Naşterea lui Venus

A mamei sale-n prunduri, încă sloind a fum,
Iată că-n prag de vânturi, carnea amar vărsată
De mare-n plină-amiază se liberează toată
Din spuma de mademuri a chinului acum.

Surâsul i se naşte, atras cu braţe goale
Din sfâşiatul umăr deplâns de aurori,
De Thetis cea umidă-ncărcată de comori,
Iar pletele îi taie un lung fior pe şale.

Prundişul proaspăt, umed sub mersul ei ca zborul,
Se surpă, sapă murmur de sete, iar uşorul
Nisip a supt sărutul din saltu-i de copil;

Dar sub priviri o mie, ori vagi ori foarte rele,
Se-ncarcă de primejdii în ochiul ei mobil
Apa râzând, şi dansul de valuri infidele.

sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cate ori iubirii, prag i-am aşternut...
şi casei sufletului zâmbet am cusut,
de câte ori crâmpeie de fior au tresărit
să mă fi vrut iubit, ştiut, dorit...
Atingerile sunt doar amintiri,
de nu-s hrănite cu belşug de dor,
iar gesturile de iubire mor
atunci când noi ne ştim doar din priviri.
Iar glasul sufletelor e o doină nestemată
când se-nfiripă murmur de izvor,
curând vom conjuga cuvântul Dor:
- Cu tine, lumea toată-i fermecată

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul valurilor

Tremură valuri sub soare
Când ating maluri visătoare
Din fire de nisip uşoare
Se nasc scântei nemuritoare

Sărutul valurilor doare
Fiind o clipă trecătoare
Şi cheamă malul cu ardoare
Un val să vină iar din Mare

Aş vrea să fiu un mal în aşteptare
Când valuri vin tremurătoare
Eu să mă las pierdută-n alintare
Să simt sărutul valurilor arzătoare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii care întârzie

Şi iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori
Cu gâze şi fluturi că mie,
Dor mi se face din nou de cocori

Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
Că iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori

Străin într-o lume pustie
Şi-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini ştiute doar mie
Mă simt vinovat uneori,
Că iar primăvara-ntârzie...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima din palma-mi

Vino şi pune-ţi inima în palmă-mi
S-o spăl în valuri şi să o adun
Din firele de rouă şi n eu, nisipuri
Mai pură decât este ca acum

Lasă-te-n braţul valurilor mele,
Sărutul brizei calde-am să ţi-l dau
Căci tu eşti cea mai mândră dintre stele
Iar eu, mireasa mea, să fi, te vreau.

În spuma mării voaluri de mătase
Cu perle să-umpletească viitorul,
Safirul din priviri să-mi învelească
Şi să-mi inunde inima şi dorul

Să fim noi doi, prolog la veşnicie,
Şi infinitu-n noi să se răsfeţe,
Căci sufletul nu-i fără speranţă-n lume
Cum nu-i în lume loc fără iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La cruciţa bradului,
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropaţi
În strunguţa oilor,
În jocuţu mieilor.
O, drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulsar

Nu este linişte în cer, de ce ar fi?
cunoşti ceva născut din om
să fie tern ori prea uşor? Din somn
rămâi cu vise, iar tu visuri vrei, o ştii...

Şi-ţi arde carnea, timpul te consumă
necontenit adapi cu tine şoaptele din cer,
răscoale ţin să se răzbune pe cuvântul sper
când prea târziu apar iubiri ce par postume.

Pulsar, în tine timpul te ardea
dar nu ştiai cum arde carnea mea,
cum vâlvătaia alunga din mine suflet boţ
şi blestemam, nebun ce mă simţeam şi hoţ...

Iar din ţigare, rotocoale se-nalţă aiurea,
privirea-ţi pare agăţată ca de-un gând
ce nu mai ştie cum să fie, grav ori blând
iubind femeiea, iar te pierzi cu firea.

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allegretto

Pe ţărmul cu alge
Tot sezonul estival
Freamătă teribil
Iar cel hibernal
Şi mai acătării
Din valuri în valuri
Se transmite freamăt
Murmur din murmur
Fără de sfârşit
Ecou peste vremuri
Cu iz de zbucium
Peste ecouri suprapuse
Neastâmpăr duios
Cât permite oceanul

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă şi foc

În mine râuri-râuri curg şi valuri se ridică,
Spărgându-se de abisale ţărmuri neumblate,
La mine-n suflet zarea a devenit prea mică,
Sentimentele de împlinire prea de mult uitate.

Răsar uneori ca florile de colţ, din loc în loc,
Pe culmi nebănuite încă lauri caut să adun,
E apa cea din care sunt făcut, iar nu din foc,
Pe ţărmuri mi-am găsit poteca, nu un drum.

În marea mea se odihneşte un petic de cer,
Creste de valuri rătăcite se întorc din larg,
Când din pustiuri luna le-a chemat în prag,
Să umple iar singurătatea ţărmului stingher.

Şi-acum, din craterul amurgului încins,
Zadarnic se mai zbate în văzduh tăcerea.
Când obscură, lumina nopţii nu s-a stins,
Doar lacrima iubirii şi-a pierdut puterea.

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă în inima mea

Iubitul meu, în spuma de cascadă,
În braţe tu mă ţii,
Sărutul iubirii din nou ne-atinge gura,
Iar apa vie de izvor ne-adapă setea
De dragostea de care şi dincolo de moarte
O să îmi fie dor.

Privesc la tine pe furiş,
Şi ochii ţi-i confund cu cerul,
Iar râsul sănătos, la glume spuse,
Ce în cascade îl reverşi,
Trimite în vârf de munte
Bucuria iubirii, cu ecoul.

Ne umple dragostea trupul de plăcere,
Ne umple muntele pieptul de aer şi nesaţ,
Ne spală roua ierbii şi frunzele pădurii
Picioarele desculţe şi păcatele
De care suntem atât de vinovaţi.

Dar timpul trece ca nebunul,
Şi soarele uimit, de-a noastră fericire
Ne lasă-n pace,
Şi după nori se-ascunde,
Mirat şi el de câte şi mai câte
Jos pe pământ vede.

Din vatra încă-ncinsă,
Se-nalţă un subţire fir de fum,
Mirosul de lemne arse încă ne îmbată,
Ne pare rău, de tot ce-n jur trebuie să lăsăm,
De munte, de fluturi, de flori,
De susur de izvor, de linişte,
Sau de ţipăt de păsări în zbor,
Şi de amintirea minunatei zile de vară,
Ce în suflet şi-a mai lăsat o amprentă,
Perlă pentru a inimii mele comori.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuvoi de clipe distilate

Se apropie Crăciunul
Şi vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfinţit

E noapte mai devreme
Şi ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat

Iar vântu-şi taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-şi lung penumbra
Din piept până la poale

Oraşu-ntreg e un şuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte

Şi în pahare mari de vis
Ca din copilărie
Ne toarnă-n drum ce e admis
Din floare lui cea vie

Şi blocuri "nalte se-mpletesc
Cu norii din priviri
Ca florile azi trebuiesc
Tu însuţi să le admiri

Sub cupele de vis fugar
Ţâşnesc acum tramvaie
În palma vântului bizar
Cu ochii de văpaie

poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de dor

Din prea tăcut, tăcutu-i încă rece
Ca un fior al vorbelor nespuse,
Acoperit de timpul care trece,
Cu amintiri... uitărilor seduse.

Nu-mi alunga din umbra ta sărutul,
El te adoră fără nici-o vină.
In taina lui se naşte începutul.
E freamătul din zori, de ziuă plină

A doua inimi... ce caută pribege,
Surâsul din tăceri si nemurire,
Durerilor alint, nescrisă lege...
E doar sămânţa, crudă, de iubire.

Primeşte-mă, prin el, acolo unde,
Neocupat, mai este încă locul.
Nu te feri, n-ai sa te poti ascunde,
Iubirea arde, mistuie... ca focul.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mişcări vagi şi trecătoare de timp, din răsărituri furişate, din iubiri iniţiale, din priviri neaşteptate...

citat clasic din Vincenzo Cardarelli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forţa cu care se ridică ori de câte ori viaţa îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, credinţa şi iubirea cu care se dăruieşte lumii... Iar fără aceste comori, până şi cei mai bogaţi oameni sunt foarte, foarte săraci...

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pan

Pe culmi revarsă luna al stelelor noian,
De ce te-ascunzi de ele? Nu ştii că zeul Pan
De cum se lasă noaptea iubire vrea să-şi cate,
Prin tufe şi hăţişuri croindu-şi drum pe coate?

El are lungi corniţe, dar crede-mă, nu-i drac,
Atâta doar că dansul şi vinul i-s pe plac,
Iar de vei vrea în iarbă sărutul să i-l dai,
Îţi va cânta la creştet năzdrăvănii din nai.

O, iată cum tresaltă pământul sub copită-i
Şi iarba se aprinde, verdeaţa ei topită-i
În cercuri de lumină ce freamătă-n magie,
Materia, ea însăşi, trezită e şi vie!

Şi iată cum în hore un vis ne înconjoară,
Cu iele fermecate ce ies întâia oară
Din ascunzişul sacru, iar zeul le e rege:
Din cele-o mie – una mireasă îşi alege.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 11

Lăuta mea, tu care-mi cânţi suspinul
Prieten fără pată sau eroare,
Tu ce-mi măsori adâncul ce mă doare,
De-atâtea ori mi-ai plâns amar destinul

Şi lacrimei ai resimţit veninul
Schimbându-te din mândră sărbătoare
În lung oftat pe coarda-ţi vuitoare
Când jalea mea îşi revărsa prea-plinul.

De-ţi cer să minţi tu te opreşti pe dată:
Tăcută tu, tăcută eu, tăcere
Dar, din nou suspinelor mă dărui

Prin cânt răspunzi tristeţilor şi iată
Le-ndur, iar sângele îl fac să spere
Un bun sfârşit şi dorului mă nărui.

sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 20

Îmi pare că-s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existenţa,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esenţa.
Şi poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ţine-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneţ din fire
Şi fiind mic, aş vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic că-s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alţii, chiar nu mă priveşte,
Ci ştiu că am avut vicii o mie
Şi-acum în mine floarea înfloreşte.

Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stirpea Borges

Nimic ori prea puţin despre străbunii
Din stirpea Borges ştiu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Oprelişti şi-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Şi mi se pare
Străini complet că sunt de-a artei moarte.
Imperceptabil, fac cu toţii parte
Din timp, şi din pământ, şi din uitare.
Aşa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunşi
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunşi.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimitor nu e că lucrurile sunt; dar că sunt aşa, iar nu altminteri. Imaginea acestei lumi aparţine unei familii de imagini din care posedăm, fără s-o ştim, toate elementele grupului infinit. Iată secretul inventatorilor.

Paul Valery în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mişcări vagi şi trecătoare de timp, din răsărituri furişate, din iubiri iniţiale, din priviri neaşteptate. Şi pentru a exprima ceea ce simţim există un singur cuvânt: disperare.

citat celebru din Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!