Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Baladă de sfârșit de an

S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre –
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Și-un ger ce sfarmă piatra învăluiește firea
Și–un An Nou se arat㠖 căci asta-i e menirea.

Un dor de îmbuibare în jur se-nvedereaz㠖
Căci asta-i noaptea care va ține firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferință, tristețe și durere.

Mulțimi cu brațe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Și gerul se-ntețește cu aspră-ncrâncenare
Și toată viermuiala miroase-a-nmormântare.

Cuprinsă-n negre gânduri ființa mea zorește...
Deodată-n colțul străzii ceva mă împietrește:
Pe-o bancă stă nebuna – ce-ntregul târg o știe
Slinoasă e și știrbă și roasă de beție.

Nu râde și nu urlă, nu înjură și nu cântă
Și nefiresc de dreaptă-i statura ei plăpândă
Nu simte sau nu-i pasă că gerul stă s-o-nghețe
Spre alte orizonturi țintește cu tristețe.

Pe-alături, trecătorii, pășesc fără să vadă
Cum stă înțepenit㠖 statuie pe zăpadă
Și râd cu nepăsare urându-și "La mulți ani!"
Și alte vorbe goale – ceva legat de bani.

Tăcută stă nebuna – deși nu-i stă în fire
Și adânc mă înfioară sticloasa ei privire
Doar câțiva câini în juru-i cu grijă o veghează
Privirile lor calde cu milă lăcrimează.

E trist când câini-s oameni și oamenii sunt câini -
Dar câinii-au libertate și oameni-au stăpâni...
Un gând mă mustră iute: " Hai nu te crede domn –
Și nu te mai preface – nu ești decât un om!"

Cum scârțâie zăpada, sub pasu-mi clătinat!
Plecând, mă simt, deodată, umil și rușinat...
Din urmă mă-nfioară un urlet a pustiu
Ce-ngheață și mai tare văzduhul vinețiu.

... Cum vorbele sunt păsări - ce foarte iute zboară,
O veste se-ntețește în târg, așa, spre seară...
Firesc o spun cu toții, pentru că le-e totuna:
Cum că, de frig și foame, în ger, s-a stins nebuna.

E Anul Nou – prilejul de-a ne ura "Mulți Ani!"
Și de-a rosti obsesii legate de mulți bani...
Din ceruri luminoasă și știrbă râde luna –
În raza-i înghețată s-a-ntruchipat nebuna.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Primăvară...

O nouă primăvară, să se reverse - pare,
Căci curg, pe văi, șuvoaie și păsări sparg văzduh...
Dar trecătorii străzii, pășesc cu nepăsare –
Semn clar poartă-n suflet al iernii aspru duh.

E-un fel de letargie – deși, e soare mult
Și nimeni nu arată, nu pare bucuros
s-a trezit natura, cu râvnă și tumult,
Că iarba din țărână țâșnește viguros.

Atât de tristă-i lumea și fără nici un chef
De viață și de fapt㠖 de parcă, sub senin,
Doar scârbe se brodează, pe-al zilelor gherghef –
Iar soarele, azvârle, nu raze – ci venin...

Aș vrea ca primăvara – această reînviere -
Cu viers de veselie – și tandru, s-o descriu...
Dar nu simt veselie și parcă n-am putere,
Ca să-mi alung din suflet al zilelor pustiu.

E soare... Și ce dacă?! În inimă, eu, port –
Asemenea cu pomii ce-au fost înfrânți de ger,
Un duh de-ncremenire, căci sufletul mi-e mort
Și orbește-mi târăsc pașii pe sub seninul cer.

Eu știu , niciodată, de-a binelea n-am fost
Învins... și în picioare, mereu, tot am căzut
Din scârbe și belele – dar traiul meu anost,
M-a ros și mă tot roade, setos, neabătut.

Mi-e firea cârcotaș㠖 sau veacul e beteag?
Mă-ntreb tot mai adesea, dar nu aștept răspuns...
Și-mi fâlfâie în ceafă al morții negru steag –
Iar fâlfâitu-i spune am trăit de ajuns.

... Dar ducă-se-n pustie cernitele-mi gândiri!
Mai pot păși prin viață cu calm și nepăsare...
Nu-mi pasă că am hâde și negre presimțiri –
Când noua primăvară, să se reverse – pare...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Umblă luna ca nebuna...

Umblă luna ca nebuna
Printre norii plumburii
Noaptea s-a lungit, de-acuma...
E-o vreme cu insomnii!

Frigu-n oase și în case
Ne pătrunde tam-nisam,
Zorile ivite-n ceață
Ne salută de la geam...

Scoală, sturlubatic domn,
Pune pana pe hârtie
Vreme nefiind de somn,
Pana-nvaț-o ce să scrie!

Despre lună, despre soare,
Despre nurii mici, zglobii,
Despre stele căzătoare-
E vreme cu insomnii.

La codane și vădane
Li se-aprind călcâiele,
Ca nebuna râde luna,
Rupte îi sunt frâiele.

Umblă luna ca nebuna
Printre norii vineții,
Ziua s-a topit în noapte...
E vremea de nebunii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj de iarnă

Ascultă-, iubito: în gerul de afară
Văd vrăbii zgribulite, ce stau – gata moară
Și oameni în paltoane, grozav înfofoliți –
Dar, parcă, mai degrabă, de gânduri gârboviți.

Stau chiciurile grele pe pomi – ca în povești
Și despre sărăcie se-aud prea multe vești...
În aste vremuri tulburi, iubirile îngheață
Dar, dacă mai exist㠖 ele ne țin în viață.

Tu ce mai faci, iubito, căci eu te-am cam uitat...
Fiindcă ținutu-n care trăiești e îndepărtat
Și, parcă, gerul aspru ți-a cam intrat în piept –
Dar eu, plin de răbdare, să te dezgheți aștept.

Și poate atuncea, când noua primăvară,
Sosi-va - a-mea răbdare nu va voi moară;
Dar cum nimic nu-i sigur în vremi pline de ger –
Eu nu știu cum va fi – dar îndrăznesc sper

gerul iernii aspre, în sufletu-mi cernit,
Nu va intra... căci, totuși, mă simt prea obosit.
De va intra, iubito, eu știu că va rămâne –
Dar toate astea-s gânduri, ce trec de azi pe mâine.

... Cum îți spuneam, iubito, vrăbii - gata moară,
Stau triste și-nghețate în gerul de afară...
nu-i o vrăbioar㠖 al tău suflet mai sper -
Și că nu va pătrunde în al meu suflet ger...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nou, La Mulți Ani!!!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveți un an cu bani,
și sănătate multă, pentru un LA MULȚI ANI!

Vă rog fiți aproape prietenilor fani,
să-i aveți ca pe frați și, acum... și LA MULȚI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogați, sărmani,
să-și readucă aminte și azi... și LA MULȚI ANI!

Rugați-vă o secundă fim din nou umani,
că așa perpetuu OM fi, MAI MULȚI și LA MULȚI ANI!

ne rugăm la morți, noi, cei contemporani,
că așa o zi și alții ne vor ura... LA MULȚI ANI!

Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoțesc... de-mi urați LA MULȚI ANI!!!

Să fiți etern iubiți, iubind azi, "LA MULȚI ANI!"...

poezie de (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Stopul

Pe ger aspru sau pe ploaie
Ori când vântul pomi îndoaie,
Un prieten stă pe stradă,
Trecătorii îl vadă.
Este stopul care spune
Cui ascultă, reguli bune.

Și pe rând câte-o culoare
Ajută la traversare.
Roșul este-acela care
Zice: "Stai, pericol mare!"
Interzisă-i traversarea
Te anunță clar culoarea.

Galbenul te pregătește
Și atenția-ți sporește
Căci șoferul, câteodată,
Are pană la o roată,
Poate-i amorțește mâna,
Sau, mai știi, nu-i ține frâna.

Verdele-ți arată, iată:
"Treci strada cât e de lată!"
Căci mașina stă o leacă
Pietonul ca să treacă
Și-i aruncă o privire
Stopului, drept mulțumire.

poezie pentru copii de din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Petru Ioan Gârda

Un câine

Părinții mei s-au dus la Dumnezeu,
În Rai, facă și acolo pâine;
La casa lor, unde-am crescut și eu
A mai rămas, de câțiva ani, un câine.

Eu nu știu cum percepe-un câine timpul,
Dar știu că-i dintr-o specie deșteaptă,
Că, dacă-i cald sau rece anotimpul,
El stă mereu acolo și așteaptă.

Când l-am mutat pe tata în neant,
Ca ultimul plecat din casa noastră,
El a urlat prelung înspre palant
Apoi și-a dus privirea spre fereastră.

De-acolo tata îi vorbea pe-un ton
Duios, cu vorbe blânde de-alintare,
Apoi pornea,-ntr-o mână c-un baston
Și-n mâna cealaltă cu mâncare.

El stă și azi, un ghem lângă ceaun,
Căci mai așteaptă semne că e bine
Și, Doamne, cum se bucură, nebun,
Când dă cu ochii lui frumoși de mine!

Căci ne mai ducem, eu și frații mei,
Din când în când, la casa părintească,
Prea rar, ce-i drept, prea rar și eu și ei,
O fi de vină firea omenească...

El sare când mă vede și, vă jur,
Mă ia în brațe cu iubire mută
Și latră-apoi rotindu-se-mprejur
Și vine iar și iarăși sărută.

El nu-i flâmând, căci ni-l hrănesc vecinii,
E singur doar și știe ce e dorul
Și recunoaște sunetul mașinii
Șia înțelege cu căpșorul

Că vrea stau acolo, rămân
Și vrea vină tata înapoi,
Să aibă și el iarăși un stăpân,
Cât va mai fi-n putere și apoi,

Când va muri, c-așa e legea firii,
De-o groapă, undeva, aibă parte
Și-un semn de prețuire a iubirii
Ce dăinuie și dincolo de moarte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din an în an

Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moș Ajun,
E ger cumplit și drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.

E sărbătoare și e joc
În casa ta acum
Mai sunt bordeie fără foc
Dar vine un an mai bun.

E veselie și e cânt
În casa ta acum,
Dar nu uita când ești voios,
Române, fii bun!

Veniți, veniți de sărbători
Veniți, veniți cântând
Să fie rodnic Anul Nou
Și pace pe pământ!

Să fie pruncii sănătoși,
Să crească năzdrăvani,
Voi oameni buni și trecători
Mulți ani, mulți ani, mulți ani!

folclor românesc
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Tăcerea Mielului

E Paștele în case de creștini
Iisus Cristos lipsește din mai toate
Ținut la uși, respins din nou de gloate
Preocupate egoist doar de festin
De o imagine și de un intestin...

E Paștele și Mielul ce contează
Tace din nou, mai mult, mai apăsat
În lumea-nlănțuită de păcat
El stă la ușa ta și lăcrimează
Chiar nu-L auzi cum bate, cum oftează?

E un nou Paște, câți îi știu valoarea?!
Atâția miei uciși privind spre Mielul
Cel răstignit de 2000 de ani, Modelul,
Câți i se mai închină-n Sărbătoarea
Cea dedicată Lui, cât largă-i zarea?

E înc-un Paște pentru îmbuibare
Bătrâni uitați de lume lăcrimează
Copii abandonați stau triști și nu cutează
Să-și salte ochii din pământul fără soare
E Paște, plouă Cerul lacrimi mari, amare...

poezie de din Noua Geneză (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfârșit de an

Să știi, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină și începe un nou an.
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe,
Așa erau și când eram puștan.

Cum cenușii trec toate, clipa -- anul!
Dar bine e că, încă, mai trăiesc.
Știi, câteodată, aș vrea dau cu banul:
te iubesc -- să nu te mai iubesc?

Vezi, tu, e tot mai greu despre iubire
Să pomenești -- dar încă s-o trăiești,
Căci lumea noastră lunecă-n neștire,
Către genune... Tot mai triste vești.

De pretutindeni, vin să ne despoaie
De-orice speranță -- deși, nu le ascult,
Și atunci, cum poate inima-mi vioaie
Să-ți dăruiască multul ei tumult?

Se duce înc-un an și an nou vine,
Nu sunt bătrân -- dar nici nu-ntineresc,
Decât când mă gândesc, duios, la tine,
Și-am dat cu banul: vreau să te iubesc.

Să-ți spun, banal, cum toată lumea spune,
Iubita mea, "la mulți și frumoși ani"?!
Nu, o să-ți spun: ai doar zile bune,
Un an e mult -- darmite, mai mulți ani!

Să știi, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină și începe un alt an,
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe --
Așa erau și când eram puștan.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ptolomeu

În timp de ani și ani de contemplare
Cum veacuri peste veacuri ne atestă,
Cunoscătorul tainelor stelare
Concepe minunata Almagestă.

Pământul stă în mijlocul tăriei.
El centrul lumei este și rămâne,
Ah! fericită vreme a poeziei
Și tu Egipt frumos din vremi păgâne!

Planetele sunt candele aprinse
Cu fire lungi de firmament legate,
Planete, soare, toate fermecate,

Pământului ocol îi dă nestinse,
Cum cortului ocol îi dă arabul...
Căci lângă Ptolomeu stă astrolabul...

sonet de din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil frumos

Astăzi e ziua ta, copil frumos,
e ziua în care îmi amintesc cum ai pășit în viața mea,
când te priveam și nu-mi venea cred că ești copilul meu,
te-am luat în brațe și de atunci te țin în brațe, dragul meu,
o inimioară începea bată în drumul meu,
un drum pe care amândoi pășim cu dragoste de Dumnezeu,
ne-mpiedicăm, cădem și iar ne ridicăm,
continuăm alergăm spre mântuire.
Parcă mai ieri tot gângureai și te hrăneam
și te hrănesc cu tot ce am mai bun pe acest pământ românesc,
udat cu fapte creștinești, cu tradiții strămoșești.
Ce moștenire -ți las, copil frumos?
Privesc în jur și mă îngrozesc de neamul nostru românesc
ce s-a pierdut pe căi păgâne,
au și uitat că au un câine,
s-au lepădat de Dumnezeu
și aleargă cu sacul plin de iluzii
spre alte zări înfipte-n deziluzii.
Visează, iubește, dăruiește,
zboară spre zările albastre, copilul meu,
eu te aștept aici, privindu-ți zborul,
cu mâinile întinse, Îl voi ruga pe Dumnezeu
Să aibă grijă de suflețelul tău.
Eu te iubesc și-ți spun un sincer "La mulți ani!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Colind

Lin, mai lin coboară cerbii pe la sate
Au în corne ramuri tinere de brad
Trece Vicleimul, ceas de taină bate
Pruncii prind cu mîna stelele ce cad.

Pomul plin de iarnă iarăși luminează
Poleite daruri, globuri de rubin
Parcă e un vultur care stă de pază
Ca să nu se piardă un popor creștin

La Mulți Ani! – cu bucurie, florile dalbe
Domnu-n pace vă ție, florile dalbe
La Mulți Ani! – și spor în toate, florile dalbe
Cu belșug și sănătate, florile dalbe.

Îmbătat de slavă, sufletul se pleacă
În străvechi legende, iar ne regăsim
Cît avem colinde, țara nu-i săracă
Glorie acestui sanctuar sublim.

Scoală, gazdă mare, vin colindătorii
N-auzi cum pocnește biciul din Carpați?
Din adînc de veacuri luminează zorii
Ies din nou la viață zîne și-împărați.

La Mulți Ani! – cu bucurie, florile dalbe
Domnu-n pace vă ție, florile dalbe
La Mulți Ani! – și spor în toate, florile dalbe
Cu belșug și sănătate, florile dalbe.

Să vă fie casa-casă,
Pîinea albă și gustoasă
Și-un pahar de vin cinstit
Tocmai bun de-mpărtășit.
Pruncii vă crească mari
Ca la oameni gospodari.

La casa de oameni buni
Dumnezeu face minuni
Pune îngeri lîngă ea
le rîdă inima.
Anul Nou vă-ntinerească,
Neamul nostru trăiască!
Pace, pîine, gologani,
La anul și La Mulți Ani!

poezie celebră de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colaje

E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...

Și aproape-i, doar puțin... departe!

De unde ai cuvânt pui
Suav, de dragoste spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...

În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc -l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!

poezie de (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

În noapte, în tăcere, pe cerul înstelat
Se vede cum apare un înger luminat.
Așa de luminos e încât stele pălesc
Iar luna se oprește din teatrul ei ceresc...

E Mihail, Arhanghel, prea-mare intre sfinți
Ce stă de-a dreapta Tatei cu aripi de fulgi blânzi.
Acum încet coboară spre lumea pământeană
Unde sufletul moare căci nu mai are hrană..

Hrana este iubirea însă acum se vinde,
Cu cât ai mai mulți galbeni sufletul tău surâde
Căci el primește hrană, iubire din arginți,
Cu banul astăzi poți să-i cumperi și pe sfinți.

Fiindcă preoțimea, anume farisei
Au ajuns ca să vândă credința-n Dumnezei
Iar pentru ceva galbeni poți ca să stai în Rai
Așa promit cei care se cred preoți prea-mari...

Stătea mândrul Mihail privind lung spre pământ
Cu un surâs sarcastic de la nord către sud
Apoi din est spre vest, din Moscova spre mare,
Spre ceea ce e azi Babilonul sub soare.

Într-un târziu văzu o mică licărire
Undeva între est și aspra ungurime.
Era o țară mică, pe nume România
Însă o țară sfântă ca și ortodoxia

Din ceruri, din văzduh, într-o mică chilie
Aflată în Moldova, în astă Romanie
Un biet călugăr singur se roagă pentru bine,
Nu pentru bani sau fală, ci pentru-un colț de pâine.

De ce un colț de pâine? Căci pâinea se găsește,
O pâine poate avea chiar și cel ce cerșește!
Dar nu! Acest călugăr vede-n colțul de pâine
Speranța pentru viața după ziua de mâine.

Azi încă este pace, lumea e-ndestulată,
Se poate spune chiar lumea e bogată,
ne-ndreptăm încet spre un alt nou Turn Babel
Fără suferim pentru Cain și Abel

Fiindcă Mântuitorul, jertfindu-se pe cruce,
O reabilitare a putut a aduce
Iar blestemul ceresc de la-nceput de lume
S-a dezlegat pe veci printr-o mare minune.

Așa că omenirea cea din ziua de azi
Încearcă creeze sisteme de giganți
În care existența se rezumă la galbeni
Iar robia creată e revărsată-n oameni.

Acest călugăr singur o clipă lung privește
Spre cerul înstelat unde un chip lucește
Și deodată vede Arhanghelul cel Sfânt
Cum cu privirea-i tandră se uită spre pământ.

Atunci bietul călugăr spune o rugăciune
Către Sfântul cu aripi făcând o plecăciune:
"-Te rog Sfinte Mihail, roagă-L pe Dumnezeu
Să aibă mare grijă pentru poporul meu!"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita - în straie albastre

Iubito, chiar de tu nu ești cu mine,
Eu sunt și-n vis și-n lumea ta - cu tine.
Acolo unde, tu, îți îndrepți pasul,
Eu te urmez cu inima, cu glasul.

De ești acasă, sunt cu tine acasă
Și aș vrea plec, dar ochii-ți nu mă las㠖
Căci ochii tăi îmi țintuiesc privirea,
Atât de-aprins, încât, pierd cu firea.

Când ești plecată, dusă, prea departe,
Mi-e inima-nghețată, ca de moarte.
În noapte, te visez în straie-albastre
Cum zbori, cu mine-alături, printre astre.

Cătând, de zor, în galaxia vastă,
Să-aflăm pe unde-așteaptă steaua noastră
Să adăstăm pe ea în veșnicie –
Doar noi s-o locuim, stând în pustie

Pe-un câmp albastru – precum îți e straiul
Căci, pentru noi, acolo ar fi raiul.
Deasupra, alte stele, păzească,
Iubirea noastr㠖 să nu lâncezească.

... Când trezesc, căzând, parcă-n abisuri
Și știu că ești și-n lumea mea și-n visuri
Mă sfâșie, așa, un dulce bine
De parcă-ai fi în mine – eu în tine.

Și, beat de tine, țintuiesc tavanul
Și nu-mi mai pasă cum va trece anul
Căci tu îmi umpli zilele și ceasul –
Și plin de bucurie-mi cântă glasul

Un cântec, ce n-a fost compus, vreodată,
De nimeni – doar de inima-nfocată,
Ce bate, vajnic, pieptul să mi-l spargă -
Să fugă-n pieptul tău, în lumea largă

Acolo unde, tu, stând la fereastră,
Visezi, înveșmântată-n haină-albastră.
Privind copacii, încărcați de floare,
Cum râd la tine – și cum râd la soare.

Când un suspin, ușor, din piept îți scap㠖
Din ochii tăi – ochii-mi se adapă.
Dar setea lor de tine-n loc treacă,
Mai aprig îi aprinde și îi seacă.

Iar gurii mele de nu-i stingi pojarul
O seacă repede și-adânc amarul.
Iubita mea-mbrăcată-n strai albastru –
Tu ești pe cerul vieții mele – astru.

Hai, lasă-ți gândurile ca să zboare
Spre mine – și-amândoi, privind la soare
Să fim o pură, limpede privire,
Fără apus și fără amintire.

Și-n vis, fim niște păsări măiastre
Zburând prin galaxie, printre astre...
Că-n lumea asta nu ne aflăm rostul –
Așa , hai, cu mine-n raiul nostru...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am observat, de-a lungul timpului, persoanele care nu reșesc să-și atingă obiectivele, au inclusiv credințe limitative legate de bani, de prosperitate și oameni care au bani. La un moment dat, un prieten mi-a spus că e mai bine cu bani decât fără bani. Da, așa este pentru că poți faci multe lucruri. Alt prieten mi-a spus banii rezolvă problemele pe care lipsa banilor o creează. Dacă stai și te gândești, oamenii nu se ceartă pentru că au prea mulți bani ci pentru că au prea puțini, sau că duc lipsă de bani. Nu bogații sunt nefericiți, ci oamenii care se consideră săraci, care vor mai mult și nu știu cum să se raporteze la ceea ce vor. Din păcate, când vorbim despre relația de obiective care este în strânsă legătură cu relația cu banii, pot să spun că cele mai greu accesibile obiective sunt cele legate de bani.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când un român stă la îndoială fiți sigur el nu stă fiindcă are o convingere personală de apărat, ci fiindcă nu știe încă de partea cărui grup să se dea. Să meargă după cum bate vântul din dreapta sau după cum bate vântul din stânga? Iată suprema lui neliniște. Pentru risipirea acestei neliniști, sforțarea românului se îndreaptă în afară, ca să prindă cu urechea mai bine zvonul cel din urmă; mai niciodată sforțarea nu merge înăuntru, spre forul conștiinței.

în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Puterea Sufleteasca. Editia definitiva" de Constantin Rădulescu-Motru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.14- 19.99 lei.
William Shakespeare

Sonetul 124

Din interes dacă mi-ar fi iubirea
Ar fi bastarda Sorții, fără tată,
În care Timpu-și oglindește firea
Și buruieni sau flori în ea se-arată.
Dar nu, n-a fost făcută la întâmplare;
Nu se fălește, nici nu o să geamă
Sub lovitura grea, necruțătoare
Spre care timpul nostru acum o cheamă.
Și nu se teme de urzeli și rele
Puse la punct cu grijă noaptea toată,
Căci ea e mai vicleană decât ele,
Nu se aprinde, nici nu stă plouată.

Martori îmi sunt cei ce-au făcut păcate,
au murit cuprinși de bunătate.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Și, știi, iubito...

Și, știi, iubito, nu am timp de lume –
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.

Te uită, a trecut și primăvara –
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara –
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.

E secetă, câmpiile sunt arse –
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse –
Aștept ceva – dar nu știu ce aștept:

Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori -ți aud șoptirile duioase –
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.

Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare –
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.

Dar nu mai am putere, nici voință
te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorinț㠖
Eu – nu sunt eu – tu ești altcineva.

... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva – și știu ce-anume –
Ceva în care nu cred și nu crezi...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Visând la tine-n primăvară

Iubito, hai, ușor, întinde-mi mâna –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
S-a dus ninsoarea – a pierit și bruma
Și numai bună-i vremea de iubit.

Nu-i soare, dar frumos aleargă norii,
Spre zarea largă, bulucind-puhoi...
Și s-au întors la casa lor cocorii -
Știi? Primăvara vine pentru noi!

Deși-n răstimpuri, din cer cade rouă,
Să-mi răcorească ochii-nfierbântați,
Speranțe – mii – răsar, de viață nou㠖
Ce-or să ne prindă strâns îmbrățișați.

Hai să-alergăm spre zarea vineție –
Va răsări și soare-ntr-un târziu...
Și îmbătați de dulce bucurie,
Vom azvârli din inimi gând pustiu.

Iubita mea, te rog, atent privește:
Pământ și cer – cum, tainic, se-nnoiesc...
Simți, tu, din pieptul meu, cum viu țâșnește,
Un simțământ, curat, dumnezeiesc?!

E dragostea – ce face -nflorească,
Noian de flori în pomii roditori
Și-n sufletele noastre să rodească,
Dorințe vii – și-nvăpăiați fiori.

Iubita mea, fim copii de-a pururi –
Nu-i nici o noimă în a fi adulți!
ne-mbrăcăm iubirea în azururi –
Ca noi, în lumea asta – nu-s prea mulți.

Hai să ne ascundem amândoi într-unul,
Ca nimenea, din lume, nicidecum,
Iubirii noastre să nu-i știe drumul –
Și doar iubirea să ne stea în drum.

... Iubito, hai, de mână, tu prinde –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
Privirea ta - privirea mi-o aprinde –
Și numai bună-i vremea de iubit....

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook