Pulsar
Nu este liniște în cer, de ce ar fi?
cunoști ceva născut din om
să fie tern ori prea ușor? Din somn
rămâi cu vise, iar tu visuri vrei, o știi...
Și-ți arde carnea, timpul te consumă
necontenit adapi cu tine șoaptele din cer,
răscoale țin să se răzbune pe cuvântul sper
când prea târziu apar iubiri ce par postume.
Pulsar, în tine timpul te ardea
dar nu știai cum arde carnea mea,
cum vâlvătaia alunga din mine suflet boț
și blestemam, nebun ce mă simțeam și hoț...
Iar din țigare, rotocoale se-nalță aiurea,
privirea-ți pare agățată ca de-un gând
ce nu mai știe cum să fie, grav ori blând
iubind femeiea, iar te pierzi cu firea.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre fumat
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.