Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Paul Valery

Nașterea lui Venus

A mamei sale-n prunduri, încă sloind a fum,
Iată că-n prag de vânturi, carnea amar vărsată
De mare-n plină-amiază se liberează toată
Din spuma de mademuri a chinului acum.

Surâsul i se naște, atras cu brațe goale
Din sfâșiatul umăr deplâns de aurori,
De Thetis cea umidă-ncărcată de comori,
Iar pletele îi taie un lung fior pe șale.

Prundișul proaspăt, umed sub mersul ei ca zborul,
Se surpă, sapă murmur de sete, iar ușorul
Nisip a supt sărutul din saltu-i de copil;

Dar sub priviri o mie, ori vagi ori foarte rele,
Se-ncarcă de primejdii în ochiul ei mobil
Apa râzând, și dansul de valuri infidele.

sonet de din Album de versuri vechi (1920)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Criza spiritului si alte eseuri" de Paul Valery este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 18.99 lei.

Citate similare

Sărutul valurilor

Tremură valuri sub soare
Când ating maluri visătoare
Din fire de nisip ușoare
Se nasc scântei nemuritoare

Sărutul valurilor doare
Fiind o clipă trecătoare
Și cheamă malul cu ardoare
Un val să vină iar din Mare

Aș vrea să fiu un mal în așteptare
Când valuri vin tremurătoare
Eu să mă las pierdută-n alintare
Să simt sărutul valurilor arzătoare

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Rondelul primăverii care întârzie

Și iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori
Cu gâze și fluturi că mie,
Dor mi se face din nou de cocori

Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori

Străin într-o lume pustie
Și-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini știute doar mie
Mă simt vinovat uneori,
iar primăvara-ntârzie...

rondel de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Inima din palma-mi

Vino și pune-ți inima în palmă-mi
S-o spăl în valuri șio adun
Din firele de rouă și n eu, nisipuri
Mai pură decât este ca acum

Lasă-te-n brațul valurilor mele,
Sărutul brizei calde-am să ți-l dau
Căci tu ești cea mai mândră dintre stele
Iar eu, mireasa mea, să fi, te vreau.

În spuma mării voaluri de mătase
Cu perle să-umpletească viitorul,
Safirul din priviri să-mi învelească
Și să-mi inunde inima și dorul

Să fim noi doi, prolog la veșnicie,
Și infinitu-n noi să se răsfețe,
Căci sufletul nu-i fără speranță-n lume
Cum nu-i în lume loc fără iubire.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miorița colind

Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La crucița bradului,
Suntu-și trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropați
În strunguța oilor,
În jocuțu mieilor.
O, drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Allegretto

Pe țărmul cu alge
Tot sezonul estival
Freamătă teribil
Iar cel hibernal
Și mai acătării
Din valuri în valuri
Se transmite freamăt
Murmur din murmur
Fără de sfârșit
Ecou peste vremuri
Cu iz de zbucium
Peste ecouri suprapuse
Neastâmpăr duios
Cât permite oceanul

poezie de (26 iunie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Apă și foc

În mine râuri-râuri curg și valuri se ridică,
Spărgându-se de abisale țărmuri neumblate,
La mine-n suflet zarea a devenit prea mică,
Sentimentele de împlinire prea de mult uitate.

Răsar uneori ca florile de colț, din loc în loc,
Pe culmi nebănuite încă lauri caut să adun,
E apa cea din care sunt făcut, iar nu din foc,
Pe țărmuri mi-am găsit poteca, nu un drum.

În marea mea se odihnește un petic de cer,
Creste de valuri rătăcite se întorc din larg,
Când din pustiuri luna le-a chemat în prag,
Să umple iar singurătatea țărmului stingher.

Și-acum, din craterul amurgului încins,
Zadarnic se mai zbate în văzduh tăcerea.
Când obscură, lumina nopții nu s-a stins,
Doar lacrima iubirii și-a pierdut puterea.

poezie de
Adăugat de Dora RaducanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amprentă în inima mea

Iubitul meu, în spuma de cascadă,
În brațe tu mă ții,
Sărutul iubirii din nou ne-atinge gura,
Iar apa vie de izvor ne-adapă setea
De dragostea de care și dincolo de moarte
O să îmi fie dor.

Privesc la tine pe furiș,
Și ochii ți-i confund cu cerul,
Iar râsul sănătos, la glume spuse,
Ce în cascade îl reverși,
Trimite în vârf de munte
Bucuria iubirii, cu ecoul.

Ne umple dragostea trupul de plăcere,
Ne umple muntele pieptul de aer și nesaț,
Ne spală roua ierbii și frunzele pădurii
Picioarele desculțe și păcatele
De care suntem atât de vinovați.

Dar timpul trece ca nebunul,
Și soarele uimit, de-a noastră fericire
Ne lasă-n pace,
Și după nori se-ascunde,
Mirat și el de câte și mai câte
Jos pe pământ vede.

Din vatra încă-ncinsă,
Se-nalță un subțire fir de fum,
Mirosul de lemne arse încă ne îmbată,
Ne pare rău, de tot ce-n jur trebuie să lăsăm,
De munte, de fluturi, de flori,
De susur de izvor, de liniște,
Sau de țipăt de păsări în zbor,
Și de amintirea minunatei zile de vară,
Ce în suflet și-a mai lăsat o amprentă,
Perlă pentru a inimii mele comori.

poezie de (10 august 2001)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șuvoi de clipe distilate

Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit

E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat

Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale

Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte

Și în pahare mari de vis
Ca din copilărie
Ne toarnă-n drum ce e admis
Din floare lui cea vie

Și blocuri "nalte se-mpletesc
Cu norii din priviri
Ca florile azi trebuiesc
Tu însuți să le admiri

Sub cupele de vis fugar
Țâșnesc acum tramvaie
În palma vântului bizar
Cu ochii de văpaie

poezie de (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frânturi de dor

Din prea tăcut, tăcutu-i încă rece
Ca un fior al vorbelor nespuse,
Acoperit de timpul care trece,
Cu amintiri... uitărilor seduse.

Nu-mi alunga din umbra ta sărutul,
El te adoră fără nici-o vină.
In taina lui se naște începutul.
E freamătul din zori, de ziuă plină

A doua inimi... ce caută pribege,
Surâsul din tăceri si nemurire,
Durerilor alint, nescrisă lege...
E doar sămânța, crudă, de iubire.

Primește-mă, prin el, acolo unde,
Neocupat, mai este încă locul.
Nu te feri, n-ai sa te poti ascunde,
Iubirea arde, mistuie... ca focul.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vincenzo Cardarelli

Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mișcări vagi și trecătoare de timp, din răsărituri furișate, din iubiri inițiale, din priviri neașteptate...

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forța cu care se ridică ori de câte ori viața îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun și mai frumos, credința și iubirea cu care se dăruiește lumii... Iar fără aceste comori, până și cei mai bogați oameni sunt foarte, foarte săraci...

în Insomnii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Insomnii" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -45.00- 21.99 lei.

Pan

Pe culmi revarsă luna al stelelor noian,
De ce te-ascunzi de ele? Nu știi zeul Pan
De cum se lasă noaptea iubire vrea să-și cate,
Prin tufe și hățișuri croindu-și drum pe coate?

El are lungi cornițe, dar crede-mă, nu-i drac,
Atâta doar că dansul și vinul i-s pe plac,
Iar de vei vrea în iarbă sărutuli-l dai,
Îți va cânta la creștet năzdrăvănii din nai.

O, iată cum tresaltă pământul sub copită-i
Și iarba se aprinde, verdeața ei topită-i
În cercuri de lumină ce freamătă-n magie,
Materia, ea însăși, trezită e și vie!

Și iată cum în hore un vis ne înconjoară,
Cu iele fermecate ce ies întâia oară
Din ascunzișul sacru, iar zeul le e rege:
Din cele-o mie – una mireasă își alege.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 11

Lăuta mea, tu care-mi cânți suspinul
Prieten fără pată sau eroare,
Tu ce-mi măsori adâncul ce mă doare,
De-atâtea ori mi-ai plâns amar destinul

Și lacrimei ai resimțit veninul
Schimbându-te din mândră sărbătoare
În lung oftat pe coarda-ți vuitoare
Când jalea mea își revărsa prea-plinul.

De-ți cer să minți tu te oprești pe dată:
Tăcută tu, tăcută eu, tăcere
Dar, din nou suspinelor mă dărui

Prin cânt răspunzi tristeților și iată
Le-ndur, iar sângele îl fac să spere
Un bun sfârșit și dorului mă nărui.

sonet de din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jorge Luis Borges

Stirpea Borges

Nimic ori prea puțin despre străbunii
Din stirpea Borges știu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Opreliști și-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Și mi se pare
Străini complet sunt de-a artei moarte.
Imperceptabil, fac cu toții parte
Din timp, și din pământ, și din uitare.
Așa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunși
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunși.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.

poezie clasică de , traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Total Library: Non-fiction 1922-1986" de Jorge Luis Borges este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -81.00- 34.99 lei.

Sonetul 20

Îmi pare -s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existența,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esența.
Și poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ține-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneț din fire
Și fiind mic, aș vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic -s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alții, chiar nu mă privește,
Ci știu am avut vicii o mie
Și-acum în mine floarea înflorește.

Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.

poezie de (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De poți fi!

Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!

Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!

Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vincenzo Cardarelli

Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mișcări vagi și trecătoare de timp, din răsărituri furișate, din iubiri inițiale, din priviri neașteptate. Și pentru a exprima ceea ce simțim există un singur cuvânt: disperare.

citat celebru din , traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.
Paul Valery

Uimitor nu e lucrurile sunt; dar sunt așa, iar nu altminteri. Imaginea acestei lumi aparține unei familii de imagini din care posedăm, fără s-o știm, toate elementele grupului infinit. Iată secretul inventatorilor.

în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Viorel Muha

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o mansardă
acoperișu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din cărți și caiete, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbușească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puști stă ghemuit într-un colț, cu o tabletă
se întreține cu iubita lui, pe net
în fața geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă și trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i și fesele-i sunt apetisante și stârnesc multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă și strigă la bărbații din fața blocului
să vină repede sus
poștașul de pe bicicletă era să cadă, capul nu mai era cu el
corpul dezbrăcat din ochi, duce fiori și dor
un popă și-un dascăl, cu cădelnița, târșesc haine negre
după ei
ochii le strălucesc, sunt tineri și au și ei pofte
sapa s-a oprit și nu mai taie nimic, a ramas cu gura căscată
sus soarele luminează, astăzi, o altă zi
una dintre șoselele vieții se uita și ea după fată
cu poftă și cu o sete, de arsiță-n priviri

poezie de (iunie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o masardă
acoperișu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din carți și caite, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbușească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puști stă ghemuit într-un colț, cu o tabletă
se întreține cu iubita lui, pe net
în fața geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă și trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i și fesele-i sunt apetisante și stârnesc, multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă și strigă la bărbații din fața blocului
să vină repede sus
poștașul de pe bicicletă, era să cadă, capul nu mai era cu el
corpul dezbrăcat din ochi, duce fiori și dor
un popă și-un dascăl, cu cădelnița, târșesc haine negre
după ei
ochii le strălucesc, sunt tineri și au și ei pofte
sapa s-a oprit și nu mai taie nimic, a ramas cu gura căscată
sus soarele luminează, astăzi, o altă zi
una dintre șoselele vieții se uita și ea după fată
cu poftă și cu o sete, de arsiță-n priviri

poezie de (iunie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Comandă acum, cu 30% reducere: "Delicii pentru îndrăgostiți", o carte cum nu ai mai văzut. Află mai multe!