Biografia zilei-autodafe. Din cenuşa ei cresc stelele, apoi se desprinde noaptea ca o coajă de pe rană.

citat din Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Mă tem că, dacă m-ai iubi,
mi-ar exploda tâmplele de atâta fericire...
Tâmpla dreaptă mi s-ar prelinge pe sâni şi pe coapse
şi s-ar scurge într-o crăpătură de pe podea,
ducându-se apoi la Muma Pământ...
Tâmpla stângă s-ar desprinde de mine şi delirând,
ar pluti în neştire până când s-ar izbi de o stea...
Totuşi, te rog... iubeşte-mă!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis destrămat

Inorogii albi himerici
Poposesc noaptea pe rană
Au cornuri bătute-n smaralde din stele
Şi visu-mi hoinar destramă.

Stelele se sting bolnave
Agonizând, haotice strigoaice,
Zorii zilei îmi sărută ochii
Alunecând în sân cu graţie
Ei bat în poarta de safire
A rubiniei mele inimi
Lovind cu copite de bazalt
În rugul chindiei.

Doar sângele meu doarme văduv
În străfunduri de izvoare aurite
Lovit de vipera luminii
Şi de cântecul morţii infinite.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu biografia crăpată de sete

Însetat
prin
pustiul

Clepsidrei de cuvinte

Poetul
ascultă
clipocitul
stelelor

Pe
epiderma
timpului

Câte-o
stea

Împinge
poemul

mai
departe

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochi, poate încolţi raiul

Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe nişte copii rătăciţi...

Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca şi cum
ar ciuguli păsări din mine
şi noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ţi
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele îşi lasă jarul din când în când.

Te strig, ştiind că în doi,
în ochi, poate încolţi raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieţii...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dă Dumnezeu, dă, iar când ia, apoi îţi ia şi cenuşa din vatră.

proverbe româneşti
Adăugat de Trandafir Andreea Ecaterina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi noaptea

Noaptea e un sfetnic bun care doarme ziua toată,
Ia decizii înţelepte, având mintea odihnită.
Dragostea în schimb, săraca, nu prea doarme niciodată;
La suflet nemuritoare, dar cu mintea ostenită.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fusta crăpată a unei jurnaliste (tânără şi frumoasă) de la Digi 24 TV

E crăpată, cu curbură,
Până sus la crăpătură;
O întreb pe bunăciune:
Oare de ce şi-o mai pune?

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (23 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria e biografia unei naţiuni, biografia este istoria unui individ.

William George Jordan în Puterea calmului (18 mai 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Din păcate, legile fizicii contrazic premisa povestirii tale. Dă-mi voie să reconstruiesc pentru domnişoara Benes, deoarece am auzit povestea aceasta de nenumărate ori. Newman, Kramer, îmi permiteţi. Conform relatărilor voastre, Keith trece pe lânga voi şi începe să urce pe rampă. Apoi spui că ai fost lovit în tâmpla dreaptă. Scuipatul ricoşează de pe tâmplă, lovindu-l pe Newman între coasta a treia şi a patra. Apoi scuipatul se desprinde de pe coastă şi îl loveste pe Newman pe încheietura dreaptă de la mână, făcându-l să scape şapca de baseball. Scuipatul zboară de pe încheietură, face o pauză - în aer, atenţie! - o ia la stânga şi aterizează pe coapsa stânga a lui Newman. O flegmă magică!

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se moare...

Aşa cum purecele doarme în
cămaşa de cânepă
aşa cum
pâduchele doarme adâncit în piele
tot aşa Dumnezeu doarme
în respiraţia aceluia care a fost

poezie de Teodor Dume din carte, atllantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu trebuie să fie Dumnezeul tuturor religiilor şi a tuturor oamenilor, El nu poate fi un "Dumnezeu" al separării, al raiului şi iadului. Însăşi UBICUITATEA LUI contrazice existenţa iadului. Fiind Totul Din Întreg, deci fiind pretutindeni EL nu poate fi mai mult într-o floare şi mai puţin într-un vierme, nu poate fi mai mult în credincios şi mai puţin în păcătos, nu poate fi mai mult în Hristos şi mai puţin în tine. TOT CEEA CE CREZI CĂ ŞTII DESPRE DUMBEZEU, ştii de la separare sau gând/minte, dar Dumnezeu nu se poate lepăda/desprinde de tine după cum tu nu te poţi lepăda/desprinde de EL. Dumnezeu, Viaţa sau faptul tău de "A-Fi" sunt una şi orice ar fi, chiar şi moartea de ar veni tu trebuie să Fii, nu-i aşa? Chiar şi când crezi că nu eşti tu tot eşti - noaptea în somnul profund, leşin, moarte - faptul tău de "A-Fi" se topeşte natural în Dumnezeu cel veşnic, dincolo de manifestare şi nemanifestare. Contemplă asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt noaptea

Simt noaptea cum mă-ncolăceşte
Şi liniştea când mă pătrunde,
Chemarea ce mă-nebuneşte
Şi mă aşteaptă... nu ştiu unde.

Luna-i pe cer... mereu stingheră
Şi stelele, încă, mă ceartă,
Ca-ntr-o iubire efemeră,
Când taina nopţilor... mă iartă.

Cerul e plin ca o-ntrebare,
De lacrimi reci şi de lumină,
Când tu apari fermecătoare
Şi-aduni, luceferi, din grădină.

Simt noaptea întinzând aripe,
Ca un sărut pe buze moi,
M-ascund în liniştea de clipe
Şi-n taina şoaptelor... din noi.

Te-adun, apoi, din rătăcire,
Tăcut arzând şi-ndurerat,
Alerg către nemărginire,
Poate de ea... voi fi iertat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te poţi ridica din cenuşa durerii tale, dacă nu recunoşti şi nu accepţi durerea? Cei care pretind că nu există o rană acolo, nu-şi încep niciodată călătoria spirituală.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

Dincolo de mine
cântecu lebedei ucis prea devreme
cu amănunte de negoţ,
în sufletul pietrei urmele păsătrii Phoenix
cenuşa fiindu-i spulberată de vânt
în istorii cu nisipul proaspăt al pustiului
pe ţărmurile mărilor cu braţele rupte
de furtuna încrâncenată de zei.

Noaptea din mine caută răspunsul
în tăcerea sugrumaţă de deducţii
din geometria spaţiului curb
lăsată pradă logicii simbolice
încât nimic nu scapă din vedere.

În dimineaţa încrustată cu flori
şi albine cu zumzet de luptă aprigă,
aduc dulceaţa cu dinţii de miere în faguri
şi pleacă la muncă
lăsând luptătorilor bucuria victoriei
împărţită apoi de Dumnezeu şi lor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E albă noaptea

E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri
Se plimbă morţii lumii
În robe violete,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atâta necuprindere în vârstă şi mă duc
Să pun sub nasul morţii
Fum greu de busuioc,
Mai vin batrânii lumii cu fluiere de nuc
Să-şi piardă datul sorţii
La jocuri de noroc.
E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

Când noaptea se lasă,
eu ciulesc urechea, pe scară;
stelele se înghesuie în grădină,
şi eu sunt aici, în beznă.
Ascultă, o stea a căzut sunând, din ceruri.
Nu umbla prin iarbă, desculţă;
grădina mi-e plină de aşchii stelare.

poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

sunt stele pe bolta înaltă
ce semănă cu diamante
care în noaptea învoalată
se oglindesc fascinate

stele ca acestea şi pe pământ
noapte şi zi mereu strălucesc
încărcate de mister ziua sunt
iar noaptea - de iubiri povestesc.

şi stelele fermecătoare
luminează în seninul pur
cu îndrăzneală în culoare
ca şi-n imensul cer de-azur...

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea luminii

mă inspiră cu slove muza mea de taină
luna şi stelele mă umplu de vrajă
mai nou lumina-mi ţine loc de haină
emană blândeţe pe a toamnei plajă.

îmi ţine de urat când stau de strajă
fiecare zi-i senină nobilă şi faină
suflet ocrotit ca oul de coajă
lumina ţi-e compresie pe rană.

Domnul m-a creat lumină de poem
îmi dă energie intră-n subliminal
mă rog, mănânc, iubesc, mă tem
să nu mă risipesc în cuget banal.

soarele mă învăluie cu lumina supremă
mă privesc în oglindă visătoare boemă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea bazaconiilor

Noaptea e anotimpul meu preferat!
Atunci e umbra albă
şi verdele e frunză
iar bălţile plouă...
plouate pe obrajii de rouă!

Atunci se lasă stele
în cozonaci umplute
şi morţii pun fiori pe patul viilor
curăţate de zori.

Atunci în loc de soare
cad ouă din copaci
şi printre case
o bufniţă în raze
străluceşte
în coajă îngerească
albuşul înnegrit
din gălbenuş de draci.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul omului e precum cumpăna fântânii: în orice clipă găleata se poate desprinde din ea, ca apoi să se ducă la fund.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!