Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mariana Eftimie Kabbout

Dragul meu...

Să numeri câte stele sclipesc pe cer mereu
Le număr eu pe cele care nu-s...
Tot căutând lumina spre care eu m-am dus
Căci n-am ajuns acolo, dragul meu...

Să numeri anii toți ce scriși ne-au fost pe frunți
Îi număr eu pe cei care mai vin
Și între noi să faci un pod din flori de crin
Să-ncununeze ale noastre nunți

Dac-ai să uiți acum, aminte-am să-ți aduc
De la-nceput s-o iei fără regret
Purtându-ți azi iubirea ca pe un sfânt secret
Pe care nu l-a șters al vieții truc

Când am să-ncerc să număr săruturile tale
Vor naște-n mine clipe care nu-s
În timp ce tu, încătușat, de remușcări sedus
Vei bântui-n văzduhuri ireale

Arată-mi dragul meu, acum, cât m-ai iubit
Căci eu rămas-am astăzi cu nimic...
Doar mări învolburate am tot închis în plic
Temându-mă de valul răzvrătit

Și de va fi să uiți, mă poți uita cu bine,
Eu am să uit doar ceea ce n-a fost...
Voi încerca să-nvăț ca niciodată, pe de rost,
Să număr stelele, dar... fără tine...

poezie de din Atingeri Divine
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 iunie 2017.
Distribuie

Citate similare

Lucian Blaga

Răboj

Țin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.

Număr pașii, ai frumoasei,
până-n pragul ușii.
Stele număr câte are
cuibul Găinușei.

Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri și fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri și drumuri.

Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Și păcate pentru care
va arde iadul.

poezie clasică de
Adăugat de stassiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Mariana Eftimie Kabbout

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?

Iertat fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marius Robu

Pe degete

Dac-aș încerca-ntr-o noapte
Să număr stelele de pe cer
Pe degetele tale de la picioare,
Ce mi-ai face să nu mă-ncurc?

Și, dacă m-aș încurca
Și ți-aș săruta fiecare deget,
Nu-i așa că ți-ai dori și tu
Ca universul fie infinit?...

Și stelele să fie cât mai multe,
Și degetele să ți se-nmulțească,
poată gura mea le sărute;
Cam câte degete ai vrea să-ți crească?...

Să nu mai pot să număr într-o noapte
Și să m-apuce ziua numărând
La degete, la buze, la șoapte și la guri;
Și-n loc de somn, spre ziuă, tu însăți să mă furi

Și să mă bați, ca să mă-nveți să număr
Pe degete iubirea fără număr!

poezie de din Drumul robilor (7 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...

Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...

Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieții de a ne învăța că defapt putem fim foarte fericiți fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poți să îți dorești foarte tare ceva luni și ani de zile și niciodată să nu ajungi la destinație? Mai mult, parcă obiectul dorințelor tale te evită cu orice preț. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi și dobândești o stare de liniște interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Și când ridici privirea din pământ, în fața ta este exact premiul după care ai alergat în toți anii ăștia, parcă spunându-ți: "Am fost tot timpul aici, la doar un braț distanță, așteptând pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viața ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înșine. Eu am fost același lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poți înțelege, m-am transformat în orice îți doreai tu cel mai mult. Bicicleta, mașina, un stil de viață, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputație, carieră. Acum, știu că fără mine sau cu mine în interior tu ești sincer cu tine însuți, că te-ai descoperit pe tine și comoara ta interioară și iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale."

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

TRISTE FLORI

Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.

Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.

Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.

Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.

N-am să te uit nicicând
Cât voi mai fi în viață,
Voi muri cu tine-n gând
Te voi avea mereu în față.

Valea Călugărească Martie 1966

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Zbor de lumină

Am fost învins de timp și depărtare
deși am încercat de-atâtea ori
în luptele ce-am dus, să am răbdare
cât timp mă număr printre muritori.

Eram puternic, nu conta distanța,
iar timpul servea ca sclav supus,
urmând lumina mea în cutezanța
cu care Universul am sedus.

În starea mea de-acum, cea efemeră,
îmi e dușman și-n luptă m-a învins,
crezând în dreptul lui, doar o himeră,
uitând de Universul necuprins.

Voi ști de-acum, cu-această-nvățătură,
în orice stări, în orice viitor,
că timpul este sclavul plin de ură
ce poate distrugă orice dor.

El poate, aliat cu depărtarea,
să-ți facă din prezent doar amintiri
pe care, împreună cu uitarea,
le arunce-n goluri de trăiri.

A-nvins acum, a reușit, în fine,
îmi arate că-i răzbunător,
și să-mi trimită-n zone celestine
iubirea pentru tine, fără dor.

Simt un pustiu în piept și bariere
în sufletul ce-mi zace-acum rănit,
și-aș vrea îndulcesc a lui durere,
dar leacuri pentru asta, n-am găsit.

Nu mai e mult și voi fi iar lumină
cutreierând prin vaste galaxii,
prin lumea-ntunecată, clandestină,
în care te voi aștepta vii.

Căci am pierdut o luptă, nu războiul
pe care l-am tot dus atâtea vieți
în care-am fost și flacăra și sloiul
din versurile scrise de poeți.

Acolo te voi aștepta iubire,
în zborul de lumină, temerar,
cu gândul la o singură-ntâlnire,
în brațe te țin, o clipă doar.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Voi fi pământ

Nu -ntreba dacă tem
În viața asta de ceva
O moarte am și nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poți privi de "sus"
Și mă poți critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinți
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinți

Am îndrăznit să nu accept
Ce alții au tot vrut fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit și am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet și trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 septembrie 2017.
Distribuie
Juan Calero Rodriguez

Porci

La ceasul când mama mea era în dureri
au înconjurat casa și cartierul, toată țara
a fost arsă în foc, cum arde febra.
M-au urcat într-un camion ca pe atâția alții
dezbrăcați de viitor. N-am mai fost strigat niciodată
pe numele meu, nimeni nu m-a mai chemat,
aveam doar un număr lung, precum drumul
pe care mergeam, sau mai degrabă,
pe care eram duși: noi eram porci
cu un număr tatuat,
pe un drum întunecat în mijlocul nopții.

poezie de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărbătoriri incerte

Mi se apropie din nou zi, mai ar fi două, însă parcă,
Căci e trecut de ora trei, adaug peste iar la număr
La un calcul de când sunt uitat, fără padele într-o barcă
Pe oceane, fără de busolă, tot mai arar bătut pe umăr.

Încurcat, nu mai știu de fel de să mă bucur pentru fiind,
Sau să regret că alții nu-s -ce i-am avut de leați, plecați-
Că se învechește tot de când s-au dus părinții, nefiind,
Nemaiștiind cu toți de mine, m-au pierdut rău, exasperați.

Cert e că în jur e-o bucurie de pregătiri, domol, discrete,
Iar eu tot fără interes, cel mai puțin prezent... și uitasem
Și acum deodată, brusc bătrân cu încă un an, încep regrete...
De timpul n-ar fi calculat, n-ar fi întâlniri, căci doar plecasem...

poezie de (13 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieții de a ne învăța că defapt putem fim foarte fericiți fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poți să îți dorești foarte tare ceva luni și ani de zile și niciodată să nu ajungi la destinație? Mai mult, parcă obiectul dorințelor tale te evită cu orice preț. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi și dobândești o stare de liniște interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Și când ridici privirea din pământ, în fața ta este exact premiul după care ai alergat în toți anii ăștia, parcă spunându-ți: "Am fost tot timpul aici, la doar un braț distanță, așteptând pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viața ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înșine. Eu am fost același lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poți înțelege, m-am transformat în orice îți doreai tu cel mai mult. Bicicleta, mașina, un stil de viață, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputație, carieră. Acum, știu că fără mine sau cu mine în interior tu ești sincer cu tine însuți, că te-ai descoperit pe tine și comoara ta interioară și iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale." Astfel ne vorbește viața, dacă facem liniște pentru a o asculta.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Telefon peste moarte

În lumea numelor străine,
Mă simt, și eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Și n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranță, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
și în necunoscut zbat,
îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
Și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinți din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Și uit că ați plecat departe
Și n-aveți roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar știu că mort e cel ce moare
și nu mai vine înapoi.

Și, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem și-n visuri, v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desființat demult.

Și, dacă o să ținem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

poezie celebră de din Rugă pentru părinți (10 iulie 2007)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Greșeli, schimbări și ajutor

Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.

Și aud că vrei să-mi ceri
încerc din răsputeri,
renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut fie-așa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.

Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anul Nou

Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an prindă vrea
Și trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?

meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,

fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, străduiesc,
fac doar ce e de folos

Și plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, știu, că fără Tine
Nimic nu pot izbutesc.

Amin

poezie de (27 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul chipului cioplit

Mă caută, iubite, de vrei să mă găsești,
Dar nu pe altă lume-n lumea asta,
De dai de mine nu o să regreți
De hotărât vei fi să-ți fiu aleasa.
Voi rătăci atunci cu drag, iubite,
Lăsând doar glasul să mi se audă,
Să nu te sperii și te alung
Cu chipul meu de lut sau de nălucă.
Aș vrea, iubite, să mai știi
Căci te-am iubit 'nainte de-a m-alege,
Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit
În mare grabă pentru-a nu te pierde.
Mă așteptai tăcut la prima întâlnire,
Doreai să vin, credeam că n-am să pot,
Căci chipul meu neterminat și hâd, iubite,
Zăcea în atelier pe-un calapod.
M-am pregătit atunci în mare grabă,
Ițindu-mă eu nu m-am arătat,
Căci sufletului îi era rușine
Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat.
M-am rușinat atunci la chip, iubite,
Și am lăsat doar sufletul te-ntâlnească,
Știam, dar multumit-am fost c-ai să-ți dorești
Doar de departe îți fiu miresă.
Nu-s vinovată, ești nevinovat,
Căci vălul depărtării ne-a ținut departe
Nici pân-acum, iubite, tu încă n-ai aflat,
Ani nu mai sunt, ci clipe reci și seci
Spre-a ne vedea sau pentru-a ne desparte.
Pe veci, iubite, eu nu am să te las,
Voi reveni din când în când la tine,
N-am să m-arăt, dar vlăguită-n glas
Am te-ndemn vii cu drag spre mine.
Drumul nu-i scurt, e lung și-anevoios
Și cumpeni multe-așteptă le-ntâmpini,
Te liniștesc, iubite, nu-i un chip frumos,
E ieftin și e la-ndemână de vrei îl răscumperi.
De dragul tău, iubite, eu nu o să m-arăt,
Cuminte te voi mângâia în juru-ți
Să mă strecor ușor în viața ta
N-am să doresc aievea doar în gându-ți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Nu le știm pe toate

Au fost momente când aș fi crezut
Că le-am aflat pe toate-n astă viață
Dar întorcând un lucru pe-altă față
Găseam mereu ceva necunoscut

În caravana vieții am urcat
Și m-am hrănit cu aparențe oarbe
Fără simt cum timpul mă tot soarbe
Într-un nimic tăcut, dar colorat.

Avut-au mulți destul curaj vrea
O picătură plină de păcate
Crezând ca mine, că le știu pe toate
Au spart ulciorul ce le-a dat bea

Doar stele ce mai ieri le-am adorat
Sădeau dezamăgiri pe ai mei umeri
Și de n-am vrut ca tu să mi le numeri
E pentru că n-am vrut să ai păcat.

Să nu mai crezi nici tu că cineva
Le poate ști vreodată chiar pe toate
Când scris ne-a fost, pe drum viața ne scoate
Apa ne-aduce... vântul ne va lua...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atunci de ce tot număr...

Atunci de ce tot număr câți bărbați
Și de câte ori, de câte ori am terminat?
Aș putea gândi că n-a fost îndestul ce-am căpătat?
Dar – de fapt, atât a fost. Catalogul acelor bărbați –
Insomnia – l-am recitit doar jumătate, de curând,
Și-am sfârșit speriată într-o pădure-întunecoasă.
Merg înspre mine și depun o mărturie-n gând.
Îmi duc trupul ca pe-o pedeaps㠖 o angoasă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

De ce?

De ce ne naștem oare?... oricum plecăm din viață...
De ce ni-s numărate și orele ce trec?
Prea multe fețe aspre ascunde-a noastră față
Și măsurat ni-i timpul necredincios și sec

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deși tot urc spre vârfuri luptând chiar și pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii și speranțe s-au rătăcit pe drum
Și dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate și încă au și-acum?

Să nu te chinui astăzi să înțelegi cuvinte
Căci de înveți prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veșniciei îți va aduce-aminte
Că moarte-i după viață și doar un om ai fost...

poezie de (14 septembrie 2006)
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și azi mă scald în amintiri

Și azi mă scald în amintiri,
Și azi încă te mai iubesc,
Mi-e dor de-a tale dulci priviri,
Mi-e dor iubirea să-ți șoptesc.

De te-aș avea în brațe acum,
Ți-aș tăinui al meu amor,
Dar nu te am și fac scrum,
Iubirea mea de al tău dor.

Stau zile-ntregi și număr ore,
Număr secunda din minut,
Și mă întreb: "Când pot eu oare?"
ating chipul tău plăcut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu-s poet

Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.

Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.

Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca îmi poarte chipul veac de veac.

Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.

Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei
a cărei grea galeră-ncerc s-o duc
în portul liniștit al veșniciei,
neliniștit, căci nu știu dacă-apuc.

poezie de (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum poți afla cine te sună cu număr privat? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!