Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
Nu-ncerca, n-ai cum s-o alungi, orb vei rămâne
alungă-ți ochii, lumina,
căci numai o dată cu noi
va pleca și ea de la tine.
- Uitați-o, uitați-o! le strig disperat mâinilor,
uitați-o, voi, ciudate vietăți electrice,
liniștitele mele unelte:
de-acum înainte, cuprindeți văzduhul în brațe,
hărăziți mângâieri doar obrazului pufos
al poamelor, al pruncilor,
doar întinderii albe a hârtiei,
și rotunjiți-vă palmele în jurul mărului
și-al portocalei,
de-acum înainte, cuprindeți de mijloc
doar arborele din drum, tăcut și statornic.
- Uit-o și tu, îi strig sângelui,
întoarce-te acasă, prostule, adună-ți apele
în matca lor veche și, cântând,
lasă unda să-ți joace în voie
pe prundurile multicolore ale vieții...
- Zadarnic, zadarnic! îmi spune
n-ai cum să-ntorci, nu mai poți alege
unda grăbită a râului
din vânătul val nestatornic al mării
în care s-a pierdut fără urmă...
- Uit-o! îmi strig disperat mie însumi,
fugi, gonește, scapără-ți pașii
departe spre zare, încotro vezi cu ochii,
fugi, nu te mai uita în urmă,
azvârle peste umăr pieptenele:
dese păduri înalte s-or așterne
între tine și ea!
fugi, azvârle oglinda: lacul întins,
cu nemărginirea-i de ape, va îneca
amintirea ei...
Fug, alerg... Zadarnic alerg, o, zadarnic:
oglinda umedă a lacului
cu ochii ei calzi, luminoși, mă privește,
iar șoapta pădurii adânci mă tot cheamă
cu glasul, cu vorbele ei,
și toți arborii, arborii dragi, spre mine întind
o, arborii mereu spre mine întind
brațele ei.
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre copaci
- poezii despre apă
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Citate similare
Și toți arborii, arborii dragi, spre mine întind, o, arborii mereu spre mine întind brațele...
citat din Geo Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre copaci
Ecou...
În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul și sfârșitul meu.
închid ochii și strig:
"Și acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ți-e mut.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre ore sau poezii despre mâini
Același cânt
Doar tu ai mai rămas, bisericuță,
în crângul plin de apă și noroi.
Doar umbra ta se profilează, sfântă,
printre tulpinile arborilor goi.
Din când în când un corb mai trece-n zbor
Deasupra lacului tăcut și înverzit
Și arborii se plâng căci frunza lor,
Ce o așteaptă, încă n-a sosit.
Și nici un om nu întâlnesc în cale
Iar vântul printre crengi pare că-mi spune:
"Ai fost și vei rămâne veșnic singur!",
Atât de-nstrăinat mă simt pe lume.
O vrabie își ciripește gândul,
pe care și-l unește cu al meu:
"Hei, vezi că nu ești singur în tot crângul!",
îmi strigă broaștele din heleșteu.
Atunci, mă-nvăluie-o lumină nouă,
Simt inima cuprinsă de avânt
și strig: "Veniți prieteni! Mie, vouă
Ne este dat s-avem același cânt!"
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin (26 aprilie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vrăbii, poezii despre verde, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prietenie
E în zadar
Zadarnic cauți un răspuns
La ghidușiile-ți neroade;
Zadarnic cerci în nepătruns
Să te strecori...
Și-ntinzi în calea mea năvoade...
Zadarnic boldul ți-l ascuți;
Săgeata ta rămâne boantă.
Azi ochii mei rămas-au muți.
E greu s-aprinzi cu umbra raza-naltă.
Zadarnic vrei să moi oțelul,
Punându-l la amiaz în soare;
Și-oricât de mare ți-ar fi zelul,
Nu vei putea
Să seci nețărmurita mare.
Zadarnic vei veni de-acuma
Să-ntinerești petala ruptă...
O, nu-ncerca să aduni spumă,
Cu-argintul ei,
Ce-n valurile mării luptă!
...........................
Iar geana razei din crepuscul
Ce-a sfredelit cu strălucirea
Bobul de spumă--bob minuscul--
În vârf de val,
Îmbrățișând nemărginirea
Se va topi lăsând în urmă
Doar golul plutitor în haos.
Căci în zadar cuvânt-ți scurmă
Patimi de foc.
A ars al fericirii naos!...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaGabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- citate de Nicolae Martinescu despre prezent
- poezii despre pescuit
- poezii despre hărnicie
- poezii despre foc
- citate de Nicolae Martinescu despre foc
- poezii despre fericire
- poezii despre Soare
- citate de Nicolae Martinescu despre Soare
Ego-ul zâmbirilor
O nouă zi, prinsă-n flori de mătase
O nouă ancoră a inimii pasă.
Te strig cumult al zorilor-lumină
Te strig duet al inimilor singure
Te strig cum am strigat lumina
Cântă-mi cu dor și miez de fericire
Clipe de aur și stele de-argint să-mi oferi
Printre coline se zbat și pier, miracole desprinse de ger
Te strig, vis, colac de albe nemuriri
Dezleagă picioarele și fugi în neștire
Inima ta poate fi o lumină
Nu pierde speranța și mergi pe drum
Te vom ridica spre cer și ne vom pierde văzul,
La intersecția luminii orbitoare
Negura va fi o altă lumina.
Zâmbetul va cuprinde altă cunună
Cununa-ți visul cu inima ta,
Zâmbește-ți în fiecare zi când vei putea
Oferă-ți răgaz pentru iubirea de sine
Nu considera ego-ul ca fiind un străin
El face parte din tine, cum minutul face parte din timp.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre visare, poezii despre zâmbet, poezii despre stele, poezii despre picioare, poezii despre minute, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sugestie
Învelește-te cu timpul! Doar așa n-o să exiști!
Deci, poți să-ți bați joc de-oricine și de toți îngerii triști!
Transparențele opace te-or feri de judecată,
îți vei savura în tihnă partea ta întunecată.
Dar nu vei avea cu cine să te bucuri și să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îți va scoate ochii hâzi,
o să înțelegi, probabil, că ești singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îți va fi timpu-nchisoare..
Când vei vrea să te asculți, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toți, vremea ți-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simți doar doruri grele.
N-ai trecut, nici viitor și nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nțelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ți-ai cedat dreptul la moarte.
Vei păstra doar amintirea ce te-o chinui în veci,
nu vei mai găsi IUBIREA printre lacrimile reci,
ce-ți vor îngheța obrazu-n marea de nemângâiere,
clocotind în valuri stinse de-ntuneric și tăcere...
Și ai să-ți dorești uitarea, dar nicicând n-ai s-o găsești,
pentru că a fost lăsată doar în legile-omenești...
Învelit în timp, odată, n-oi putea să mai fii om...
Te-ai căzut din dreptul ăsta, cum cade frunza din pom...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Zadarnic
Cercul ochilor în jurul tău se prinde,
Tu ești la judecată fără avocat,
Și-i greu de explicat chiar tot ce s-a-ntamplat,
Și-i greu de înțeles cum ea te poate vinde,
Și ultima speranță din suflet se desprinde,
Tu nu mai ai a spune nici două, trei cuvinte,
Și realizezi cu ură că singur ai luptat,
Și nu-i așa frumos cum ți-ai imaginat,
Un gând lăsat în urmă, privirea înainte,
Și-aceleași amintiri se răscolesc în minte,
Și spune unde-i rostul în lupta ce-ai purtat?
Căci în final din toate nimic n-ai câștigat,
Zadarnic ai iubit, zadarnic ai sperat...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre cuvinte sau poezii despre avocați
* * *
O mireasmă dulce mă înfășoară, înfiorându-mă...
... o umbră vie...
Îmi miroase a cald, a soare... a lună și stele...
Îmi ești încâlcit prin suflet... în gânduri și cuvânt..
șoaptele-ți se leagănă pe piele și-n sânge,
Te inspir, uitând să expir,
să-mi rămâi aș vrea...
bătăi de inimă, clopote de moarte și suspine de dor răsucite în zâmbete înghețate...
amestecate cu pași care pleacă,
pleacă înainte să ajungă.
Și-mi arde în lumina ochilor o urmă seacă a visului nevisat...
Da... mă arde năprasnic un vis pictat în noapte... dar risipit în zori.
M-am trezit mirosind a tine...
Pe urmele pașilor îmi cresc flori albe...
purtându-te.
Mi-s ochii de rouă, iar buzele-mi te rostesc...
răsuflu un abur spre o fereastră,
pe care cu degetul conturez chipul tău...
numele tău strig dureros...
sperând o clipă să te mai văd...
Urma ta se pierde însă, alb și trist...
Am mai deschis o dată ușa spre tine
un pic de aer să intre pentru o ultimă răsuflare,
dar te simțeam smulgându-te dureros...
Plecai... uitând să mă înveți să respir fără tine...
Atunci mi-am netezit cu grijă cuvintele și gândurile...
respirând doar răsunetul pașilor tăi prin mine, și-o lacrimă...
Le-am șoptit un început de poveste... și-au adormit, încremenite, murmurându-te...
"ce vis frumos..!.. era doar în trecere însă..."
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre învățătură
Strigătul muntelui
Când cețurile toamnei se ridică
Și soarele pătrunde prin ferești,
Tu te ridici, desculță,-așa cum ești,
Iar trupul tău visarea mi-o complică:
Prin ochii-ntredeschiși, lumina zilei
Îmi schimbă doar decorul ce, în vis,
Era ceva mai vag, mai imprecis,
Pierdut, cumva, în spatele idilei.
Căci te visam zeița vieții mele,
Și numai brațele-mi ți-erau veșmânt
Pe malul unui lac ferit de vânt,
Sau, poate,-al unui râu, sau printre stele,
Căci nu mai știu să-ți spun ce e decorul
Din visu'-n care,-atât de înfocat,
Te-am învelit în dulce sărutat
Și m-ai crezut, în noapte, Creatorul.
Mă rup de vis venind, ușor, spre tine,
Și te cuprind. cu brațul, mă lipesc
De trupul gol pe care-l îndrăgesc
Și, la fereastră, noi, statui eline,
Privim spre muntele ce se arată
Chemându-ne, spre piscuri să urcăm,
Binețe orizontului să-i dăm,
Cu ochii, să cuprindem zarea, toată.
Ne-ajunge o privire. Îmbrăcarea!
Ne savurăm cafeaua și, zâmbind,
Cu ochii de iubire strălucind,
Ne așezăm, în rucsac, demâncarea.
Nu peste mult, apare-o potecuță
Pe care-o știm - am fost de-atâtea ori!-
Se-arată dintr-odat', cum treci de mori,
În ziua care e, deja, călduță.
Ne poartă prin pădure, șerpuiește
Și se oprește, brusc, la micul lac.
O pauză, aici, ne-ar fi pe plac,
Dar muntele, de piscuri ne-amintește...
Privind spre vale, nu-mi ascund uimirea:
Abia de se mai vede lacul meu!
Mă simt ușor, mă simt precum un zeu
Și-mi strig, privind spre ceruri, fericirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre văi, poezii despre toamnă sau poezii despre sărut
Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre somn, poezii despre religie sau poezii despre limite
Toamnă, aș fugi de tine!
Aș fugi de tine, toamnă,
Ochii aprigi de Brumar
Să mă vadă cum dispar,
Chiar de timpul mă condamnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Mi-aș zidi un stăvilar,
Să mă caute-n zadar
Seci surâsuri cabotine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Nu doresc să-mi fii stăpână,
Să ajung tot mai bătrână,
Îndreptându-mă spre iarnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
De mă strigi, să nu-ți răspund,
De reci ploi să mă ascund,
Ropotind prin copertine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Oricând, știu, a ta surată
Va putea, așa, deodată,
Grele-omături să aștearnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Alungând, în mod bizar,
Până-n Luna lui Florar,
Toate iernile din mine.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre dorințe sau poezii despre bătrânețe
Dragul meu...
Să numeri câte stele sclipesc pe cer mereu
Le număr eu pe cele care nu-s...
Tot căutând lumina spre care eu m-am dus
Căci n-am ajuns acolo, dragul meu...
Să numeri anii toți ce scriși ne-au fost pe frunți
Îi număr eu pe cei care mai vin
Și între noi să faci un pod din flori de crin
Să-ncununeze ale noastre nunți
Dac-ai să uiți acum, aminte-am să-ți aduc
De la-nceput s-o iei fără regret
Purtându-ți azi iubirea ca pe un sfânt secret
Pe care nu l-a șters al vieții truc
Când am să-ncerc să număr săruturile tale
Vor naște-n mine clipe care nu-s
În timp ce tu, încătușat, de remușcări sedus
Vei bântui-n văzduhuri ireale
Arată-mi dragul meu, acum, cât m-ai iubit
Căci eu rămas-am astăzi cu nimic...
Doar mări învolburate am tot închis în plic
Temându-mă de valul răzvrătit
Și de va fi să uiți, mă poți uita cu bine,
Eu am să uit doar ceea ce n-a fost...
Voi încerca să-nvăț ca niciodată, pe de rost,
Să număr stelele, dar... fără tine...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Atingeri Divine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar fericit
Ridică-ți ochii spre mine
lasă-mă să-ți fur iarna din privire
și s-o schimb cu puțina vară
ce mi-a rămas în suflet.
Ridică-ți căpșorul spre mine
lasă-mă să-mi petrec degetele
prin părul tău ce-a prins iarna prea devreme
lasă-mă să îl împrimăvărez.
Lasă-ți rujul să își găsească adăpost
pe obrajii mei,
iar eu voi face palat mâinilor tale
când am sa le opresc freamătul
între ale mele.
Și-n zâmbetele ce vor urma
vom scrie basme ce se vor termina
doar fericit
Doar fericit.
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre ruj, poezii despre păr sau poezii despre palate
Și... (despre noi)
Motto:
Pierdut e trenul ce l-ai pierdut spre mine,
Asemeni unei ploi de care fugi...
Și dintre toate iubirile-ți străine,
Eu fost-am autentică de-atunci...
Și nu ți-a dispărut nici dorul... deși, ești mândru să mă suni...
Și ceas de ceas gândești amorul... ce doar cu mine știi s-aduni.
Și te gândești clipă de clipă... ce mai fac eu și cum îmi e...
De dragoste, plânge-o aripă... și inima-ți întreabă: "ce?"
Și mă dorești să-ți fi aproape... deși te-ngreunezi greșind...
Că poate, poate, totuși poate... eu am să vin, gonind, venind...
Și te întrebi de simt ca tine... oare și eu la fel tânjesc...?
N-am să te las să știi de mine... deși la fel mă perpelesc!
Și totul are timpul său... când sita cerne și s-alege,
Ori de e bine, sau de-i rău... ori de se-oprește, sau mai merge...
Când tu îți simți inima plină... de-nțepături și apăsare,
Să știi că nu sunt în lumină... și te visez cu o chemare.
Nu pot să fiu eu fără tine... nu mă-ntregesc așa cum sunt...
Dorințele îmi sunt divine... și te iubesc peste pământ!
Sper să îmi simți inima caldă... ce arde tot mai nelumesc...
Să-ndepărtezi gândirea fadă... să simți ce dragoste-ți nutresc!
Și vine totuși și finalul... îl tot aștept să vină acum!
Vreau să înving și s-ating malul... nimic să nu fi fost doar fum!
Și te iubesc fără să vreau... așa cum mi-a fost scris să fie...
Clipe din ieri, ce doar erau... să mi le dai de-acum doar mie!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre victorie sau poezii despre trenuri
Unicorni
- un flash în slow-motion -
mă electrocutai ușor cu soarele ăla de amiază din ochii tăi
mă aduceai acasă cu vârfurile degetelor pe spatele meu
lumina din perete ne privea cuminte cum făceam focul în noi
cum făceai liniște în mine cu furtunile tale
luna se aprindea și ea când ne simțea,
ne scânteia acoperișurile, să ne găsim mai ușor
îmi ridicai privirea din asfalt - întâi cu gloanțe în pereți, apoi cu mâna ta în mâna mea
ca Hansel si Gretel, lăsam firimituri din noi, unul în celelalt, să știm cum ne întoarcem spre înainte
- flash over, cut-scene -
ai uitat să-mi lași un afterglow
tot ce e frumos se întâmplă de la nivelul ochilor în sus
poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni sau poezii despre miezul zilei
Fluturi și oameni
În muguri de lumină diafană,
Crâmpei de vise tremură... și trece
Și se desface raza-n evantaie,
Iar sufletele-i plâng lumina rece.
Se-nalță către cer în pulberi fine
Și ninge fulgerări de praf și vis
Pe aripa-i zdrobită de-ntuneric
Pe care, numai un poem s-a scris.
Săruturi, peste urma străvezie,
Se lasă ca oploaie de secunde...
Mormântul non-ființei se deschide,
Lăsând o clipă urmelor fecunde.
Din trupu-i mort, un trup se va desprinde
Și visu-l va purta spre infinit,
Ca un omagiu pentru-ntreaga lume...
Vezi?! Nu degeaba astăzi a murit...
Nici noi, când somnul nostru pare
Zadarnic, nu degeaba vom muri,
Căci vom lăsa penelul moștenire,
Precum un vis în suflet de copii.
Vom duce un omagiu mai departe
Spre lumea cea de dincolo de noi...
Striviți, vom ști că nu urim zadarnic,
Căci vă avem, oriunde-am fi, pe voi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre trup și suflet sau poezii despre secunde
Ai dispărut în zare
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și tu ai dispărut în ceața ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
și ele mă priveau cu ochii grei
mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi
și nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori și fluturi, mii și mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop
simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puțin și-mi dă în foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc
neștiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
își pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre tei, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Gipsy love
Când mă vezi nu mai ai aer să respiri
Că-s frumoasă și miros a trandafiri,
Mi-ai da haina și cămașa de pe tine,
Și aș fugi da' ce-aș fugi cu tine-n lume.
Au, aș fugi în lume, ce-aș fugi cu tine,
Desculță și numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine și ultimul ban
Și-o inimă de țigan.
Au, aș fugi în lume, ce-aș fugi cu tine,
Desculță și numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine și ultimul ban
Și-o inimă de țigan.
Trupul tău și ochii tăi rău m-au vrăjit,
Mi-au luat mințile, ce rău m-au zăpăcit,
Și din mintea mea nu pot să te mai scot
Cânt mereu de dorul tău și nu mai pot.
Au, aș fugi în lume, ce-aș fugi cu tine,
Desculță și numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine și ultimul ban
Și-o inimă de țigan.
Au, aș fugi în lume, ce-aș fugi cu tine,
Desculță și numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine și ultimul ban
Și-o inimă de țigan.
Hey
I can't take, can't take it anymore
I'd give it all
There's no change for love
Let's escape far beyond this shore
I'd give it all
You're my Gipsy Love.
Au, aș fugi în lume, ce-aș fugi cu tine,
Desculță și numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine și ultimul ban
Și-o inimă de țigan.
Au, aș fugi în lume, ce-aș fugi cu tine,
Desculță și numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine și ultimul ban
Și-o inimă de țigan.
cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trandafiri, poezii despre dor, poezii despre bani sau poezii despre aer
Romanța toamnei nimănui
De-ai să-ți așezi,
În miez de toamnă,
Obrazul fin la pieptul meu,
Te voi primi
Ca pe-o zeiță
Din visul ce-l visam doar eu.
Te voi numi crăiasa toamnei,
Regina visurilor mele,
Izvor al strălucirii care,
În ochii mei, reflectă stele.
Te voi privi ca pe-o copilă
Rătăcitoare-n lumi de vis,
Cu mine-n gând,
Având ca țintă
Doar brațele
Ce ți-am deschis.
Iar tu,
În calda-mbrățișare,
Îmi vei zâmbi, îmbujorată,
Și vei uita de drumul care
A fost tot ce știai odată,
Și-ai să-mi promiți,
Cu o privire
Senină-a ochilor căprui,
O viață plină de iubire,
Cum n-a mai fost a nimănui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre ochi căprui sau poezii despre monarhie
Flăcări scrise
Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în fața lumii tale
și tot ce simt să îți închin
Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit
Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
și ne dorim dumnezeiește
spunându-ne mereu în gând
și ochii mei vor să-ți mângâie
lumina ochilor spre Sfinți
și pașii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiți
și să răsar tot lângă tine
într-un arbuști de liliac,
să te îmbăt mereu de mine
și-al meu parfum să-ți fie drag
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre râs