Iubeşti pe orişicine?

Vine iarna viscolită,
Chiar aşa foarte grăbită,
Fără căldură în casă,
Stau copii toţi la masă.

Dar pe masă n-au ce pune,
Numai doar o stricăciune,
Primită în dar pe stradă,
Când privea la promenadă.

În atmosfera de Crăciun,
Încearcă tu să fii mai bun,
Împodobind cu stele bradul,
Nu uita care ţi-e gradul.

Asemeni fulgilor de nea,
Ce valsează-n faţa ta,
Se topesc şi pier
Copiii ce plâng spre cer.

Pier în cruntă sărăcie,
În plină obrăznicie,
Înecaţi în lacrimi grele,
Din viaţa plină cu rele.

Afară-i frig şi ger
Ninge în mister
În suflet, cald şi bine
Iubesţi pe orişicine?

poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără mama

Iar ninge frenetic şi blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist şi râsul mai rar;
De-aş sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor şi mama... nu mai este!

De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la uşă, grăbit,
Aş vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simţind c-o să-i taie, se bucură brazii?

Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Şi fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar ştiu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu eşti aici!

De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?

De când ai plecat, mi-a fost rău, mi-a fost bine,
Fără zâmbetul tău, cum le-oi fi trecut?
Tu ştii că mi-e greu, iar şirul le-am pierdut,
Al câtelea, e-acest Crăciun fără tine?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă ...

Gerul nopţilor cu stele,
Albe flori îmi prinde-n geam;
Mărgărite şi betele
În zori de zi le zăream.
Gingaşe, ca o mimoză,
Atinse de raze pier.
Prin perdele spionează,
Bântuite de mister.
Le mângâi cu răsuflarea
Mirosind al lor parfum.
Evadează din strânsoarea
Geamului, croindu-şi drum.
Firave şi neperene
Se topesc cât ai clipi.
Plâng cu lacrimi diafane,
Din geam de le-oi dezlipi.
Reci, ca şi gheţarul nordic,
N-au culoare, n-au miros.
Din decorul lor feeric,
Dispărând miraculos.
Cum au prins viaţă în noapte,
Aşa pier pe la nămiezi.
Măiestre, bizare fapte,
De-ţi închipui că visezi.
Diamante şi safire
Încrustate-n filigran,
Ce-s sortite spre pieire,
Au fost zămislite-n van.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Moş Crăciun

Moş Crăciun, bunul meu bun,
Ia aminte ce îţi spun!
Vino seara pe la geamuri,
Să îţi faci mai bine planuri.

Drumu-ncepe la orfani,
Că sunt trişti şi sunt sărmani,
Lacrimi şterge-le de poţi
Şi-ngrijeşte-te de toţi.

Mergi apoi la cei săraci,
N-au mâncare, n-au colaci,
Du-le şi o jucărie,
S-aibă şi ei bucurie.

Încălzeşte-le căsuţa,
Nu uita de bunicuţa.
Iarna asta tare-i grea,
N-are cine-o mângâia.

Copii de sunt bolnăviori,
Ia-le boala până-n zori.
Fă-i să zburde, sunt copii,
Împarte-le bucurii.

Du-te la copii cuminţi,
Care-ascultă de părinţi,
Dăruieşte-le de toate,
Dulciuri, jocuri de se poate.

Mergi şi la cei mai răuţi,
De promit, tu să-i asculţi,
Că vor fi mai cuminţei,
Du-le Moşule ce vrei.

De rămâne ceva-n sac,
Ştiu şi un bătrân sărac.
Du-i şi apă şi mâncare,
Fă-i şi foc, dă-i alinare.

Şi la urmă, dacă poţi,
Vino-n casă la noi toţi.
Adune-n suflet lumină,
Viaţă bună, fără vină,
Armonie, bunătate,
S-avem pe masă bucate.

poezie de Adriana Tomoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

E iarnă iar în calendar,
Uite Ajunul!
Fulgi argintii pe trotuar,
Valsează câte unul.

Cade zăpadă din cer,
E vis minunat,
Totul e plin de mister,
Parcă-i basm curat.

Pe alte alei,
Chiotele de copii
Mari sau mititei
Sunt cu sănii mii.

Miros de brad în casă,
Cu cetina cea deasă,
O stea cu grijă aleasă,
Cea mai luminoasă.

Trosnesc lemnele-n foc
În soba cea micuţă,
Rumeni cozonaci se coc,
Frământaţi de-a mea măicuţa.

Atmosfera-i camelară,
Masa plină o-nconjoară,
Un cântec lin de vioară
Răsună acuma-n seară.

poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi o nucă şi-un covrig

Este iarnă şi-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Este rece şi-n cuptor,
Pe stradă, un cerşetor
Cu năsucul îngheţat,
Nu-i mai arde de cântat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Pentru bradul de Crăciun
S-o găsi un an mai bun
Să vină la fraţi, surori
Şi la cei din închisori.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Poate anul următor
Va fi mai strălucitor
Şi-aşteptăm să vină iar
Moş Crăciun cu un mic dar.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajun de Moş Crăciun

Din an în an pornesc la geam
Voioşi cu Moş Crăciun,
E ger cumplit, e drumul greu [bis]
Da-i obicei străbun [bis]

Acum e cor la casa ta
Cu toţii cânt-acum,
Mai sunt şi moşi din vremea lui
Bătrânul Moş Crăciun

Acum e joc la casa ta
Cu toţi se veselesc
Dar sunt bordeie fără fum,
Şi mâine-i Moş Crăciun

Şi-acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios
Române să fii bun.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind ceresc
Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu pluguşorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Şi de giuvaier,
Toţi luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub fereşti colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Şi-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Numai tu aştepţi în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Şi nu ştii Prier.

Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea şi pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.

citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră

Viaţa aceasta e grăbită
Merită din plin trăită
Să ne bucurăm întâia oară
De tot ce n-înconjoară

Răzbim prea sus noi uneori
Am vrea şi cerul plin cu nori
Dar uităm ca să privim
Spre fraţii cei din vecini

Să trăim noi în prezent
Mereu atenţi la moment
La momentul oportun
Să-ncerci să fi un om mai bun

Să nu visam la viitor
‎La când eu oare o să mor
‎Să gândim doar la prezent
Iubire, dor, mult sentiment

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (februarie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul inimii de mamă

Ninge peste lume, ninge-a sărbătoare,
A belşug în case şi a gând curat.
Sfintele colinde blând răsună-n zare
Vine iar în lume Fiul de-Împărat!

În bătrână casă, în odaia scundă
Mama stă de veghe; gândul ei cel bun
Treaz priveşte-n zare, îngerii să-audă.
O, de când aşteaptă seara de Crăciun!

Pe un colţ de scaun, trista ei statuie
Pare-ncremenită cu obrazul supt.
Sângerează gândul, l-a bătut în cuie,
Crucea aşteptării şalele i-a rupt!

Cade înserarea-n neagra ei năframă,
Umbre desenează stinsul felinar.
Însă, prin zăpadă, inima de mamă
Luminează calea cu-al iubirii far.

Şi tresare! Pare c-a-nflorit, deodată,
Mâinile –în poală- nu-şi mai află loc.
Mătură, grăbită, cale prin zăpadă
La icoana Maicii pune busuioc!

A gătit icoana, pune să frământe
Vin colindătorii să-i colinde iar!
Gura ei bătrână stă acum să cânte,
Cântă colăceii, a belşug, pe jar.

Şi întinde masă albă, de zăpadă,
Că, din toată lumea, azi copiii-i vin!
Şi la geamuri ninse o veni să vadă
Casa ei bogată, Micul Pelerin....

Fericită, mama-i va deschide calea
Şi în capul mesei–o să-I gătească loc...
Maica din icoană nu-şi ascunde jalea,
Freamătă stingherul fir de busuioc.

Casa-i luminată, masa-i cu prinoase,
S-a iţit, deodată, iz de cozonac.
A nemărginire şi-a belşug miroase...
I se umple mamei inima de drag!

Unul câte unul i-or veni pruncuţii,
O, de când aşteaptă să-i adune iar!
Mângâie, bogate, palmele măicuţii
Colăceii care-or sfârâi în jar!

Şi-or să cânte, iată! şi la ea colinde
Toţi copiii care vor umbla prin ger.
Ochii-i râd în lacrimi, inima-i se-aprinde
... Cade, din icoană, lacrimă din cer.

Dar deodată pare că lumina scade
Şi e frig în casă şi se-aude vânt.
Lacrima Măicuţei din icoană cade,
Strânge mai cu sete Pruncul în veşmânt!

Nu-i mălai în vase, nici făină; vinul
Nu-şi aprinde jarul în brumat clondir.
Îşi frământă mama mâinile şi chinul
Toarce, cu-amintirea, al tristeţii fir...

Pe un colţ de scaun, blânda ei statuie
Pare-ncremenită cu obrazul supt.
Nu-s copiii-n casă şi nici masă nu e.
Crucea amintirii şalele i-a rupt...

Dar, de-o trece iarna şi-or veni copiii
Or găsi-o, poate, aşteptând aşa...
O să-şi strângă-n braţe fiicele şi fiii,
Inima-i bătrână toate le-o uita.

Şi-o veni Crăciunu'-n prag de primăvară
O, de când visează seara de Crăciun!
Râd în lacrimi ochii, ninge peste ţară,
Urlă vântul aspru, urlă a surghiun...

Vine Sărbătoarea lumii cea mai dragă,
Solul mântuirii vine-n lume iar...
Inima de mamă, prin omăt pribeagă,
uminează calea cu-al iertării far...

poezie de Rodica Trăistaru
Adăugat de Rodica Trăistaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cui e vina?...

E lumea de jale strivită
Iar noi condamnaţii la zid,
Cu viaţa de boală lovită
Şi stinsă de-un grav genocid.

A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne ţin în dilemă,
Au măşti cu surâsuri de ger.

Miroase-a minciuni în spitale
Şi oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Şi morţii îi e curier.

Şomajul e-n plină paradă
Şi mulţi au rămas fără bani
Dar cine?... Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorţii orfani.

Şi-atunci cum să spunem că-i bine
Când lacrimi pe gene se cern,
Văzând că speranţa spre mâine
Se surpă-n scandal de guvern.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge pentru prima oară...

Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Stele albe cad peste copii
Ce zburdă cu ochii la cer
Şi fulgii vin, şi fulgii pier...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Şi ne cuprinde un dor de alb
Zăpada răscoleşte amintirile din noi
Şi nu vrem să mai ştim c-au fost vreodată ploi.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂTE STELE AŞ PUTEA SĂ NUMĂR CÂND S-APRIND PE-AL NOPŢII CER
Câte stele aş putea să număr când s-aprind pe-al nopţii cer
Şi spre faptul dimineţii, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înşiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romică

E-o seară blândă, oamenii-s pe stradă,
aleargă după daruri de Crăciun,
se-aud urări (ceva c-un un an mai bun),
când, iată! - trece unul pus pe sfadă.

E îmbrăcat cu haine din gunoaie
destul de bine, nu cred că-i e frig,
îl văd destul de des, aşa că-l strig:
-Ce s-a-ntâmplat, Romică, ce-i tataie?

-Păi, ce să fie, mama ei de viaţă!
Aveam un vinişor şi un covrig,
făcusem focul, că muream de frig,
dar a venit nebuna aia hoaţă...

Da' las' că o prind eu şi mă răzbun,
că n-am nimic pe masă, de Crăciun.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Afară ninge, ninge lin
În casă este bine.
Stau acum, plâng şi suspin
Mi-e tare dor de tine.

Şi plâng, plâng încet,
Am lacrimi reci pe-obraji.
Eu stau şi te aştept,
Dar tu mereu mă laşi.

Te rog, te rog să vii,
Să imi iei suferinţa.
Să mă saruţi şi să ma ţii,
Asta mi-e dorinta.

Te vreau, te vreau aici,
Să ma iei, să mă strângi bine.
Încet să mă ridici,
Iar eu să uit de mine.

Dar nu, nu iti pasă.
Eu te vreau al meu să fii,
Dar gândul nu mă lasă.
Înc-aştept, aştept să vii.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din an în an

Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moş Ajun,
[E ger cumplit şi drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.] - bis

Azi cu strămoşii cânt în cor,
Colindul sfânt şi bun.
[Tot "Moş" era şi-n vremea lor,
Bătrânul Moş Crăciun.] - bis

E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum
[Dar sunt bordeie fără foc
Şi mâine-i Moş Crăciun.] - bis

Acum te las, fii sănătos,
Şi vesel de Crăciun.
[Dar nu uita, când eşti voios
Române, să fii bun!] - bis

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii au suflet de înger

Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce şi uşor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoşi şi pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o ştim,
Mai ales când ne cer iubirea şi noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerşesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate şi îngerii au suflet de copii.
Cine ştie asta, poate tu, Doamne, ştii?

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă trecătoare

Azi te-aş plăti, viaţă trecătoare,
Dar nu mai am nici bani în buzunare,
Înşelătoare eşti, precum o apă,
M-ai dus să îţi slujesc la sat, la sapă.
Şi plini de suferinţe, de boli neasemuite,
Smeriţi, ne-ntoarcem faţa, în lacrimi, la morminte.
Din lumea asta nu vom lua nimic.
Moartea ne este doar un simplu click.
Cum am venit, tot astfel vom pleca...
Cu Dumnezeu, când ne vom împăca?!
E viaţa noastră plină de-ncercări,
De boli şi de dureri şi de orori,
De ură şi de cruntă suferinţă.
Dar nu ne-ntoarcem fruntea spre credinţă.
Pe Dumnezeu nu-l vom plăti-n averi.
Oh, ne-au trecut pe rând atâtea seri!
Domnul e răbdător şi ne aşteaptă,
Să ne rugăm, El vine şi ne iartă,
Dar după fapte şi răsplata vine...
Deci roagă-te, fii bun şi blând, creştine!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna este sezonul în care oamenii încearcă să păstreze în casă aceeaşi căldură ca vara, când se plâng de căldură.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul vieţii

Cu tandreţi şi mângâieri
Faci tristeţea să tresară,
M-ai pupat, parc-a fost ieri,
Deşi este... de-astă vară.

Afară e frig şi ger,
Dar în suflet am căldură,
Gândul tău, plin de mister,
Face miere şi din zgură.

Nu distanţa, evident,
Este rodul despărţirii,
Nici măcar impediment
Când faci monument iubirii.

Cu o vreme-atât de rea,
Iarna asta prelungită,
Chiar de face viaţa grea,
Nu ne duce în ispită.

Trăim totul îndoit,
Nu interesează costul,
Doar aşa ne e sortit,
Altfel nu-i văd vieţii rostul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!