Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cei doi copii de crai

Și fost-au doi copii de crai
Și ape-i despărțeau, profunde,
Și-un pod de lemn, atât vedeai,
Departe, cine știe unde?

Și se iubiră... Ce îndemn
Venea din apele afunde?
Că era podul vechi de lemn,
Departe, cine știe unde.

poezie celebră de din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cine nu știe și nu știe că nu știe e bolnav - Tămăduiește-l! Cine nu știe, dar știe că nu știe, e neînvățat - Învață-l! Cine știe, dar nu știeștie, e adormit - Trezește-l! Cine știe și știeștie e învățat - Urmează-l!

proverbe chinezești
Adăugat de LorylinneSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vocile păsărilor din Hiroshima

- "Unde, unde-s?"
- "Cine?"
- "Unde, unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Oamenii..."
- "Nu știu. Uite fulgi de cenușă...
Au burat toți..."
- "Unde, unde?"
- "Nu știu. Să ne facem cuibul."
- "Unde,
unde,
unde,
unde,
unde?..."

poezie celebră de din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Du-mă, săniuță

Du-mă, săniuță cu tălpici de lemn,
Într-un colț de lume unde te îndemn...
Pe un deal, departe, nalt și-nzăpezit,
Pe unde mi-e dor și am copilărit,
Urcă-mă pe podul cald de scândurele,
Și zboară cu mine prin iernile grele,
Să mă duci degrabă unde îmi doresc,
Înapoi prin ani, să mai copilăresc!
Lasă- mă acolo dar să stai cu mine,
Ce m-aș face eu, iarna, fără tine???
Să urcam pe deal și cu-n fluierat,
Să adunăm în fugă copiii din sat!
Să ne tăvălim, bobul să-l formăm,
Peste derdeluș cu toți să zburăm!
Și când vine timpul sa ne odihnim,
Omul de zăpadă să îl construim!
În râsete și glume și uzi pân' la piele,
Treceau multe zile, cum să uit de ele??
Când intram în casă serile târziu,
Era întuneric și satul pustiu!
Mama mă-aștepta cu turte pe plită,
Însă eu picam frântă... obosită!
Următoarea zi o luam de la-nceput,
Iernile de-atunci cum pot sa le uit???

Scriu acum pe coală și... Doamne, mi-e dor...
Scrisul l-aș lăsa, acolo să zbor!
Să mă-ntorc prin ani în iernile curate,
Și-un gând mă trezește, știu că nu se poate...
Săniuța mea cu tălpici de lemn,
Din copilărie, nu mai pot s-o chem!
A rămas acolo într-un vis trecut,
De care mi-e dor și nu pot sa-l uit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Victor Eftimiu

Departe, cine știe...

Departe, cine știe în ce oraș ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –

Departe... cine știe în ce oraș ploios...

Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeți de toamnă în lacrimile tale –

Cum stai așa... cu fruntea în degetele pale...

Afară plouă... plouă... și vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea și vaga-i melodie,
În jurul meu s-așterne pustiu... singurătatea –

Afară plouă... plouă... și vântul toamnei bate...

Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –

Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe...

În sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare
Și golul din odaie se-mprăștie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –

Și-n sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare...

Și-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi și tu, ca mine, urzind un vis frumos –

Departe, cine știe în ce oraș ploios!...

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.

Nimeni

nu știe unde au dispărut
șoarecii din casă au ple
cat (?!)
și ne-au lăsat un mic
șoarece gri de lemn de cireș
în ascunzătoarea lor din cămara um
plută
cu de toate pentru izolarea
trecută la prezent nimeni
nu reușește să afle enigma
erai obișnuită să vină șoricica
și să vă uitați în oglindă
când te pieptănai nu era din aia electrică
ne uităm la cap
cana
goală nefolosită de ani de zile
brânza neronțăită de șoarecele de lemn
de cireș frumos modelat

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De cine știe unde

Erai sau nu trifoi cu patru foi
găsit într-o livadă părăsită,
erai sau nu încântătoarea roză
de nimenea culeasă, de nimeni veștejită,
păzită de-o armată de ghimpi bine-narmați,
erai sau nu complicea iluștrilor bărbați
care veneau călare pe-o termită
de cine știe unde,
din frunze sau din lemne,
doar să te vadă și să-ți facă semne.

poezie clasică de din Cât vezi cu ochii (1983)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Cuiul din lemn

Veneau cu geamantane din lemn
cu haine din lemn
cu pașii de lemn,
vorbind într-o limbă de lemn
despre uriașa balama care scârțâia cerul...
În gară trenul își schimba la garderobă fierul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe cine iubisem eu în scurta-mi și tulburea-mi viață? Acum pe cine iubeam eu? Pe sub ferestrele cui, mohorât, însă cu inima plină de nădejdi, s-ar fi cuvenit să trec? Uscată iască mi-era inima. Uscate lemn îmi erau buzele. Uscate lemn și acre oțet. La Sotir parcă băusem oțet, nu vin tare și vechi. Cenușă și câlți parcă mâncasem...

în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
N. Petrescu-Redi

Podul de flori

poezie dedicată românilor din stânga Prutului

Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.

Au venit lacrimi
și l-au luat.

Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,

se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,

Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i șoptește:

- Sunt schiță de pod!...

Sunt schiță de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,

floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.

Sunt schiță de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă șoptesc:

"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".

poezie de din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-RediSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ajutor

La cununie nu-i îndemn
Pe cei nepregătiți. Se știe:
O soacră-ajută-n căsnicie
Ca Troiei vechiul cal de lemn.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine nu știe iubi, nu știe ce e poezia; cine nu știe muri, nu știe ce e viața.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Cine sunt eu?

azi sau poate ieri
cine azi mai știe cine
vorba trece, vorba vine
am trecut pe lângă mine
nu m-am recunoscut
pe banca aceea stricată
din acel vechi parc
un bătrân obosit, stătea în ploaie, în vânt
de lume și viață alungat
din ochi țâșnea o văpaie
nu am văzut și am trecut
mai departe de el
el, cel, acel ce nu sunt eu
și dacă sunt...
mi-e sufletul întunecat și greu
eu nu sunt eu
repet în gând
repet mereu
atunci, cine sunt eu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veții sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nțelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentați să credem
-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luați în zbor... de Heruvim.

Cine suntem și unde mergem?

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine știe carte, ajunge departe.

proverbe românești
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovid Densusianu

Când morții sunt așa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine știe? – poate
Ne uită.

Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine știe? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Privește-n jurul tău – e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie clasică de din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine nu știe pe unde a intrat, nu va ști pe unde să iasă.

proverbe chinezești
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Liniște

Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-și trăiasca mai departe
în noi
viața netrăita.

Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine știe - suflete,-n ce piept îți vei cânta
și tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de liniște,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
și frânta bucurie de viață? Cine știe?
Cine știe?

poezie celebră de (1919)
Adăugat de jusțancaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Vioara

Din ce copac fantastic, din mari si vechi paduri,
Ti s-a durat vioara cu timpul în nervuri –

Ca de ridici arcusul, usor, ca la un semn
Se redesteapta timpul încremenit in lemn?

S-a-ngândurat o clipa obrazul diafan:
Simteai ca-n lemn vioara cuprinde un ocean!

Din vastele-i întinderi profund sa poti sa cânti,
Îti trebuie furtuna grozava sa-l framânti...

De unde ai atâtea puteri de foc nestins,
Arcusul tau sa miste oceanul necuprins?

De-acum voi sti: adese când treci, tu porti solemn,
La subtioara timpul, încremenit în lemn.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.50- 4.99 lei.

Ecou sigilat

Ne-am ascuns în pădurea cu brazii brumați
Oglindiți într-o apă cu luciu de vis
Și căsuța de lemn cu ecou sigilat
Ne era și refugiu și dulce abis
În hățișul de-aice, departe de relele guri
Și departe de ochii haini ce mereu ne pândesc
Savurez nuditatea nespusă a durilor nuri
Și adâncul din tine etern, nevăzut, femeiesc
Nici un suflet de om mii de ani împrejur
Numai noi amândoi și pădurea cu brazii brumați
Și căsuța de lemn pe fundalul seninului sur
- Peste apa tăcutului lac cu ecou sigilat

poezie de (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
E.E. Cummings

Cine știe dacă luna

cine știe dacă luna nu este cumva
un balon, venind dintr-un oraș pasional
de pe cer – locuit de oameni frumoși?
(iar dacă eu și cu tine trebuie

să facem parte dintre ei, dacă ei
ne-ar primi pe amândoi în balonul lor,
atunci de ce
nu ne-am înălța împreună cu acei oameni drăguți

mai sus decât casele, clopotnițele sau norii?
îndrăzniți să navigați
în depărtări albastre, departe, într-un oraș pasional
pe care nimeni, niciodată, nu l-a vizitat, unde

întotdeauna
este
Primăvară ) și toți oamenii sunt îndrăgostiți,
iar florile se culeg singure pe ele însele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook