Sonet
În urmă-ți a rămas oglinda goală,
Pe etajeră mai e pastă de dinți,
Adulmec în aer aburii fierbinți
Care se preling aiurând prin sală.
Și vorba-ți trecută mă scoate din minți
Adun din tine câte o petală
Și-o strivesc apoi lacom pe o coală
În ierbarul meu pierdut de biruinți.
Nu mai ud de mult florile din glastră,
Lacrimile lor sălbatic le închid
Și le depozitez lângă fereastră
Cu mâna la spate și fața la zid,
Nu cumva-ntr-o seară iubirea noastră
Să renască la modul cel mai perfid!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre mâini
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre hârtie
- poezii despre flori
- poezii despre dinți
- poezii despre aer
- poezii despre abur
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Despărțire
Parcă și florile din glastră
Vorbesc de desparțirea noastră
Și plâng mușcatele la geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și lacrimile se preling
Peste pervazul prăfuit
Și căt aș vrea să nu le ating
Și cât aș vrea să uit...
Aud cum frunzele se frâng
Sub lacrimile grele
Și cât aș vrea să nu mai plâng
Să nu mai plângă ele...
Dar plângem toate lângă geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și plâng și eu și florile din glastră
Acum la despărțirea noastră
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre vorbire sau poezii despre frunze
Elegie autumnală
Se plimbă cărțile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult povești din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.
Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.
Aud și vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aștept să vii, să mă împaci.
Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,
refrenele din umbră contenesc,
mă-ncearcă o senzație ciudată,
pe etajeră cărțile vorbesc.
Mi-aduc aminte de iubirea noastră,
dintr-un trecut rămas nedefinit,
privesc uimit afară prin fereastră,
parcă te văd venind dinspre zenit.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre plimbare sau poezii despre gânduri
Căutare
Adulmec încă urma
Picăturii de ploaie
Ce a căzut pe pământ,
Dar și scrutez pașii tăi
Ferecați printre frunze.
Cred că încă o gheață
Și-a lăsat cumva un gând
Abia brăzdând fruntea mea,
Și de-atunci îmi plănge
O flacără în creier.
Iar eu mai caut încă
Dovada răsărită
A încă unei temeri
Obsedat de un nufăr
Pierdut de rădăcină.
Și lacom de tristețe.
Presar singur cenușă
Și pun cărbune aprins
Lângă cărbune aprins
Ultimul meu gând de praf.
poezie de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre nuferi, poezii despre gheață, poezii despre frică, poezii despre foc sau poezii despre cărbune
Lacrimi
rămân înăuntru în zbatere, ele singure cu mine
mă pedepsesc și încep și ele să plângă
apoi se uită înapoi și văd încleștat trecutul
de prezentul care vor să-l uite, chiar mâine
ce-a mai rămas din mine, rămâne
o felie subțire de timp rătăcită
falange lungi de degete pietroase, căzute
strivesc cuiburile mele mult îndrăgite
cuiburi din adânc de aduceri aminte
de pe munți, lacrimile încet mi se preling
prin eleștee de stalactite, cristal încrustate
iar din peșteri, văgăuni și scorburi uitate
sorb adâncuri de mult în mine uitate
iar eu curg încet prin lacrimile mele
izvor nesecat de aduceri aminte
în lacrimi de stânci de munte zdrobite
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre speologie
- poezii despre prezent
- poezii despre degete
Iubirea trecută
Am dat ușor cu mâna pe cer
și a rămas o dâră neagră de noaptea trecută.
Am prins și o pasăre
și mă întreb cum de ciocul ei
se plimbă de o parte a dârei
așteptând corpul să înopteze.
Am dat ușor cu mâna pe mine
și a rămas o dâră
de noaptea trecută
când erai în brațele mele
și ai dat cu mâna ușor
și a rămas o dâră
din iubirea trecută.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre negru sau poezii despre corp
Elegie fără anotimp
Se plimbă cărțile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult povești din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.
Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.
Aud și vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aștept să vii, să mă împaci.
Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,
refrenele din umbră contenesc,
mă-ncearcă o senzație ciudată,
pe etajeră cărțile vorbesc.
Îmi amintesc despre iubirea noastră,
rămasă-ntr-un trecut nedefinit,
privesc uimit afară prin fereastră,
parcă te văd la margini de zenit.
poezie de Corneliu Neagu (17 ianuarie 2024)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La icoană (jertfă de mamă pentru copilul bolnav)
Se stinge-n glastră floarea ofilită,
Ușor și-apleacă frunzele-a lor frunte;
Lovește-n geamuri ploaia rătăcită
Și se zdrobește-n fărâmiți mărunte,
Se pierde foșnet surd în bezna deasă...
Un ram uscat privește prin fereastră
Și ce-a văzut? O candelă tânjește...
Ce galbenă-i mușcata cea din glastră!
Ce liniște-n odaie stăpânește!
Ca-ntr-un cavou închis, pe veci uitat...
Și Maica Preacurată blând veghează...
Pe cine, oare-n liniștea de gheață?
O mamă lângă pat îngenunchează
Și lacrimi se preling pe supta-i față.
Ea plânge, plânge-ntruna și se roagă...
Se-nchină-ncet, se roagă; iar se-nchină
Și nu poți ști de-i trează, de durere.
Abia își mișcă buzele-n surdină,
Pentru copilu-i îndurare cere,
Dar mintea-i rătăcită nu mai știe...
.....................................
A vâjâit sălbatic vântu-n noapte
Iar ramul rupt de el izbi-n fereastră;
Afară-n beznă se frământă șoapte,
Tânjește-nmărmurită floarea-n glastră:
Bătrâna strânge-n brațe un jeratic...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre uitare, poezii despre mamă, poezii despre jertfă sau poezii despre icoane
Sonet
Un pas adânc pe linia cea dreaptă,
Clipit de gene rece ca de metal,
Ochiul ca gheața și spirit de cristal -
Oglindă-n veci a ceea ce ne-așteaptă;
Stelele citesc cu nesaț din jurnal
Uimirea lor cea veche și-nțeleaptă,
E vorba gând, iară privirea faptă,
Și vraja lor pierdută e în banal.
În cer a mai rămas o șovăială,
Se-aude respirația unui nor,
Alunecând spre granița ovală
A unei lumi ce abia pot s-o măsor;
Ivit din ființa-i urâtă și goală,
În ea îmi sunt etern aici trecător!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre lectură sau poezii despre graniță
Am rămas fără cuvânt
Nu mai știam nimic de tine
doar ce mai citeam din când în când printr-un ziar
mă-ndepărtasem de lume, de oricine
și nu mai vorbeam
tăceam eu și-o lume întreagă în al meu gând
până într-o zi când din greșeală
te-am strigat înlăuntrul meu cel mut
și-atunci, parcă durerea
din vocea ta m-a durut
Oare cine ești tu
eu cine mai sunt
pe care drum ne-am întâlnit
apoi ne-am rătăcit ca un ecou pierdut?
Când vrem să vorbim cuvintele se revoltă și tac
și tac, tac încăpățânate și se opresc pe buze
rănite pe rugul fierbinte din sărut
Înlănțuiți în brațe mute
printre albastre plânse ploi
se-amestecă săruturi vechi pe tâmple
și curgem amândoi cu zăpezile din noi..
De nu te strigam în mine, iubite
am fi rămas un biet și uitat cuvânt
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre cuvinte, poezii despre încăpățânare, poezii despre zăpadă, poezii despre voce sau poezii despre revoltă
Tu ești soarele meu...
Tu ești soarele meu de pe cerul însorit
Vreau să te fac să te simți dorit
În sfârșit eu te-am găsit.
Prin cuvinte nu pot să exprim
Cât de mult noi ne iubim
Cu atâta dragoste nu mai biruim.
Tu îmi înseninezi ziua
Ești soarele meu de pe cer
Nimeni nu mi te poate lua
Fără tine am să pier.
Seară de seară vreau să stau lângă tine
Totul este simplu și ușor alături de tine
Și vreau ca iubirea noastră să dureze o veșnicie.
poezie de Petruș Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruș Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Timpul șlefuiește o poveste
posibilul ritm al unui vals e o simplă filosofie
aude și joacă dorințe
melodia iubirii pașii din cuvinte
undeva-n univers trăiri rostite
totu-i un dans
ecouri neprețuite
privesc înainte să ajung la bordul unui jurnal
dintr-o căutare trecută
prin albastrul din roata timpului
cuibul cu rost partitură regăsită
am rămas puțin din mine să pot privi timpul
să-l revăd secvență cu secvență
pas cu pas m-am întors în decența drumului meu
să adun ce mai găsesc
aud iubirea
privesc mâna din ceas
până o văd cu ochiul din suflet
regăsesc perechea unei iubiri prezente
esența unui mers
cel așteptat
filosofie de weekend.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre suflet, poezii despre ritm sau poezii despre muzică
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre dor
În fața butoiului cu vin
Vântul de primăvară vine dinspre est și nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă și cad, petală cu petală miriade.
Ție, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ți se îmbujorează și mai mult fața roză.
De câte ori vor mai înflori perii și prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înșeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinței.
Ridică-te și dansează
În soarele asfințitului
Cât timp impulsul anilor tinereții este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ți-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrențuit?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vârstă, poezii despre vin, poezii despre verde, poezii despre trandafiri sau poezii despre tinerețe
Poate că am murit deja
și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre singurătate, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre inimă sau poezii despre fantome
Expozeul iubirii
iubirea este un veșnic anotimp
trece și prin mine cu alean lucid
unește cerul cu lanul din câmp
și cu tandrețe mai sparge un zid.
se înalță augustă la stele la lună
mă transformă și pe mine în lumină
doar cu iubire pot fi mai bună
petală de vers cu polen în stamină.
iubirea a creat din lume un rai
toate florile să emane miresme
pe alei de poveste cu cântec de nai
aduce iertarea pe catapetesme.
la capătul lumii iubire-i Dumnezeu
nemuritoare forță descrisă-n expozeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre versuri, poezii despre rai sau poezii despre poezie
Să trec pe lângă sentimente?
Eu nu știu nimic
Și văd puțin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.
Eu nu știu nimic.
Și Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simțit, de ce nu?
Să pot să simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l lași!
Ar fi păcat,
Ca tinerețea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
Să nu mai pot să simt
Un aer proaspăt
Și-o ploaie caldă
Ca pe un duș reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.
Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget și-n voință,
Să vreau să simt, că trăiesc iar!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre râs sau poezii despre Pământ
La ceasul uitării
E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aud la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.
Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung la fereastră spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.
Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață, pe loc,
ascultă și vântul ce încă mai bate
cu vorbele mele scăpate din toc.
Desigur așa vei afla, fără grabă,
că timpul se scurge acum înapoi,
iar orele-ntoarse întruna întreabă
de ce în pădure sunt pomii mai goi.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori de gheață, poezii despre încălțăminte sau poezii despre toamnă
Fără reflexe în timpul real
Lângă femeia de abur spațiul devenea curb,
o înfășura în culori calde translucide
fără reflexe în timpul real,
nopțile mele rămase fără suportul din vise
erau mai sărace decât întunericul
ce le agasa din toate părțile,
când puneam gutuile-n fereastră
mușcatele se îmbătau de miros fericit
de uitau să mai înflorească.
Mă întreb câtă nemărginire îmi trebuie
ca să depozitez în memorie
vraful de trecut pierdut pe drum,
iubirea ține loc de gesturi divine,
se-ncarcă cu vibrațiile metalului topit
și nu mai devine ispită pentru păcat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sărăcie, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre fericire
Părinte, urlă primarul, dacă nu ne ții ceva, să fiu al dracului dacă nu-ți închid biserica! Declar molimă și epidemie locală, îți închid biserica și te las șomer, te trimit la muncile agricole! Preotul bău încă un pahar de vin până la fund, apoi pe-al doilea și se îmbată și el.
Ce să cânt, comandante? Întrebă, ridicâdu-se și luând o poziție corespunzătoare, de solist aflat pe scenă, în fața publicului, cu pieptul bombat.
Repertoriul dinainte stabilit, comandă primarul, începe cu o "Magdalenă". Îți dau prima strofă: "Magdaleno, de ce minți, Că albina n-are dinți. N-are dinți, n-are măsele, Ca să te muște cu ele. Cât am fost eu militar Te-ai servit particular La, la, la, la, la,...
Să închidem mai întâi ferestrele, propuse preotul, că mă aud enoriașii.
Primarul se ridică brusc, răsturnând scaunul și vărsând un pahar cu vin.
Îi bag în paștele mă-sii de enoriași! Îi arestez pe toți! După care se repezi la fereastră și urlă, ieșit din minți:
Mă, enoriașilor! Tu-vă pastele și evanghelia mamelor și taților voștri! La muncă, ortodocșilor!
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre religie, umor despre dinți, umor despre creștinism, umor despre vin, umor despre tată, umor despre poezie, umor despre ortodoxie, umor despre muște sau umor despre muncă
* * *
Atinge-mi tâmpla cu-n sărut,
Și inima cu gândul tău!
Acum în iarna de cristale,
În timpurile noastre!
Alungă-mi gândurile din noapte,
Zăpezile din păr, și din plete
Și gerul din oase, de pe față,
Atinge-mi viața din neviață!
În clipa asta toată albă,
Pictată la fereastră,
Aprinde-o candelă,
În camera pustie, goală!
Și-ntr-un târziu pe seară,
Apari în visul doar visat,
Topit în lumânări de ceară,
În lacrimi de-așteptat!
...........................................
Ne-a mai rămas cuvântul,
Și-o altă viață ce urmează!
Până vom părăsi pământul,
Să ne-așternem lacrima și gândul,
Prin timpul ce ne-nsoțește trupul!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre ger