Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Minulescu

Turism

Șoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată și-a pierdut cămașa
Prin fânul de curând cosit,
Și-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-și mai arate-o dată sânii goi
Și trupul rumenit de soare
Turiștilor înfometați
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munților Carpați...

Așa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până și cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Și leșinate-n brațe-ți cad,
Ca niște biete curci plouate...
Deși - prin munți, în fiecare vară,
La fel, turiștii urcă
Iar fetele... coboară...

Șoseaua urcă spre Voineasa
Și Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Și cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunții lor -
Zâmbesc șireți
Și fericiți,
Că grație turiștilor
Au fost uniți
În vecii... vecilor!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 septembrie 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Citate similare

Ion Minulescu

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...

Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
A unui tren de marfă,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Roșu -
Când dă cu ochii, pe șosea,
De câte-o țărăncuță
Cam prostuță,
Crezând că-și poate bate joc de ea
Țipă sulemenindu-și coșul
Cu fumul negrilor cărbuni,
Ca o cocoană din elită
Cu ochii plini de dinamită
Scăpată dintr-o casă de nebuni.

Doar Oltul - apă blestemată -
Nu vrea să urce niciodată,
Nici cu șoseaua demodată,
Nici cu moderna linie ferată...
El singur, săltăreț, coboară
Spre Dunăre -
Dunărea noastră
Cu apă multă
Și albastră...
Și coborând -
Iarnă sau vară -
Surâde fredonând la fel
Ca orice egoist rebel,
Același veșnic menuet
Discret,
Pe care nu-l dansează decât el!...

La fel și-n viață...
Uneori -
Dacă te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeași ură te privesc ai tăi,
C-așa suntem cu toții -
Oameni răi!...
Și-oricare-ar fi cel care urcă -
Dușmani
Sau prieteni -
Toți îl spurcă...
Iar când, întâmplător, coboară,
Toți îl omoară!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Triptic banal - I

Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.
Viens rire s'ils t'ont fait pleurer.
(Tristan Corbiere)

Prin curtea pavată cu plăci de bazalt
Răsună grabiții pantofii de atlaz,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din înaltul și negrul pervaz,
Ce cad din pervazul pătrat și înalt
Pe plăcile negre și verzi de bazalt.

Sunt singur...
Odaia-mi cu albii pereți
Îmi pare enormă cutie de brad
În care nebunul dresor de sticleți
Și-a-nchis favoritul...

Și pașii grabiți
Răsună prin curtea cu plăci de bazalt,
Răsună grabiții pantofii de atlaz
Pe plăcile negre și verzi de bazalt,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad
Și cântă prin curtea cu plăci de bazalt
La fel cu-aripații nebuni cântăreți.

Și alba-mi cutie enormă de brad
Se clatină parcă de-atâtea cântări...
Ascult cum se urcă pantofii pe scări,
Se urcă spre mine —
Alesul sunt eu —
Și pașii se urcă,
Se urcă mereu
Spre cel din odaia cu albii pereți!...
............

Și nu mai sunt singur,
Și nu mai sunt eu.

poezie celebră de din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 septembrie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ioan Slavici
educație
Educațiunea e îndrumare spre stăpânire de sine, îndrumare spre supunerea către rânduiala morală ori îndrumare spre virtute. Prin educațiunea rațională omul are deci să fie îndrumat, înainte de toate, spre cumpătare, spre spiritul de economie, spre clemență și spre generozitate. Piscurile acestor munți se ating greu, dar se urcă.

definiție clasică de în Educațiunea morală
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Ion Untaru

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alții din ignoranță sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
și necunoscute itinerare
iar alți în schimb aleg din comoditate
cele mai ușoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Ideile clientelare

Bine ar fi să nu mai mintă,
Ei spre belșug urcă poanta,
Prima idee-i de gintă,
Iar a doua este geanta!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

E toamnă iar...

S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos
Se țes la sol covoare maiestos
E toamnă iar peste întreaga țară...

Din ceruri se coboară mai frumos
Câte o rază caldă și ușoară
S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos...

Ne doare iar că pentru-a câta oară
Pe dealuri viile-s fără folos
Rămân doar amintiri și-s de prisos
Când poama lor în cramă se coboară...

S-a stins căldura zilelor de vară!...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valer Popean

Hibernarea din cuvinte

S-a scuturat de iarnă vântul
Câmpiile au înghețat,
Iar munții-au înghițit pământul
Când marea-n ceruri s-a-nălțat,

Și satul parcă-ncet dispare
Oceanul alb l-a înghițit,
Doar fumul urcă pe cărare
Peste cuvântul amorțit,

Pădurile trosnesc întruna
Spre stâncă vreascuri rătăcesc,
În toiul nopții piere Luna
Doar ielele mai dănțuiesc,

Se lasă frigul prin cuvinte
Când slovele se pierd prin gând,
Dar vorbele ți-aduc aminte
iarna trece tremurând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

La cules

focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci și spasmul mușchilor
odată cu învârtitul teascului
și strivitul boabelor
ce-și leapădă cămașa

până sub stelele nopții energia curge
cu tot cu lumină și întuneric
cu tot cu rai și iad

frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini și pe față
și chiar se coboară sub tălpi

și inima uită golul din eu
particule întregi fără substanță
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îți mută spațiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
în timp ce mustul dulce sclipitor
aleargă prin irisul ochiului
ascunzând în el semnul divin al nunții din Cana.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine sunt

Probabil ca sunt ploaia ce-mi bate la fereastră
Cerșind un gram minuscul din scumpa fericire
Atunci când picuri cad din bolta cea albastră
A falnicului cer ce-arată veșnicie.

Poate că sunt nisipul din țărmul unei mări
Ce e lovit cuminte de valuri mici, domoale
Și e mișcat de vântul venit din patru zări
Făcând din mine numai nisipuri călătoare.

Poate că sunt un brad aflat în vârf de munte
Privind spre orizontul de la capăt de lume
Vorbind cu lupii iarna ce par să mă asculte
Fiindcă trăiesc singuri, sperând în vreo minune.

De fapt nu sunt nici ploaie, nici nisip și nici brad
Sunt doar un simplu om rătăcitor prin lume
Ce și-a pierdut speranța iar Domnul l-a uitat
Iar azi nu mai viseaza după nici o minune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Barbu

Luntrea

Teorbele sonore și cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunți;
Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți
întârzii pe culmea posomorâtă. Poate

El doarmai rămână... el, somptuosul crin
Al formei care urcă și se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin...

Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Și lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri
lași ținutul veșted al nunții de-altădată!

Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint
Îmbracă-ntâia armura, și vechea ta mândrie
Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie
Statura ta turnată în luminos argint.

Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri,
Înfiorați de câte-un romantic hallali,
Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli
Și coif, și scut în jocul virilelor răsfrângeri;

Zori neasemuite, apusuri de castele
Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi,
Iar străvezia noapte va crește și rodi
Prin apele armurii răsade-ntregi de stele;

Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poate...
Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi,
Căci apa-ți va trimite și va întipări,
Întunecată, fața iubirii voastre moarte!

poezie de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Așa trudise mama

Pe câmpia roditoare. din întinsul Bărăgan
Unde râd copii în soare și se coace grâu-n lan,
Măicuța din greu muncește, să adune în hambar
Pâinea care se dospește, învelită în ștergar.
Cu mâna dusă la frunte, privește mama spre sat,
Ștergând fața cu marama, ușor scapă un oftat.
Ea așteaptă să-i aducă, apă rece de băut,
din zori până-n amiază, multă vreme a trecut.
Cu mâncare proaspătă, foamea să și-o potolească,
Până soare scapătă, un pogon să mai cosească.
Vin copiii, urcă dealul și la mama au ajuns,
Mama priponește calul și de masă, iute-a pus.
Când termină de mâncat, cu apă se răcorește,
Dă traista la un băiat și la muncă iar pornește.
Copiii se-întorc acasă, sărind și țipând pe drum,
Mama asudă la coasă și-n privire are fum.
Tot așa, din zori în seară, câteva zile la rând,
Mama adună în vară, grâul de pe-întregul câmp.
Curge sudoarea pe frunte, în sfârșit, a reușit
aducă iar în curte, rodul care l-a cosit.
Este mulțumită mama, truda n-a fost în zadar.
Poate ca să vină iarna, grâul este în hambar.
De-acuma vor sta la masă, mulțumind lui Dumnezeu,
Că în iarna viscoloasă, vor avea pâine mereu.
...........................................
Tot așa trudise mama, dacă mi-aduc bine-aminte,
De vara și până toamna, când trecu la cele sfinte.

poezie de (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.

poezie de (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tomnând

Vară se stinge încet, torid răcește
Și albastrul cer se sprijină pe nori,
Ce apasă, cocârjind frunze. Culori
Se estompează, verde îngălbenește.

E parcă o oboseală, a timpului, naturii
Se îndepărtând de soarele în cuptoare,
C-o lume, de fochiști, ce-a întreținut ardoare
Pe câmpuri, prin livezi, prin vii... de de-ale gurii.

În pomi, pe ramuri, verdele se scurge,
Albind întâi spre tonul sidefat
Și câmp din verde, în auriu e, gold lăsat,
Iar nopțile sunt iar fior spre îngheț... în ce se curge.

Păsări sătule sunt de noi, au gând să plece,
Mai multe acum, că puf e pană, pui
Și câinele păros, ce doar și-a lăsat păr, e șui...
Se îmbracă iar... Cum știe de-o fi rece?

Nu știu de-s trist, de ce, cu fiecare toamnă,
Că și ea ar plânge des, în picuri, în șuvoi,
Cum eu mă plâng că n-ar mai fi apoi...
Sau, că mai pierd odată, doamnă, o toamnă!?!

poezie de (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Destin

Ziua urcă fără urme,
norii trec pe cer în turme
de la nord mai bate vântul
schimbă pe pământ veșmântul.
Caii soarelui-n galop
tremură ca frunza-n plop,
se strâng drumuri în amiază
cum cuvintele-ntr-o frază,
lungă și alambicată
dintr-o noapte întunecată,

Ziua cu broboane-n frunte
urcă până-n culmi pe munte
și privește-n zări spre mare
cum vin straturi de-nserare.
Doar un fluture minuscul
se îndreaptă spre crepuscul,
își așteaptă-n pace noaptea
știe c-o să-i vină moartea.
Se vorbește numa-n șoaptă
dup-o zi arsă, răscoaptă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu știu..

... eu știu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
și-n mine totul v-a cădea în toate
și vor porni încet spre veșnicie

și-ncă mai știu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
și prin dârmoane cânepa, tiptil

mai știu c-am să revin iar la esență
și-ncă mai știu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit și compromis...

poezie de (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândurile bătrânului pescar

O, valuri limpezi, deși-mi atingeți trupul cu mângâieri de pluș,
Deși vă petreceți calm sau avântat ca în zbor o rândunea,
În verile de demult, mai calde, dansul vostru era mai jucăuș,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

Nici mareea nu mai aduce pește ca-n acele zile pline de candoare;
Sunt trist. Îmi lipsesc toate clinchetele făcute de căruța care trecea
Pe drum, spre Sligo,-încărcată ochi cu macrou și hering de vânzare,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

Iar voi, fete mândre, nu mai sunteți la fel de blonde, s-a pierdut și-acel fior
Încercat de fetele altor veri când vâsla, lovind apa, se-auzea
Sau când seara, printre năvoade, pașii lui călcau peste pietriș, sonor –
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au arborii din codri toți suflete de om

Sunt goi azi munții, ascunse pe cărare
Sub rădăcini de arbori stau urmele de pași
Femei poartă azi seve spre frunze și spre floare,
Trufași, spre culme urcă ai moților urmași.

Căci s-au mutat din viață în țărână,
N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci,
Și i-a luat sămânță-ntra lui mână
Și-a semănat un codru de năluci.

Vin alții de aiurea și-i culcă la pământ
Resimt a doua oară în trupul lor securea,
Semeți, pe locuri vechi, se unduiau în vânt

Și domnul, în genunchi, le priveghea durerea!
Au arborii din codri toți suflete de om
Și lemnul care cade-i Marie sau Ion!

poezie de (iunie 2010)
Adăugat de Florica IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fantoma

Sufletu-mi rătăcește neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte;
povara iubirii pierdute urcă anevoie
scările din lemn de brad.

Urmele pașilor lui s-au șters definitiv;
doar mirosul de vin cu scorțișoară
mai îmbată cu speranță.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Glosă la o epigramă

În, cartier, ceva mai rar,
Povestea tânăra fată -
Ca să nu divorțeze iar,
A rămas nemăritată!

S-a-ncurcat cu-n terchea-berchea,
Fără un șfanț în buzunar:
Tot nu și-a găsit perechea,
În cartier, ceva mai rar.

Și-a încercat și-a doua oară
Dar o păți ca prima dată:
S-a despărțit după o vară
Povestea tânăra fată.

A tras din nou, o altă carte:
S-a cununat c-un lăutar
Și l-a-ndurat, ca la carte
Ca să nu divorțeze iar.

Avea scandal, după scandal,
Își simțea viața furată
Da'-ntr-o zi la tribunal
A rămas nemăritată.

A rămas nemăritată,
Ca să nu divorțeze iar,
Povestea tânăra fată -
În cartier, ceva mai rar!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde a fost descoperit prima dată trandafirul? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!