Duminică de primăvară

O pasăre, în lirica amiezii virginale,
Dă glas printre marmori, palatul sonor.
Visează-n ceruri soarele vii focuri pe cristale.
Şi-i aur cantilena havuzelor în cor.

E-o sărbătoare-n limpezi ecouri cristaline:
De printre marmori, pasărea; lângă fântâni, răsura.
Gâtlej de sloi fierbinte! Albastre, argentiniene,
Dulci tremure-nfioară petalelor nervura.

Ca-ntr-o visare trează păşesc, strivit de har,
Zâmbindu-mi nălucirii, pe lespezi mari de soare.
Mi-e inima-mbibată de suflul nobiliar
Al păsării, luminii, fântânilor şi floarei.

poezie clasică de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora (1911), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu studiez: învăţ.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcere

Tăcerea, singura limbă universală.

definiţie de Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul nu este un filosof, ci un clarvăzător.

definiţie celebră de Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele patru minuni: luna, florile, femeile şi păsările.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă primeşti o hârtie gata liniată, scrie pe verso.

citat celebru din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine învaţă o nouă limbă câştigă un nou suflet.

citat clasic din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul se cuvine să fie ca o stea: e o lume şi pare un diamant.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să fii obiectul nu cauza unei injustiţii.

citat din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp, dăruieşte-mi taina ta, căci te faci mai nou cu cât îmbătrâneşti!

Juan Ramon Jimenez în Eternidades (1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A luat cu sine vântul...

A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii
Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur.

Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte
Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: - apus de soare.
Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte...
Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare.

poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora, traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXV. Septembrie (Vis)

Cuibăreşte-te la mine-n suflet.
Se schimbă anotimpul,
iar noului spectacol îi va
corespunde o nouă dragoste.

Nu cerceta dincolo de viaţa mea,
soarele mare şi solitar;
învaţă să fii primăvară
eternă în inima mea!

poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din Estio (1915), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către domnişoara Rápida (extras)

Dacă nu te grăbeşti,
Timpul va păşi în urma ta
Domol, ca o vită ascultătoare.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă voi arunca într-o zi în acest puţ, n-o voi face ca să mă sinucid, crede-mă, ci ca să culeg mai curând stelele.

Juan Ramon Jimenez în Platero y yo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tălpile mele – atât de ferm înfipte

Tălpile mele – atât de ferm înfipte în pământ!
Aripile mele – atât de departe sus pe ceruri!
Şi atât de multă suferinţă
În inima sfâşiată între ele.

poezie clasică de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş spune că nu există Dumnezeu, prietene, poate fi la fel cum ar spune un orb că nu există lumina.

citat clasic din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi desfac viaţa în zile, ci zilele mi le compun ca viaţă; fiecare zi, fiecare oră îmi întregesc viaţa.

citat celebru din Juan Ramon Jimenez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre a fi, pur şi simplu

Palmierul de la marginea minţii,
Dincolo de ultimul gând, se înalţă
În depărtarea de bronz.

O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înţeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.

Tu ştii că nu acesta este motivul
Care ne face fericiţi sau nefericiţi.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.

Palmierul stă la marginea spaţiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici marmori, nici morminte princiare nu vor trăi cât versul meu bogat.

William Shakespeare în Sonete si Poeme
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece şi subţire
pân- la refuz de stare şi de fire
şi devenit şi încă nu pliant...

în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude şi-n noroaie plumburii
şi-n foşnetul de stropi căzuţi în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie

şi brusc de printre nori se iscă soare
şi alt peizaj împrăştie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare

şi starea de tristeţe, inedit
devine nor cu noţiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineaţă
şi -nca-şi mai face patul răvăşit...

şi iar porneşte ploiae bruscă, rece
cu stropi minunsculi, ca din colb de stele
şi se prelinge printre degetele mele
şi lirica prin ele trece, trece...

poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!