Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tăcerea Mielului

E Paștele în case de creștini
Iisus Cristos lipsește din mai toate
Ținut la uși, respins din nou de gloate
Preocupate egoist doar de festin
De o imagine și de un intestin...

E Paștele și Mielul ce contează
Tace din nou, mai mult, mai apăsat
În lumea-nlănțuită de păcat
El stă la ușa ta și lăcrimează
Chiar nu-L auzi cum bate, cum oftează?

E un nou Paște, câți îi știu valoarea?!
Atâția miei uciși privind spre Mielul
Cel răstignit de 2000 de ani, Modelul,
Câți i se mai închină-n Sărbătoarea
Cea dedicată Lui, cât largă-i zarea?

E înc-un Paște pentru îmbuibare
Bătrâni uitați de lume lăcrimează
Copii abandonați stau triști și nu cutează
Să-și salte ochii din pământul fără soare
E Paște, plouă Cerul lacrimi mari, amare...

poezie de din Noua Geneză (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Diviza

Una e paștele calului și alta e paștele mielului! (Cine paște și cine te paște... de Paște!).

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

De Paște

Înroșitul ou
A oftat din nou:
"Mâine-n zi de Paște,
Oare ce mă paște?"

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ipostaze de Paște

Retrăim, din nou, pilda de două milenii
S-aflăm poate odată ce înseamnă pedeapsă,
Căci tot în greșeală purcedem cu ura
tot dușmănim... Dumnezeu ne e vedenii,
doar îl invocăm! Cum fitilul de capsă
Aprins să inflame, doar o noapte, Scriptura.

Deplângem –mulțimi adunate-n biserici-
Pieirea de propriu, transpusă-n simbol,
Ca și cum Iisus nu e noi, e-o idee
Și nu suferim adevărul... Doar clerici
Vedem cu anafura, vinul din bol
Și urmăm în păcate... În bucate-i Iudee!?

E însă mai mult decât simplu o moarte
Pedeapsa în numele întregului, lume!
Nu-i doar răstignire, purtatul de cruce...
E întregul păcat adunat ca într-o carte,
Ce numai Hristos a legat-o c-un nume,
De Biblie Sfântă, ce suflet induce...

S-aprindem din inimi, în Vinerea Mare,
Luminile vieții din ceara topirii
Și iar să renaștem Christos într-un spirit...
fie înviere din tot ce ne doare,
-l ținem pe brațele tuturor, firii
Și, frunți să plecăm, umiliți într-un mirit!

doar poate așa, izbăviți spre iubire,
Se întoarce privirea, de-a Domnului Fiu,
facă din pizme ce dragoste naște,
fim toți la fel... Om cu Om Omenire
De azi, să ne încredem mai viu, tot mai viu,
Chiar dacă cu toți suntem mielul de Paște...

"Christos a înviat!", "Adevărat a înviat!"
ne fie un crez că o Lume renaște
Și, ce nu-i iubire să fie păcat...
știm că păcatul, de-i ură... ne paște!

poezie de (14 aprilie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împărtășit Paște

Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăși naște
fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paște.

Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aș cunoaște,
pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paște.

Din tot ce mi-aș dori și mie
Cu gând măcar c-așa renaște
Speranța, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paște.

Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caște,
mă simțiți alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paște.

Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaște,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paște.

Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaște,
Sunt ușor suflet plin de dor
Și eu, un stol... Ce v-aduc Paște.

Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaște,
Să nu uitați e trecător
C-un spirit cast... Anual Paște.

Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt și moaște,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paște.

Din tot ce și Hristos trăita
Și a îndurat făr' să demaște,
învățați că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paște...

Din tot ce lume a tot iertat,
Înțelegerea de-a recunoaște,
Mă luați zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paște!

Reînviu, sunt viu într-atâtea aștre...

poezie de (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Paște 2012

Memoriile de-un neam, ferice-n rămas treze
Sub mâlul mocirlit de orăcăit de broaște, hoaște
Râind juma' de secol pe suflete viteze,
Mijesc din nou cum mielul, ce-i pur și alb, de Paște.

Câtă credință a fost în noi, bunici și mame
țină firu-ntins pe hău ce sta să caște,
-nfrângă minți bolânde, visul să nu destrame
Și să fim azi iar pui de-o zi, de-un ou de Paște.

Sângele-n roșu vin de har împărtășește
Cum și alcool din clocot se-nalță dintre boaște
lase zbor spre ceruri cu înger ce pășește
Din fiecare noi, în răstigniri de Paște.

Ieșiți în mai puțini de omăt și ger abrupt,
Ne ningem parfumați de dorul de-a renaște
Cum flori cad în petale să lase loc de fruct
Și în genunchi, covor ne facem iarăși, Paște.

Și din arar uitat aprindem lumânare
Către cei ce au fost și le suntem noi moaște
Din osul lor de vechi ce ne-a lăsat cărare
știm novici că drumul ne poartă-n etern Paște.

fim, am vrea cu toții, Hristoșii răbdători,
dăm din ce-am primit, știind bine că ne paște
O zi când ne vom trece... Măcar să fim fiori
În gânduri ce vor fi de secole iar Paște.

E poate simbol doar, ce-ngenunchează o lume
celebreze sfânt, dorind frumos de-a naște
Cu castul de iertare, de dragoste antume
Ce în postum vor trece, cu noi... și-alți noi, de Paște.........

PS
Mă minunez în gând, am inima o dană
Cu porți cât de-o ecluză râvnind vapoare vaște
Cu mii și mii de oameni ce-au ura, de dușmană...
Și ce-i aștept prieteni... cum voi, o zi de Paște!

Joyeuses Pâques, Happy Eastern, Paște fericit!

poezie de (14 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Calcule de Paște

Cum leafa-mi n-ose mărească,
Deduc prin logică simplistă,
Că mielul mult omai pască,
Pentru ca l-am tăiat... din listă

epigramă de din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un nou început

Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai luminează,
Nu mai bate vântul
Cel cald de la amiază!

Oamenii sunt orbi
Și merg pe drumul fără de întoarcere,
Chiar dacă vor să facă ceva,
Nimic nu mai pot face!

Căci lumea asta moare
Și alta-n locul ei să va naște,
Ca Hristos în zi de Paște.

poezie de (27 aprilie 2008)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mielul de Paște e foarte scump

Pe un riniche mic de miel,
De Paște mi-a cerut pe el
Un preț de-a dreptul aberant,
De zici că-i pentru un... transplant.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Calea luminii

Când Paștele se apropie, în fiecare an,
Amintirile-mi adastă în pleoapele sărate;
Mă regăsesc, alături de părinți, un băietan
În casa cu primeneli de sărbători adevărate.

Resimt și-acum în gându′-nsămânțat în cel cătune
Chemarea clopotelor din sfânta zi de sărbătoare;
Din zori de zi până în zori, tot satul era o rugăciune
Cu ciripit de păsări, cu pomi, cu flori și cu izvoare.

Ca semn divin, în noaptea solemnă de Înviere,
Îngânam aproape afon coralele pascale-n șoapte.
Când lacrimile picurau din lumânare mângâiere,
Neplânsă, moartea se-asfințea la miez de noapte.

Ușurați de povară, ne-ntorceam cu paște și lumină;
Părinții ne așteptau cu mielul sfârâind în cuptor
Și coșuri cu ouă îmbăiate-n suferință pe masa plină,
Drapată cu încercatul și însuflețitorul nost tricolor.

Iar după masă, în vatra satului, ne-ntâlneam
Gătiți în veșmânt nou, din sipet, proaspăt scos,
Căci, în acele vremuri, noi copiii ne-nnoiam
La Nașterea și la reÎnsuflețirea lui Iisus Hristos.

Hristosul înviat e cel ce ne călăuzește mersul;
Lumina sfântă nu poate fi niciodată osândită,
Iar Paștele este dovada pe care ne-o face Universul
Că Viața, esențial-spirituală, ne-a fost orânduită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citește-o din nou! Scrie-o din nou! Schițeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exercițiu, iar exercițiul este îmbunătățire, iar îmbunătățirea conduce doar la perfecțiune.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;

Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;

La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;

Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.

Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;

Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...

Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit să fie și copiii mei.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

* * * (Radif)

Intrăm, ieșim din hală
"în ajun de Paște"
În nări cu miros de mici
"ce ne mai paște?"
Și-o luăm încet cu traista goală
Cu gîndul încă la... urzici
"halal Paște!"

poezie de (2011)
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anticoronavirus...

Dragi părinți, copii și frați,
Coronavirus nu-l sfidați!
Casele dezinfectați,
Mâinile să le spălați,
Cugetul să-l curățați,
Credința s-o înălțați,
Postul binecuvântați,
Fiți uniți și depărtați,
Lui Dumnezeu vă rugați,
Pacea lumii invocați,
Președinții fie frați,
Înțelepciuni urmați,
Corona poate mai are frați...
Și nu-s chiar îndepărtați,
Iubiți-vă mult și iertați,
Raiul să-l reinstalați,
Moarte răului pledați,
trăim necenzurați,
Paștele să-l așteptați,
Pământul să-l luminați,
Lui Cristos rugi înălțați,
Ca să fim din nou iertați
Și cu toți regenerați.

poezie de (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miel

peste ceva timp va fi ieri,
din nou,
a trecut Paște, am mai mâncat un ou,
am dat crez iar la învieri.

port în imagine pe mielul-sacrificiu,
din care mușc...
parcă mă împușc
când știun-a clintit la ultimul supliciu.

numai plâng, că mă tot trec,
căci nu sunt cast;
omor pentru al meu fast,
doar să petrec.

de ce mă-nchin atunci,
cerșesc credință
că sunt mai bun... copia de ființă,
cu-i mă aseamăn... și-omor altora, prunci.

poezie de (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De Paște

"Hristos a înviat!"
Se spunea la noi în sat.
Astăzi: "Paște Fericit!"
- Paște tu. Eu, miel prăjit.

epigramă de din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

Cascade de rouă

Cascade de rouă
Din ochii Iubitei plouă
Sufletul ei cât oftează
Ochii ei cât lăcrimează!
Distanțele o întristează
Inima i-o îndurerează...
Dar ea plânge fără rost
Chiar dacă lângă ea eu nu-s
Iubirea mea în sufletul ei
s-a pus
Sufletul meu in ochi mi s-a mutat
Și suferința ei cât a regretat!
Iubita mea cu ochi de mare
În ochii mei s-a aprins un Soare
Soarele in ochii tăi se oglindește
Numai la tine se gândește
În brațe cât te mai dorește!
Te dorește, te iubește
Si tare te mai roagă ca ochii tai să nu mai plouă
Cu-atatea casacade de rouă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regăsește Hristosul din inima ta, nu din închipuirea religiei! Recunoaște această Conștiință de A-Fi sau "Eu-Sunt", ea este Hristosul. Dacă Iisus ar apărea a doua oară și ar propovădui Adevărul și Libertatea, preoții l-ar ucide din nou. Nu romanii l-au ucis pe Iisus acum peste 2000 de ani, romani au fost doar mâna călăului. De ce ar fi ucis din nou? Pentru simplul motiv că El ar desființa Biblia. "Nu cuvinte moarte vă învăț Eu, ci Adevărul cel Veșnic Viu!" ar spune El! Cum ar putea religia să accepte Adevărul când ea nu acceptă decât dogme?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calul

Calul paște iarbă,
Iarba paște caii,
Iarba ne paște și pe noi,
Timpul ne paște și el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paște uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înțelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeți, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre ființe?
Uneori mai dau și din cap a jale.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Întâie vară

Mi-au crescut iar frunzele peste petale,
Ce erau prea albe de la zăpada ce le pătase
Și parcă mă 'nalț sevă din pământ de angoase,
Până mai ieri înghețat... Îmi simt iar suflet moale.

Mă cotropesc triluri de florii, mă paște iar Paștele,
Mi se descrețește fruntea în palmele brăzdate,
Iar în piept simt ceva ce uitasem, inima-mi bate...
Aș orăcăi ca un nou născut, ca-n heleșteu broaștele.

Mă ung din nou de soare, de pus tot pe piele, raze
Și, mi se evaporă, necontrolat, ce-aveam minte
Ca într-o explozie de bucurie, anapoda fierbinte,
Iar vorbele-mi prind un tupeu nebun de propoziții, fraze.

E încă o dată vară, de început, ea prima,
Râvnită pe-un meleag ce s-a obișnuit cu ea,
Ce-o mângâie și ghiocel, cais, pui de-o cățea
Și, pe care-o iubesc iar ș-iar, mi-e partenera, rima...

poezie de (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hristos Paștele nostru!

Paștele-i Isus Hristos!

Mai e puțin și-i sărbătoare,
Paștele-i în așteptare,
Toți încep cu mic cu mare,
pregătească multă mâncare.

Unii pregătesc sarmalele,
Ciorbe bune cu perișoare,
Ouă, miel, mici, pentru frigare,
Murături, vin, bere, băutură tare.

Alții pregătesc și dulciuri,
Cozonaci, torturi, și checuri,
Cumpără și multe sucuri,
Că sunt bune pentru grețuri.

Oare aceasta-i sărbătoarea?
Paștele este mâncarea?
Paștele este frigarea?
Distracția, băutura, îmbuibarea?

Sărbătoarea este Sfântă!
Pe Hristos Îl reprezintă!
El e Mielul, jertfa Sfântă!
E Salvarea de mult promisă!

Paștele este Hristos!
Mielul blând, umil, milos!
De bună voie a venit jos,
salveze pe omul păcătos!

Pe El să-L sărbătorim!
Pe El merită să-L mărim!
Căci a fost chinuit și asuprit!
De oameni disprețuit și părăsit.

El cu suferința era obișnuit,
Și noi tot mai tare L-am hulit,
Crezând că este pedepsit,
Lovit de Dumnezeu și smerit.

Păcatele noastre L-au zdrobit,
Dar prin rănile Lui ne-a tămăduit!
Căci rătăceam cu toții ca niște oi,
De-aceea și-a dat viața pentru noi!

Cu cei răi L-au îngropat,
Când El nu avea niciun păcat!
L-au pus la un loc cu ce-l bogat,
Când pentru noi El S-a făcut sărac.

Dar în mormânt El n-a rămas,
A rupt boldul morți și a Înviat!
Acum suntem liberi de păcat!
Căci Isus Paștele nostru
Cu Tatăl Sfânt ne-a împăcat!

poezie de (13 aprilie 2020)
Adăugat de Marcu OlimpiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook