Darurile nopții
E-aproape Noaptea, bruna zână.
Sfioase stele lucitoare
Ascund târzii raze de soare,
Cu Seara, șoaptele îngână.
Astâmpără cu cântu-i moale
A puilor nebună joacă,
Îndoaie ritmuri ca de toacă,
Suflările muncesc domoale.
Se lasă ea. Preschimbă tot,
Își cheamă umbrele acum,
Presară liniștea pe drum,
Fiorul e al ei nepot.
Din coșul plin cu acadele
Și felurite roade-mparte,
Citind pe nume dintr-o carte,
Ochește trupuri prin perdele.
Ici lasă mărul pe pervaz,
Aude sfadă-n urma ei
Și zidurile nasc scântei,
Iar Neagra râde, face haz.
O văd că-mi face semn și mie,
Grăbită e neașteptata,
Și taciturna este gata
Ca să îmi vină-n ospeție.
Mi-ntinde palma într-o doară,
Să iau, să nu iau bunul ei?
Primesc, și-n zbor de funigei
Năluca se strecoară-afară.
Și darul ei l-ating în taină,
Îl duc spre tâmplă și ascult:
Îi simt o zbatere-n tumult
În a singurătății haină.
Cu coaja-i rumenă mă-mbie
Al nopții har să îl degust
Și gura-mi lacomă de must
Se strânge-n poftă spre bărbie.
Dar buzele-mi rămân închise,
Poate-i amară zeama lui...
Renunț și-l dărui golului
Din cameră și cad în vise.
În ele Noaptea este Zi
Și Ziua-n sora ei se schimbă,
La geamuri calde zâne plimbă
Panere cu-mpliniri târzii.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre zbor
- poezii despre râs
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre umor
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
Citate similare
Se lasă noaptea..
Se lasă voalul nopții peste lume,
O stea se pierde-n valuri, printre nori,
Cu ochi de înger, mari, strălucitori,
E steaua mea ce-și caută un nume.
În noapte, des, cărările își schimbă,
Strângând în mâini un felinar aprins,
Cu-o rază tremurândă m-a atins,
Iar pe pământ regretele se plimbă.
După un nor, o simt, se-ascunde luna,
Subtila ei prezență mă-nfioară,
Uitate amintiri încep să doară,
Dar ea le-alungă, una cate una..
A mea e noaptea asta până-n zori,
O simt cum mă-nfașoară, mă cuprinde,
În sufletu-mi alte lumini aprinde,
Cu luna ei, cu stele și cu nori..
poezie de Marilena Ion Cristea (25 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre plimbare
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
scrise pe șoaptele tale
într-o noapte
cu lacrimi de stele
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre uragane, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre negru
Farmecul nopții
Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.
Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.
Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit să fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.
Și mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.
Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre rochii, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre imaginație, poezii despre greșeli sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Baistrucul...
Te-am luat și eu odată-n brațe și-ncetișor am să te duc
în lumea viselor cu boațe din țara frunzelor de nuc...
Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...
Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaș vălătuc...
Pe undeva ne-om despărți, ca să mă lași, ca să mă duc
eu - unde nu mai poți tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...
poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, citate de Iurie Osoianu despre superlative, poezii despre țări, citate de Iurie Osoianu despre țări, citate de Iurie Osoianu despre visare, poezii despre stele căzătoare, citate de Iurie Osoianu despre stele căzătoare, poezii despre păsări, citate de Iurie Osoianu despre păsări, poezii despre naștere, citate de Iurie Osoianu despre naștere, poezii despre frunze sau citate de Iurie Osoianu despre frunze
Nehotărâtul
Își schimbă iar iubita. Când întâlnește-o fată
O ia ca parteneră:,, e super, minunată!,,
După un timp, o lasă pa Iuby, o refuză,
Un lucru nu se schimbă, e mintea lui confuză...
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (25 martie 2021)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre schimbare sau epigrame despre iubire
Virgula și apostroful
Grațioasă pe picioare,
O pisică din vecini
Mă privește visătoare
Dintr-o tufă de ciulini.
E zăduf. Vacanța mare.
Iau o carte și mă duc
În livadă, la răcoare,
Pe o pătură sub nuc.
Filele se-ntorc domoale
Iar cuvintele perechi
Se aștern pe iarba moale,
Pe retină, pe urechi.
Dar ce litere viteze!...
De căldură s-au pitit
Între două paranteze
Loc cu umbră și-au găsit.
Apostroful, mândru tare,
Cu frac negru, e un boss,
Elegant, nevoie mare
Și cu mersul lui frumos.
Virgula, în rochie lungă,
Cu-n surâs misterios
Lasă trena să-i ajungă
Vreo trei metri-n urmă, jos.
Se-ndrăgesc, își fac ocheade
Și trăiesc un vis regesc,
Între două acolade
El și ea se drăgălesc.
Îmi îndes pe cap bereta
Și mă uit în alte părți
Ca să nu le stric șueta
Sunt discretă... ca în cărți.
O logodnă pun la cale,
Pregătesc, plini de mister,
Cu confetti și petale,
Zaiafet în cartier.
Soarele acum coboară
Și apune somnoros;
Seara blândă înconjoară
Ceasul lor cel norocos.
Văd cu greu pagina vie,
Mă retrag, în casă plec,
Că-n poveste, nu se știe
Amorezii cât petrec.
Cred că-și pregătesc veșmântul
Că în patru Făurar
Împlini-vor legământul
Și-or fi sigur la altar.
Și-și doresc mai toate cele,
Casă nouă și urmași,
Ce-or fi două ghilimele,
... Puii lor cei drăgălași.
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre viteză, poezii despre viață, poezii despre vecini, poezii despre vacanță, poezii despre vacanța mare, poezii despre urechi sau poezii despre somn
De satul meu bătrân
De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.
De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.
Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...
Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.
Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.
Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!
Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.
Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre sat, poezii despre bătrânețe, poezii despre înălțime, poezii despre văi sau poezii despre viitor
Cocorii mei
cocorii mei se duc spre sud
și-n nopți cu lună îi aud
furându-mi, stolurile pe rând,
toate comorile din gând
și-n urma lor rămân ușor
că aș putea și eu să zbor
spre landu-acela plin de grații
cu ei, într-una din formații;
dar eu n-am dreptul să le cer
să mă înalț prin ei la cer,
nici să mă ducă mai departe
și-atunci mă-nchid în câte-o carte
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre comori
În noaptea asta de lumină (II)
E senin și luna-i plină,
Stelele pe cer se-aprind.
În noaptea asta de lumină
Copiii pornesc colind.
Prin troiene ei înoată,
Cad, se scoală, iar pornesc.
Ajung și la mine-n poartă
Și mă-ntreabă de-i primesc.
În lumina din fereastră
Le-am făcut un semn cu mâna:
-Hai, ziceți colinda voastră
Că se luminează-acuma.!
Îi poftesc apoi în casă,
La căldură și lumină.
Le așez covrigi pe masă
Și-o bucată de slănină.
Un ceai cald ca să le vină
Poftă de-a mai colinda.
În noaptea asta de lumină
În tot satul vor umbla.
Ei, cu bucurie mare
Spun că-n noaptea de Crăciun,
S-a născut Domnul Cel Mare
Și ne-a dat al vieții drum.
Steaua Lui ne luminează
Și-n tot locul ne-nsoțește.
Tot creștinul îl urmează
Și-n cântece îl slăvește.
poezie de Dumitru Delcă (20 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre înot, poezii despre vinovăție sau poezii despre poftă
Glossă toamnelor târzii
Aleile-s pustii și triste...
În șerpuielnice priviri
Scormonitor în ploi și vise,
În taină,-n vers și-n amăgiri,
Cuțit al rănilor ascunse
Sub o cernită-mbrățișare
Îmi lași o lacrimă din ceruri
Și ploi de frunze și petale.
Aleile-s pustii și triste...
Se tânguiesc copaci. Târzii
Poeme galbene și triste,
Te-așteaptă iarăși să revii.
Te-așteaptă lacrimă de ploaie...
Al universului altar
E doliu, pleoapă cenușie...
Și plouă iar... și plouă iar!
În șerpuielnice priviri
De vânturi și de lanuri coapte
Sunt lacrimi fără de opriri,
Priviri de dor și cânt de șoapte.
Și plouă, plouă ne-ncetat
Autumnală reverie...
Vezi, nenuntita asta ploaie
Eu ți-o dedic pe toată ție.
Scormonitor în ploi și vise,
Lăsându-mi sufletu-ntristat,
Potecile pustii și triste,
Precum o noapte ai plecat.
Judecător nedrept și crud,
În lumea asta ireală
Tu mi-ai lăsat copacii nud,
Iar ramurile-ncep să doară...
În taină,-n vers și-n amăgiri
O pelerină de tăcere...
Atâtea simple amintiri!
Atâtea clipe efemere!
Dacă regret acu, ceva
E toamna-n care m-am născut
Că n-am să o mai pot avea,
Timpul să-l iau de la-nceput.
Cuțit al rănilor ascunse
Și sângeriu căutător
De lacrimă și de durere,
De alte toamne-mi este dor!
Dar în clepsidră curge timpul
Nisip în gol de veșnicii,
Iar eu te-aștept, te-aștept zadarnic,
Căci știu că n-ai să mai revii.
Sub o cernită-mbrățișare
Te-ascunzi... Și timpul te-a furat
Iubita lumii trecătoare
Ce ca un vis te-ai arătat!
Ți-am luat chihlimbării poeme,
Cercei de frunze,-ntunecare,
Ți-am luat atunci conduri de stele,
Dar tu te-ai dus, te-ai dus în zare...
Îmi lași o lacrimă din ceruri,
Te pierzi o umbră-n visul meu,
În transcendente idealuri,
Înger zburând spre Dumnezeu.
Iar eu rămân prin dedublare
O altă toamnă pământească...
Pe fantomatic drum de stele,
În viață vrea să te-ntâlnească.
Și ploi de frunze și petale
Se scutură. Adio, dar!
Îngenunchia-voi la altare
Ca în decor autumnal
Să te găsesc, oh, drum spre stele.
Așteaptă-mă, căci voi veni!
Ori nu ești toamna vieții mele
Pe care iarăși voi păși?!
În ploi de frunze și petale
Îmi lași o lacrimă din ceruri,
Sub o cernită-mbrățișare,
Cuțit al rănilor ascunse,
În taină,-n vers și-n amăgiri,
Scormonitor în ploi și vise.
În șerpuielnice priviri,
Aleile-s pustii și triste.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre poezie, poezii despre copaci, poezii despre vânt sau poezii despre versuri
Zbor spre stele
De pe aripa-nflorit-a nopții
Ne cad picuri de uimire
Până-n poarta scump-a sorții
Cu ochi de neprihănire
Pești de aer prin vitrină
Ca și fulgii iată zboară
Și privirea ta senină
O iau azi la subsioară
Ca-ntr-un basm fără măsură
Chiar și mintea-ți înflorește
Într-o falnică trăsură
Unde totul îți priește
Și în zborul tău spre stele
Ca năframa verde-n vânt
Îți schimbi fața ca și ele
Te faci floare din cuvânt
Nu-i destinul tău pe jos
Ci el este în lumină
Fii o fică a Lui Hristos
De El să fii veșnic plină
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre pești
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre foc, poezii despre dimineață, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.
Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.
Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum, poezii despre cafea sau poezii despre tristețe
rază de soare -
în arțarii purpurii
păianjeni târzii
haiku de Gabriela Gențiana Groza (23 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păianjeni, citate despre Soare sau citate de Gabriela Gențiana Groza despre Soare
Furtună în suflet
Când șoaptele devin un țipăt
Și mintea nu mai vrea un trup
Trăiesc al vulturului strigăt
În norii ce se zbat și rup
Mă rătăcesc în ploi de vară
Și-n fulgere culeg suspin
Scântei țâșnesc spre înafară
Spre sufletul ce ți-e divin
Atunci te regăsesc și-n pleoape
Îmi picură vise și dor
Te simt din nou foarte aproape
Și lângă tine pot să zbor
Văzduhul tot, tresare-n mine,
Devin atât de necuprins
Iar timpul nu mai pleacă, vine,
Din dragostea ce nu s-a stins
poezie de Adi Conțu (1 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre vulturi
Semn de carte
astăzi simt fragmentar văd șirul cu întreruperi
în spațiile goale iluziile mele supraviețuiesc
neputinței de a vedea mai departe de
capătul unui gând ce mă biruie
ca o compensație îmi așez fotoliul aproape de mal
în apă văd mai bine cum apune soarele peste aripile păsărilor
numai că această apă mare nu e marea neagră
ci o cameră de bibliotecă
plină cu cărți între care golurile nu și-au găsit loc
aici nu se face niciodată nici seară nici noapte
nici zi este numai dimineață
nici gâștelor săbatice nu le trebuie
lumină artificială
ele știu pe întuneric
drumul spre locurile îndepărtate și zboară spre acolo
după ce ziua a devenit mai mică decât noaptea
și nu-și mai permit să întârzie
(îți amintești de călătoria lui Nils copilule)
vai după ce-au zburat ce frumos semn de carte
au lăsat pe apele Suediei.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre întuneric, poezii despre supraviețuire sau poezii despre seară
Iarna acasă
Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.
Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.
Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.
Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.
Se văd case deghizate
În lumini de felinare,
Stând pe stradă înșirate
Albe, vechi și gânditoare.
Când și când prin neaua moale
Se afundă osteniți,
Câțiva pași, apoi ninsoare
Și sunt iar acoperiți.
Eu la geam încremenit
Printre fulgi și fum,
În vis noaptea adormit
Plec prin nea, pe drum.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre viscol
Mă voi risipi pe marginile singurătății...
Pot să iau urma pumei,
Pot să iau urma ursului,
Pot să-ți iau și ție urma, iubito,
Îngerul morții este cel mai frumos...
Moartea nu cunoaște dragostea...
Deci, există suferință!
Ce putem face cu durerea?
Lecția sunt ochii tăi, iubito,
I-am vânat din pădurea de ochi...
Mă voi așeza pe aripile răsăritului
Și mă voi risipi pe marginile singurătății...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vânătoare, poezii despre urși, poezii despre suferință, poezii despre păduri sau lecții de engleză
Lasă!
(cântec de neiarnă)
Lasă iarna, să te ducă pe-o ninsoare amețită
sau în miezul dintr-o nucă pe-o batistă de prelat,
fluturată la plecare peste drum de stepa scită
ori în valurile-n care parcă ieri ne-am aruncat!
Lasă nordul fără vină, pe-a lui punte cardinală,
peste ape să te-ațină în lacustrul absolut,
iar în cuiburi părăsite de penajele de gală,
povestește-mi, pe șoptite, ce anume n-am făcut!
Lasă-mă să-ți cânt o mie una doine deocheate,
despre ce-ar fi fost să fie, chiar și dacă tu nici n-ai
mai fi vrut decât feeric să treci, lună peste sate,
luminând prin întuneric cu picioarele de rai!
Lasă clipa să ne ardă până-n scrum de veșnicie,
lasă lumea cea retardă să-l slujească pe bau-bau,
lasă curtea veche-n pace, craii ei în grijă mie,
lasă-mă, să văd ce-oi face, lasă-te, ca să te iau...
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre picioare sau poezii despre pace
Un tren
Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc și continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârșește o săvârșire interioară imensă
Și cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinație la care nici nu știu să fi visat... dar acum visez
Și mă iau fiori reci și calzi
Și dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struț
Și alunecă în viteză
Și e arzătoare și puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Și persistă-n a ei profunzime și focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aș putea fi printre miliarde de alte lumini
Însă lumina ta... va fi mereu mai puternică
Și o voi urma până la ultima răsuflare dacă este nevoie
Căci atracția este prea puternică de a fi întreruptă
Se rupe un fir... două... trei
Din răbdarea mea de a nu mai privi spre tine
Mă simt întemnițat într-o poiană a fericirii
Încătușat în lanțurile vieții și energiei verzi
Și biciuit de parfumul ochilor tăi ce-mi zguduie sufletul...
O atracție sălbatică și brutal de puternică
Îmi sfârtecă respirațiile sufletului...
Când te visez, mă impulsionezi,
Iar imaginea ta îmi creează dor și compasiune
Câteodată sunt așa de pierdut... că nu-mi regăsesc imaginea,
iar gândurile zboară odată cu ea
Dar te simt și te plimb prin vise
Cum mă plimbi și tu pe mine cu trenul.
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre atracție