Iarna acasă
Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.
Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.
Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.
Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.
Se văd case deghizate
În lumini de felinare,
Stând pe stradă înșirate
Albe, vechi și gânditoare.
Când și când prin neaua moale
Se afundă osteniți,
Câțiva pași, apoi ninsoare
Și sunt iar acoperiți.
Eu la geam încremenit
Printre fulgi și fum,
În vis noaptea adormit
Plec prin nea, pe drum.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
Citate similare
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre prezent, poezii despre patrie, poezii despre gheață sau poezii despre ger
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de fulgi
Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară
ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare
ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă
dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie
iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară
cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat
Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre naștere
Mai ninge...
Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!
Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!
Aud nesfărșitele-ți șoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!
Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre versuri, poezii despre săniuș, poezii despre stele, poezii despre poezie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ninge
Ninge-n vale și pe deal
Și pe plopii laminați,
Ninge-n câmpul de opal
Zburdă fulgii evadați.
Ninge-n sat, ninge-n pădure,
Pe a drumului troiană
Și pe-a omului secure
Ninge alb și cu dojană.
Ninge malu'-i înghețat
Sub haină de promoroacă,
Curge râul dirijat
Sloiuri groase să desfacă.
Ninge ziua, ninge seara
Crește neaua albă, moale
Și-nveșmântă toată țara
În hainele-i nupțiale.
poezie de Emil Utalea (februarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre râuri sau poezii despre păduri
Amurg de iarnă
Peste vârfuri cade-o rază,
Printre stâncile-adormite
Când amurgul stă să iasă
Din pădurile-amuțite.
Coame albe se-nnegresc,
Noaptea lungă amuzată
Le învăluie grotesc
De prin cer pictată.
Pe pârâu se stinge-n sus
Sunetul bizar al morii,
Când amurgul la apus
Colorează iute norii.
De pe creasta-ncovoiată,
Într-un șuier fioros
Tăvălind pădurea toată,
Bate vântul furios.
Noaptea prin văzduh zburând
Lasă-n cer o rană,
Lacrimi albe norii plâng
În amurg de iarnă.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sunet, poezii despre plâns, poezii despre pictură, poezii despre nori sau poezii despre furie
Epistolă pe fulgii troieniți
-Ce frumos ar fi fost să ningă și acum, la fel ca în 2018...
Iubite, este Undrea pe pământ
Și ninge ca-n povești norvegiene,
Omătul a depus regal veșmânt
De nopți de vis, de ierni bacoviene.
Iubite, printre țurțuri de cleștar
Mă pierd ușor în dulcea reverie
Nu mai suspin prin asprul ger polar,
Ci-admir zâmbind a gheții feerie.
Iubite, neaua care cade-acum
Îmi luminează calea către tine
Precum un felinar aprins în drum,
Luminător al nopților creștine.
Iubite, printre fulgii troieniți,
Nu mai ofta de trista depărtare!
Mirajul ne va face fericiți
Când ne-om găti de Marea Sărbătoare.
Iubite, fi-vom iarăși împreună,
Vom admira abisul înghețat,
Ca doi copii ținându-ne de mână
Prin anotimpul binecuvântat.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre sărbători, poezii despre scrisori, poezii despre reverie, poezii despre prăpăstii sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Fantasme de iarnă
Pe drumuri izbite
De ger și ninsoare,
Troiene-nrobite,
Se-nșiră bizare.
Mai fumegă coșuri
Prin satul bătrân,
Sub nea tremurând,
Adoarme-un salcâm.
Pe ulițe albe
Tăcerea-i stăpână
Și doar prin povești
Apare vreo zână.
Tresare și râul
În straie de gheață,
Dispare ecoul,
Se mistuie-n ceață.
Coboară amurgul
Geros și cernut
Și-aprinde un astru
Pe boltă pierdut.
În case se-adună
Povești lângă vatră
Și murmur de șoapte
Din noaptea-nghețată.
Din tainele iernii,
Troiene și ger,
Iau viață fantasme
O noapte și pier.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre bătrânețe
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Ninge iar a dor de Țară
Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.
Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.
Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.
Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...
Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topește
Pe-al tău chip, iubită mamă.
Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.
poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre mamă
Tristete
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Fețe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.
poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre moarte sau poezii despre dor
Sonet
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceață obosite, roșii, fără zare
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâșmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Șivoaie-n case triste inundară,
Ș-auzi tușind o tusă-n sec, amară
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură
Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Și cad, recad, și nu mai tac din gură.
sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tristețe, poezii despre roșu, poezii despre negru, poezii despre gură, poezii despre băuturi sau poezii despre Edgar Allan Poe
Povestea iernii
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
Doar ei, cei mici, mai știu chemarea iernii,
Piatra filozofală e a lor,
trec prin nămeți cu aur pur sub frunte,
doar ei mai știu ce-nseamnă-n trup fior.
Și ninge, cade-aceeași draperie,
țesută din mirific fir ceresc...
Printre coloane albe ei aleargă
și dintr-o altă lume ne privesc...
Iau în mânuțe, brusc, zăpada rece,
pesemne vor s-o strângă într-un chip,
parcă sunt niște Fauri ai minunii,
lucrând febril în nea ca și-n nisip.
Probabil pentru noi e prea mult albul,
l-am reciclat prea mult în scrum intern,
și-atunci, stingheri, îmbătrâniți în fire,
compătimim în ei albul etern.
Dar cel mai rău e c-am uitat iubirea,
cei mari mai pot atât: să fie doi,
și când nu sunt ninsoarea e cumplită
cuțite-adânci ce cad în amândoi...
Și ce departe e atunci copilul,
cum s-a pierdut printre nămeți de vis,
luând, sub hăinuța caldă, fericirea,
făcând să ningă invers, din abis!...
În legea de-a simți povestea iernii
e vorba despre-a fi și-a nu mai fi,
e vorba despre vis, dar și durere,
despre fatalul dar de a iubi.
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre palate
La Cluj-Napoca ninge cu "obiele"
La Cluj-Napoca ninge din altare
De ceruri nalte, ninge "cu obiele"
Și-mi pare că se-ntorc din depărtare
Zăpezile copilăriei mele.
La Cluj se lasă fulgii parașute,
Pe case, pe copaci și pe câmpie
Și cresc și cresc zăpezile căzute
Ca-n anii când credeam în veșnicie.
La Cluj se lasă seara cenușie
Și norii uriași și grei se storc
Și ninge, ninge, ninge din tărie,
Ca-n anii care nu se mai întorc.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parașutism, poezii despre creștere sau poezii despre copaci
Orasul Fermecat
Orașul pare fermecat
Cu diamantele pe cer
Doi fulgi de nea au sărutat
O creangă amorțită-n ger
Copaci, cu stele, au ornat
Cu pietre scumpe a plouat
Și fulgi de nea au presărat
Pe vârfuri, și le-au colorat
În părul meu, zăpada s-a lăsat
Privesc cum ninge ne-ncetat
Copii, pornesc la colindat
La piept ascund cadoul căpătat
Perechi, perechi, pe rând s-au sărutat
Și fulgii i-au îmbrățișat
Iar greierii un cântec au cântat
Din cuibul lor de unde-au hibernat
Până și-un curcubeu s-a arătat
Deși nu-i vreme de plouat
A vrut să vină la urat
Când a văzut orașul fermecat
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre păr sau poezii despre oraș
Când ninge pe gânduri...
Când ninge pe gânduri, departe-i furtuna,
E pace în steaua ce nu se dezminte
Și ninge pe soare, și ninge întruna,
Iar albul îngheață-n puține cuvinte.
Mulțimea de drumuri împarte ninsoare,
Copacii feerici, din munți, dau binețe
Pe buze-ntrebări, nu știam ce-o fi, oare,
Cu aripa nopții pe căi îndrăznețe.
Zăpezi liniștite, tablouri, ca-n basme,
Prin fulgii albaștri, nu-i strop de durere,
Fug relele-n cârduri, cu ele, fantasme,
Și toate se-ngână cu-n punct de vedere.
Cortegiul de iarnă alunecă-n fraze,
Doar rugile zboară spre ceruri înalte,
În slalom de vise, formându-și noi oaze,
Popasuri în stații și treceri prin halte...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre pace sau poezii despre oaze
Pe patul cu flori albe
Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe fața ta și fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranțe cu tine aș zbura
într-un vis de iarnă de te-aș atinge
pe patul cu flori albe aș dormi o viață
și deodată din vis aș vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aștept să mă privești
și fața să-ți fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viața ta tu mă primești
fără a ști de mine să-mi dăruiești iubire.
poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre somn sau poezii despre plimbare
Amurg nins
Zboară-n valuri peste munți
Lungi perdele plumburii
Și zvârlesc fulgii mărunți
Peste-amurguri tuciurii.
Doi copaci tremură goi
Sara gârboviți de vânt,
Făpturi ivite ca moroi,
Din al câmpului mormânt.
Și iar murmură prin gheață
Ale iernii ritualuri,
Râu'-ncremenit la față,
Sub crusta dintre maluri.
Cuprinde noaptea-ncețoșată
Case vechi și prispe goale,
Când de iarnă încleștată
Mulge fumul din coșare.
E negură pe alb pământ
Adorm moșnegii ninși,
Iar prin ferestre pâlpâind
Zburdă fugii aprinși.
poezie de Emil Utalea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre strigoi, poezii despre munți sau poezii despre fum
Crescură paltinii, crescură cum alți paltini nu cresc: în fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iară în crepetul zorilor, când se strâng stelele pe cer, trei ani într-o clipită. Când se împliniră trei zile și trei nopți, cei doi paltini erau mândri și nalți, ridicându-se cu crengile lor până la fereastra împăratului. Și apoi, când adia vântul și se mișcau frunzele, împăratul asculta, asculta zile întregi la șoptirea lor. Îi părea că aude un suspin neîncetat, ca o plângere pusă în vorbe neînțelese, pe care numai sufletul lui o simțea ca o simțire ascunsă și nepricepută, care ziua nu-i lăsa odihnă și care noaptea îl ținea treaz. Îl cuprindeau fiorii în auzul acestei șoptiri și totuși îi părea că n-ar putea să fie fără de ea.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre noapte
- citate despre timp
- citate despre zile
- citate despre vânt
- citate despre suflet
- citate despre stele
- citate despre plâns
- citate despre odihnă
- citate despre mândrie
Și ninge
Și ninge în orașul mare
E noaptea plină de orgii,
Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre și fanfare.
Femei nocturne, singurele,
La colț de stradă se ațin,
Desfrâu de bere și de vin
Prin berării și cafenele.
De orbitoare galantare
De diamant și de rubin...
Și de averi orașu-i plin
Și ninge în orașul mare!...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bere, poezii despre femei, poezii despre diamante, poezii despre desfrânare, poezii despre cafea sau poezii despre avere