ochean malul și colibele.
Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii
și uraganul nebun, îmbătat de victorii?
Înecatul a cuprins marea în brațe,
a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase
și s-a tot dus sub zodii mai norocoase.
Văd copacul cu ramuri atente, dezmierdătoare
și aud cântând turturele.
Dar unde e noaptea și unde sunt prețioasele stele?
Spînzuratul a luat noaptea pe umeri,
a îndopat buzunarul cu recile juvaeruri
și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uragane
- poezii despre victorie
- poezii despre stele
- poezii despre noroc
- poezii despre nebunie
- poezii despre câini
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
N-am de unde felinare
Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent
N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopți călare;
Parcă mi-au bătut în poartă
Morți bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă
Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre spaimă, poezii despre lumânări, poezii despre furnici, poezii despre călărie, poezii despre cruce sau poezii despre bătrânețe
De unde nu știi
De unde nu știi
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzește pământul
și se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.
Stă printre oameni și le oferă liniște
chiar și când ei se neglijează.
Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoașterea sapă în univers,
nu se oprește din drum,
dar drumul e nesfârșit
și nesfârșitul nu-i uman.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre mântuire, poezii despre cunoaștere sau poezii despre Pământ
Sfârșit de sărbătoare
Nelămurit în toamnă, aseară-am revăzut
Aceeași luncă unde am pescuit noi doi,
Tu pleci și eu rămân mai trist și neștiut
Cum sună de departe un cântec de cimpoi.
poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre sărbători, poezii despre sfârșit, poezii despre pescuit sau poezii despre muzică
Pe unde ești?!
Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!
Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!
Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!
Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!
Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut sau poezii despre piersici
Rondelul Franței burgheze
Unde este marea Franță?
Ce văd ochii, te sfâșie.
Oh! neroada burghezie,
Și trufașa ignoranță.
Cerul este de leșie.
Un lințol pentru speranță,
Unde este marea Franță?
Ce văd ochii, te sfâșie.
Între minte și prostie
S-a scurtat orice distanță. --
Vrut-au toți egali să fie,
Și sunt toți, cu siguranță. --
Unde este marea Franță?
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre prostie, citate de Alexandru Macedonski despre ochi, poezii despre ignoranță sau poezii despre Franța
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre odihnă, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Epitaf pentru o femeie romantică
Ea a obținut stabilitatea la care a visat
Acolo unde pietre albe zac însorite în miros de fragă.
Tulpini abandonate se leagănă deasupra ei,
Egal și sprinten, ca niște oameni tineri care-aleargă.
Întotdeauna în adâncul inimii a iubit,
Alții au trăit, ea le-a simțit a râsului săgeată.
Zace acolo unde nimeni nu a mai dormit,
Unde, cu siguranță, nimeni n-o va urma vreodată.
poezie de Louise Bogan,1897 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre romantism sau poezii despre iubire
Noaptea în largul mării
Noaptea, când marea mă leagănă
Și când licărul stelei palide
Se așează peste valurile ample,
Mă eliberez pe de-a-întregul
De toate lucrurile și de toată dragostea,
Stau în liniște și pur și simplu respir,
Singur-singurel, legănat de marea
De sub mine, rece și tăcută, cu o mie de luminițe.
Atunci simt nevoia să mă gândesc la prieteni,
Iar privirea mea se-afundă-n privirea lor
Și, tăcut, îi întreb, unul câte unul, pe fiecare:
"Suntem încă împreună?"
Este tristețea mea o tristețe pentru tine, moartea mea, o moarte?
Simți oare în iubirea mea, în suferința mea,
Doar o adiere, doar un ecou?
Și marea mă privește binevoitoare, tăcută
Și zâmbește: nu.
Și niciun salut, și niciun răspuns nu se ivesc de undeva.
poezie de Hermann Hesse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre zâmbet, poezii despre suferință sau poezii despre prietenie
Groapa - Definiție
E locul sfânt spre care pleci,
De unde nu mai ieși în veci
Și unde Dumnezeu Prea Sfântul
Te face una cu pământul!
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sfinți, citate de Virgil Petcu despre sfinți, epigrame despre sfințenie, citate de Virgil Petcu despre sfințenie, epigrame despre religie, citate de Virgil Petcu despre religie, epigrame despre Pământ sau epigrame despre Dumnezeu
Palmele de dor
Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde ești tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îți acopeream ochii cu liniște
Caută-mi un puzzle!
Așterne-mi în inima foc,
Desfă-ți mijlocul sânilor!
Și te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îți deschid ochii cu dimineața ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sâni, poezii despre lut sau poezii despre foc
Unde cad anii când se duc?
Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început sămi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care sau contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre început, poezii despre secunde sau poezii despre mâini
Sânzienele gingașe
Sânziene dragele mele,
Voi aveți sufletul drag,
Vreau să fiu cu voi în stele
Și-am ieșit să văd în prag.
În seara asta mintea mea,
Caută-n stele cu privirea,
Că vrea să uite viața grea,
Și-ncearcă din nou nemurirea.
Acolo sus sunt ani pierduți,
Îi văd când sunt eu trează,
Dar îmi apar niște năluci
Și sânzienele dansează.
Pe-o rază caldă călătoare,
Văd o stea unde e iubirea mea,
Ce luminează ușor în zare
Și ea-mi bucură viața grea.
poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Drăgaica, poezii despre seară, poezii despre dans sau poezii despre bucurie
De pe țărm
O pasăre gri singuratică
Îndepărtându-se-n zbor, micșorându-se la orizont,
Singură în umbrele, în grandoarea și-n vâltoarea
Nopții și-a mării,
A stelelor și-a furtunilor.
Departe, planează și se clatină deasupra întunericului,
Departe, se leagănă și înfruntă bezna de-afară,
Departe, în vânt, în ploaie și-n necuprins,
Departe, în groapa acestei imense lumi negre,
Unde se înfruntă negurile, guvernează cerul, răsuflă marea,
Unde ceața-i iubire și zborul extaz,
Gloria șansei și pericolul morții
Sunt tovarășii aripilor ei încântate și înfrigurate.
Departe, în adâncul lumii imense și întunecate,
Dincolo de lungile frontiere unde, odată ajunse,
Spuma și deriva valurilor răzvrătite dispar,
Deasupra mareelor care se-avântă și se retrag, și se destramă.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre pericole
Nul plin
Un nul poate fi mai plin decât plinul in binaritate unde două zerouri umplu spații și doi de unu oameni pot fi nuli
In grafice de realitate in care minus sub pământ te apără de gloanțe unde plusul peste linie inălțat e țintă pentru moarte,
Gol din gol plus Big Bang e mai real decât viața in altă galaxie judecând totul in nulitate sau realitate ce poate fi nulă in nulitatea reală!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nulități, poezii despre realitate sau poezii despre apărare
Marea întrebare
Cu o perseverenșă neînțeleasă
caută prin toate mijloacele posibile
să descopere marea întrebare
la care nu este răspuns
întrezărind ce mișcare se va stârni imediat
în ochii supuși răbdării.
Unde se prăbușește deducția
când singur îmbrac cifrele în simboluri?
Poate adâncul, poate înaltul fără limite
au propriile straturi de nepătruns dintr-o dată
și așteaptă o fantă pentru lumină,
poate într-o altă ordine a lucrurilor simple
stă adevărul înconjurat de aparențe înșelătoare.
Scopul e să ducă la capăt treptat ideea
și să înflorească la timpul hărăzit
unde se descompune maiestos cuvântul
din care se compune roditoare evoluția.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre posibilitate, poezii despre mișcare, poezii despre limite, poezii despre evoluție sau poezii despre cuvinte
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnița: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
39
Când sufletul din tine va ieși,
O taină deasă te va învălui...
Încearcă să te bucuri până-atunci!
De unde ești și unde mergi - nu știi.
poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă gândesc...
Când mă gândesc la motivul pentru care
mi-ai trimis acel evantai,
mă întreb dacă ai dorit
să-mi ostoiești focul din inimă.
Dar cum aș putea stinge focul cu un eventai
Acolo unde lacrimile nu au reușit?
folclor coreean, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe