- pescar
Pescarul
Este persoana-aceea care,
Din Valea Seacă-n Machu Picchu,
De-ar fi să-i zici c-a prins un viciu,
Ți-ar arăta..."atât de mare!!!"
E individul ce, efort
Pe lac depune și de plouă,
Iar dac-a prins o fâță, două,
Numește-această treabă, sport,
E singurul din cei în viață
Care, modest, precum se știe (!)
Cu-n pește, în fotografie,
Nu-l vezi pe el să stea în față,
E-un polițai care, pe targă,
De sete, foame, leșinat,
Nu pleacă pân' ce n-a luat
Un infractor, măcar, pe vargă,
Și tot el e nevinovat (!)....
Pentru a nu știu câta oară
Se laudă c-a tras pe sfoară
Pe-atâția și.... nu-i condamnat,
E comunistu' ăl mai mare,
Ce, fără pâine, mămăligă,
Doar cu carnetu-n mănă strigă
Atunci când dă la roșioare,
E insul ce, bun de guriță
Cu polonicul învățat,
E mulțumit când a luat
Măcar o știucă-n linguriță,
E un flăcău ce, la parâmă
Trăgând o noapte-n disperare,
Posedă mușchi ca să declare
C-ar mai avea un pic de râmă,
E juna care-a prins un domn
În plasa ei, și de un an
Caras visează, sau biban,
Mergând de mână cu un somn,
E pensionarul ce, dieta
Pe la scrumbii și-o tot răsfață
Fără de băț, nici plumbi, nici ață,
Ușor, de sus.... cu mulineta....
Sunt vicioșii-aceia care
S-or duce unul câte unul....
Bașca femei, rachiu, tutunul....
Noroc că au.... multă răbdare.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pescuit
- poezii despre învățătură
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sport
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
Citate similare
Când ești prins în plasa lui "a face", întoarce-te la acel "eu" iar și iar. Ego, minte, simțuri - acestea toate înseamnă "a face". Nu este necesară nici o acțiune, nici un efort, nici o noțiune, nici o intenție. Renunță la tot, doar rămâi tăcut și așteaptă rezultatul. Pășește în afară, dar fă-o precum un rege care pleacă din sala tronului și se răcorește în grădină. El nu este un grădinar, încă este rege. Tu Ești, oriunde te-ai afla. nu-i așa?
citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre tăcere, citate despre simțuri sau citate despre monarhie
Pescarul
Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.
Ziua întreagă, nemișcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun pește nu a prins.
Supărat că n-are șansă
Și că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Și-a trecut pe lângă ospiciu.
Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs și l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?
Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un pește mic.
Și nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă ești așa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nebunie
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre supărare
- poezii despre seară
- poezii despre râs
- poezii despre pești
- poezii despre dimineață
A mai murit încă unul
A mai murit încă unul -
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece...
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăși de moarte,
poftim încă unul!
Lăsați-l să plece!
Nu spuneți o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
și-o pâine rece.
poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre mămăligă, poezii despre mâncare, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre libertate
Mărțișor
Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,
Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,
Semn de iubire și nou început
Ți-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,
De s-au grăbit și norii să dispară,
Iar de sub nea, în soare-a apărut
Covor de ghiocei, și cu-n sărut
E de atunci, mereu, tot primăvară;
Nu am simțit nicicând seceta-n vară,
De Crivățul din iarnă, n-am știut,
Iar vreo furtună când s-a abătut,
Era mă-ta în viață, Mărioară;
Doar toamnelor ce le-am făcut ocară,
Au vrut să stea la noi cât au putut,
Tâtzii și ruginite au trecut
Cu tine,-așa ușor le-am tras pe sfoară (!)
Dar azi, e Mărțișor, o inimioară
La piept, din nou ți-o prind, ca la-nceput,
Iar ghioceii,-așteaptă un sărut
La tâmple, de atâta primăvară.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghiocei, poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre primăvară, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
După un chef
După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soața îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în brațe m-a luat.
Nu-mi așază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franș, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Și la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaș iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obținut ce a vrut.
Iar geambașu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu așa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea să dea un preț mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambașu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Și e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Și-n București de-ai căuta
Nu găsești așa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nțeles.
Orice bărbat, se știe,
Trece pe la prăvălie.
Când primește el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-și oprește,
Că doar dă, Doamne ferește,
El familia-și iubește.
Ce-nțelese doamna oare
De dă prețul așa de mare!?
Geambașul bucuros
Spre soție s-a întors.
Întrebă de prețu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soața stă și se gândi
Și pieziș mă și privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De știam că-i așa bun,
Nu băteam atâta drum!
Dragi confrați,
Tot ce faceți gândiți bine,
Ca să nu pățiți ca mine!
Nu se știe soața ta
Ce geambaș o mai avea.
Și-o să te trezești deodată:
Ești vândut ca pe o vacă.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre prietenie, poezii despre măgari, poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre vaci sau poezii despre promisiuni
Adie vantul
Adie vântul printre ramuri și ca o lance se zdrobește
De mugurii de soc albaștri care de dor s-au gârbovit,
Doar lujerii subțiri de aur îi dau putere și el crește,
Ca un balaur prins de vise ce pare iar c-a-ntinerit.
Adie vântul printre sălcii și se sfărâmă regretând
Că n-a iubit și n-a fost vesel ca o vapaie trecătoare,
Și n-a fost trist și nici durerea sa plângând
N-a cunoscut privind spre cer sau nici privind măcar spre mare.
S-a prins de poala lunii lucii când a văzut astăzi iubirea
Și n-a putut să mai șoptească blânde cuvinte răsfirate,
Ca o mireasmă-și duce dorul dar el mai simte azi privirea
Unei cadîne alintate care-l saluta de departe...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre muguri sau poezii despre durere
Despre medici și spitale
Din contribuția la buget a oricărui cetățean
Statul pregătește medici cu duiumul an de an
Toți depun un jurământ, la-nceput de meserie
Puțini apoi și-l respectă, sunt atinși de lăcomie
Când merge omul la spital, de nu este vreun bogat
Înainte de analize, el este amplu interogat
Cu finețe-i întrebat, dacă și unde lucrează,
Vor să știe în primul rând, ce venituri încasează
Dacă este vreun șomer, ar mai avea o șansă
Poate are cumva rude, să-i achite câte o tranșă
Și-ar mai fi o variantă, s-apeleze la vreo pilă
Un baron din aste vremuri, ce-ar avea un pic de milă
Dacă este-un amărât, fără bani, fără ajutor
Nu va fi băgat în seamă, e trimis pe coridor
Și-o să aștepte el acolo, pân′ ce-o voce-i va spune
-Mergi acasă, cată bani și la doctori tu-i depune.
Sunt în stare să-ți ia totul, fără nici o remușcare
Mergi degeaba prin spitale, peste tot e nepăsare
De n-ai punga cu parale, nici o șansă să te-atingă
Nici măcar vreo asistentă, să te-nțepe c-o seringă
Sistemul nostru sanitar, este atât de neglijat
Mor pe capete în spitale, foarte slab e finanțat
De aceea, personalul a plecat peste hotare
Pleacă tot ce e mai bun, rămân cei fără valoare
Este însă și-o excepție, ei formează un grup aparte
Medicii de la urgențe, smulg pacienții de la moarte
Când se cere vreo salvare, foarte iute intervin
Se transformă în niște îngeri, ăsta este a lor destin.
poezie de Ionel Popa
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre îngeri, poezii despre valoare, poezii despre seringă, poezii despre salvare sau poezii despre rude
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre mamă, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre cuvinte
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu viața m-am prins de mână
Cu optzeci de ani în urmă cu viața m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deși timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut și de viață m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ținem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viața, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărți. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărți, cu copiii mei de mână.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, citate de Dumitru Delcă despre timp, citate de Dumitru Delcă despre trecut, citate de Dumitru Delcă despre iubire, poezii despre copilărie, citate de Dumitru Delcă despre copilărie sau citate de Dumitru Delcă despre bucurie
Naufragii sufletești
Atât ești de departe lângă mine
Încât în ochii tăi nu văd nimic
Sau poate doar o mare de suspine
În care mă scufund câte un pic
Suntem două catarge depărtate
Două corăbii ce au eșuat
Pe două mări atât de-nvolburate
Cu echipaje ce s-au înecat
Dar noi încă ascundem naufragiul
Precum doi căpitani debusolați
Ce evităm mereu eșafodajul
Din care am ieși decapitați
Stăm unul lângă altul fără vrere
Secați și de iubire și de tot
Sleiți de tot ce inima mai cere
Tu nu mai simți că vrei, eu nu mai pot,
Tot așteptăm, dar așteptarea doare,
Și timpul se tot scurge nemilos
Iar noi tăcuți nu ne-amintim, de oare,
Am și trăit vreodat' ceva frumos
Resimt adânc cum inima îți pleacă
Spre undeva-ul unde eu nu sunt
Am încetat demult s-aștept să-ți treacă
Și azi iubirea e doar vorbă-n vânt
poezie de Adi Conțu (17 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre suflet sau poezii despre marină
Naufragii sufletești
Atât ești de departe lângă mine
Încât în ochii tăi nu văd nimic,
Sau poate doar o mare de suspine,
În care mă scufund câte un pic.
Suntem două catarge depărtate,
Două corăbii ce au eșuat,
Pe două mări atât de-nvolburate,
Cu echipaje ce s-au înecat.
Dar noi, încă ascundem naufragiul,
Precum doi căpitani debusolați,
Ce evităm mereu eșafodajul,
Din care am ieși decapitați.
Stăm unul lângă altul, fără vrere,
Secați și de iubire și de tot,
Sleiți de tot ce inima mai cere,
Tu nu mai simți că vrei, eu nu mai pot.
Tot așteptăm, dar așteptarea doare
Și timpul se tot scurge nemilos,
Iar noi tăcuți, nu ne-amintim de oare,
Am și trăit, vreodat', ceva frumos.
Resimt adânc, cum inima îți pleacă,
Spre undeva-ul unde eu nu sunt,
Am încetat demult s-aștept să-ți treacă
Și azi iubirea, e doar vorbă-n vânt.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri mature
Un vânticel călduț de primăvară
Mi-a mângâiat ușor obrazul
Și mi-a șoptit că ar fi cazul
Ca să iubesc a nuștiu câta oară...
I-am spus că nu mai sunt o tinerea
Că mintea mea este acum mai coaptă
C-ar fi nevoie mai mult decât o șoaptă
Ce-i spusă la ureche cuiva.
Mai anevoie și mai complicat i-acum
Când ai ajuns la jumăta' de drum
Să îți oferi iar sufletul pe tavă,
Când știi c-a fost stropit cu atâta lavă;
Și-a suferit destul și pe nedrept
Lăsând urme adânci în al tău piept.
Nici singur nu-i mai bine și nici nu-i mai ușor
Când vezi cum trece vremea și oasele te dor,
Dar decât suferință, cu lacrimi și cu chin,
Mai bine e tot singur să-ți vezi de-al tău destin.
poezie de Mariana Simionescu (20 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre suferință sau poezii despre maturitate
Ar trebui să ne întrebăm din când în când câte lucruri sunt în realitate așa cum le vedem noi. Sau și mai bine spus, așa cum ne place nouă să credem că sunt ele. E șocant când de cele mai multe ori, dând nas în nas cu realitatea, nu pricepi cu niciun chip cum de n-ai putut vedea până atunci lucruri care acum par atât de evidente. O explicație ar fi... Deseori, când ești prins în interiorul evenimentelor, scapi din vedere unele aspecte mai ușor de sesizat din afară. Iar cu cât ești mai sigur de ceva, cu atât vei fi luat printr-o mai mare surprindere constatând că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.
Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre realitate
Prostul!
S-a tot vorbit de proști și de prostie.
S-au discutat și-analizat pe rând.
Când ei, când ea... și-o spun, fir-ar să fie,
Că nu ne lasă-n pace nici în gând.
Prostia e la fel... fără hotare,
E prima între toate, integral
Și... de-ar durea, în lumea asta mare,
Ar fi un zgomot surd și infernal.
El, prostul, însă, are o dilemă
De care pân'-acuma n-am scăpat
Și bună-ar fi de studiat ca temă
Să poți să știi când e de condamnat.
Când el o spune singur... n-are rost
Să-l mai condamni, ci trage-nvățăminte!
Că nu poți să-ți dai seama că ești prost,
De n-ai avea măcar un strop de minte.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, citate de Marin Bunget despre vorbire, poezii despre pace, poezii despre iad, citate de Marin Bunget despre gânduri sau poezii despre graniță
Epitaf unui pescar
De-a pururi zace mulțumit,
Sub piatra grea, pescarul care
A prins un somn atât de mare,
Din care nu s-a mai trezit!
epitaf epigramatic de Valerian Lică din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre pescuit, epigrame despre somn sau epigrame despre mulțumire
Plasa tăcerii
M-ai prins, recunosc, nici măcar nu mă zbat,
e caldă strânsoarea în care mă ții,
ți-e sete de mine, iar ochii tăi vii
sclipesc într-un verde atât de curat!
Îmi uit și de aripi, nu-mi trebuie zbor,
în gânduri îmi ești, iar în plasă te am
în zbateri tăcute, cum nici nu credeam
că pot să mă simt c-un așa agresor.
Nu știu dacă-s eu, sau ești victimă tu,
căci rolul se poate schimba orișicând
atunci când la pândă se-așează, flămând,
oricare, iar celălalt nu zice "Nu!".
Te-aștept în tăcere, în vis și în gând,
pe-o pânză întinsă, de dor suspinând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre schimbare sau poezii despre curățenie
Sex & shopping
Nu știu dacă 'oi greși,
Însă fără protocol:
Sexul e precum ar fi
La cumpărături în mall;
Un bărbat știe ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Scurt apoi, fără să stea,
Iese-afară ușurat,
Nu își pierde ore-n șir
După aia nici să-l bați,
Își aprinde abitir
Pân' la ușă un Carpați,
Dar femeia... este bai,
Cum și-a pus al ei picior,
După ea, frate-meu, stai,
Nu-i scapă un colțișor,
Prin buticuri, prăvălii,
Brazdă mall-ul în zig-zag,
Amintindu-și de copii
Când obloanele se trag,
Tot probează, tot oftează,
Ia pantofi, chiar din vitrină,
Dar nimic nu-i aranjează
Șutul ei de balerină,
Se îmbracă, se dezbracă,
Bluze, fuste, geci, taioare,
Până ape-ncep s-o treacă
De la cap printre picioare:
Fusta o face cam lată,
Vrea o alta subțirică,
Aia roșie-i pătrată,
Cealaltă are burtică,
Pune-o rochie, maro,
Stă-n oglindă strâmb și drept,
Parcă toată-i doar popo,
Nu tu spate, nu tu piept,
Ia o bluză, o îmbracă
(Ce-o probă de patru ori!)
Nervi și chin pân' o dezbracă
Fi'nd lipită de sudori...
Umblă-apoi prin galantare,
Se agață de-un ciorap,
Prin furouri, ce răbdare (!)
Îți dai ochii peste cap,
Ori e mică, ori nu-i mare,
Câte zdrențe-a tot probat,
N-a găsit măcar culoare
După gustu-i rafinat,
Și-uite-așa, precum vă zic,
Dop-o zi prin mall pierdută,
Făr' să cumpere nimic,
Pleacă.... nesatisfăcută.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre sex, poezii despre picioare, poezii despre fuste, poezii despre încălțăminte, poezii despre sfârșit, poezii despre rochii sau poezii despre greșeli
Privind în urmă
în casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toți ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în țara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt în sat
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-aștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vecini, poezii despre uitare, poezii despre tată, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Privind în urmă...
În casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toti ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în șara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-a ștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog, privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!