Iubirea trecută

Am dat uşor cu mâna pe cer
şi a rămas o dâră neagră de noaptea trecută.
Am prins şi o pasăre
şi mă întreb cum de ciocul ei
se plimbă de o parte a dârei
aşteptând corpul să înopteze.
Am dat uşor cu mâna pe mine
şi a rămas o dâră
de noaptea trecută
când erai în braţele mele
şi ai dat cu mâna uşor
şi a rămas o dâră
din iubirea trecută.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul

Şi-am dat la o parte norul acela cu dosul palmei.
Şi-am dat la o parte aerul acela cu buricul degetului.
Şi-am dat la o parte mâna de iarbă cu o mângâiere.
Şi-am dat la o parte pământul
cu pumnul strâns!
Şi ce să vezi?
Ce să vezi?
Eram la o parte dat de o parte din mine
de nor de aer
de iarbă şi pământ
cu dosul palmei degetul se mângâia strâns
într-un alt pumn ce venea de departe...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe trecută

Frumoas-ai fost pădurea mea
Dar, împărţită-n loturi,
Azi nu mai am ce admira
Că ai rămas doar… cioturi.

epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ de la popotă: Atenţie tot personalul, filmul de astă seară este o reluare de săptămâna trecută şi va fi rulat după cină, care de asemenea este un rest rămas de săptămâna trecută.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Tone Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea trecută moartea m-a sărutat pe gât şi mi-a dăruit un buchet de fulgere...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Lumina vine de sus blândă,
caldă.
Taine învăluie tresăriri în amintiri.
Fluviul...
prin ape şi depărtări
ne desparte.
Văd portul tău şi vechea barcă
iar...
macaraua din depărtare
pare ruginită.
Faleză,
trotuar,
borduri,
un şanţ care se sapă.
Pescăruşul ţipă.
Fereastra trecutului
sprijină mâna ta uşor
în amintirea trecută.
Mănânci puţin,
eşti albă,
chiar prea albă.
Privirile tale mă dor,
genele se zabat în amintiri,
apele trec şi cântă.
Am rămas cu un dor
ce nu iartă o clipă.

poezie de Viorel Muha (10 martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţiile - de toate tipurile - sunt ca nisipul în palmă. Ţinut uşor, cu mâna deschisă, nisipul rămâne la locul lui. Cum strângi mâna tare ca să-l păstrezi, nisipul îţi fuge printre degete. Poate ţi-a mai rămas ceva, dar cea mai mare parte s-a vărsat. Aşa sunt şi relaţiile. Ţinute uşor, cu respect şi libertate pentru cealaltă persoană, este foarte probabil să rămână intacte. Dar dacă sunt ţinute prea strâns, prea posesiv, se pot pierde cu uşurinţă.

citat din Kaleel Jamison
Adăugat de Madalina State
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: Deci, cum a fost cu Max noaptea trecută?
Lorelai: Păi...
Rory: Fără detalii scabroase.
Lorelai: De parcă aş fi împărtăşit vreodată cu tine acea parte a relaţiei mele.
Rory: Ai făcut aluzii, insinuări, ai păşit uşor către limita indecenţei.
Lorelai: Hmm, la Chilton ai învăţat nişte cuvinte cu greutate.
Rory: Cam asta e ideea.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Şi-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Şi mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Uşor de mână Tu m-ai prins
Şi ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Şi-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci uşor de mână
Şi inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori noaptea

uneori noaptea
când merg pe stradă
mă întâlnesc cu mine însumi
îl întreb dacă are un foc
şi cât fumăm împreună ţigara
vorbim despre aceeaşi mamă
aceeaşi iubită
aceeaşi singurătate...
apoi ne dăm mâna şi ne despărţim
sperând că-ntr-o altă noapte
ne vom întâlni iar...

n-am să înţeleg niciodată
de ce el a rămas aşa tânăr
eu atât de bătrân...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul asfinţitului

În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă,
Înserarea cade pe câmpie
Şi totu-n negru se –mbracă.

Zorii zilei au să prefacă
Întunecimea nopţii în feerie...
În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă.

Oricui ar trebui să-i placă
Sângerii apusuri să tot fie,
Nenumărate şi-n vecie,
Iar viaţa încă să nu treacă

În asfinţit, o dâră sângerie...

rondel de Ioan Friciu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

lumină blândă
caldă
taine învaluie
tresăriri în amintiri
portul tău
chiar vechea barcă
o macara care pare ruginită
trotuar
borduri
un şanţ ce se sapă
pescăruşul ţipă
fereastra trecutului
spre ape
mâna sprijină uşor
amintirea trecută
manânci puţin
observ
eşti albă
chiar prea albă

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

CELUI CE MI-A CERUT MÂNA FETEI...

I-am dat, sedus de spiciul său,
C-un zâmbet, mâna, nu v-ascund
Şi cât de mult îmi pare rău
Că nu i-am dat picioare-n fund!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de uşor

E uşor a scrie versuri când nimica nu te doare.
E uşor a lua în cârcă
viitoarele păcate ale lumii virtuale.
Când eşti sănătos şi tânăr cu puterea lângă tine
poţi să îţi închipui bine fierea clipei următoare.
E uşor să te prefaci că te doare mâna, capul
şi să te cuprindă dorul de-alte vieţi păgubitoare.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de alb...

Ai rămas bătrân
ca trunchiul pătrat
de pe ramura geamului
înflorit în cuburi de gheaţă
peste noaptea de Bobotează
Dar eşti la fel ca sentimentele mele
plutind în eternitate,
chiar dacă noi am rămas aici
la-nceputul cu muguri
a verdelui de brad -anual-
mâncat miniaturilal
de secundarul de la mâna dreaptă
ascuns sub mâneca paltonului alb...
Atât de alb...

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

În urmă-ţi a rămas oglinda goală,
Pe etajeră mai e pastă de dinţi,
Adulmec în aer aburii fierbinţi
Care se preling aiurând prin sală.

Şi vorba-ţi trecută mă scoate din minţi
Adun din tine câte o petală
Şi-o strivesc apoi lacom pe o coală
În ierbarul meu pierdut de biruinţi.

Nu mai ud de mult florile din glastră,
Lacrimile lor sălbatic le închid
Şi le depozitez lângă fereastră

Cu mâna la spate şi faţa la zid,
Nu cumva-ntr-o seară iubirea noastră
Să renască la modul cel mai perfid!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimau trist bucuria

Noaptea nu era neagră, era cenuşie,
stelele erau verzi, căzute printre noi,
drumul se ducea pe râu până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare ori semnul despărţirii.
Sângele era subţire, de pasăre,
se aprindea ca un filament
sau ca o dâră de melc
până la inima înrobită.
Clipele sonore curgeau în timpane
băteau cu ciocane într-un clopot al timpului,
ochii tăi sticloşi erau de felină.
Totul era complicat, imprevizibil, ascuns,
dimineţile te îmbrăcau la loc în mirosuri.
Măştile purtate din obişnuinţă,
acopereau faţa clownului obosit,
mimau trist bucuria.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă mai iau cu mine şi aşa uşor uşor ne vorbim cu greu despre oameni...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicorni

- un flash în slow-motion -

mă electrocutai uşor cu soarele ăla de amiază din ochii tăi
mă aduceai acasă cu vârfurile degetelor pe spatele meu
lumina din perete ne privea cuminte cum făceam focul în noi
cum făceai linişte în mine cu furtunile tale
luna se aprindea şi ea când ne simţea,
ne scânteia acoperişurile, să ne găsim mai uşor
îmi ridicai privirea din asfalt - întâi cu gloanţe în pereţi, apoi cu mâna ta în mâna mea
ca Hansel si Gretel, lăsam firimituri din noi, unul în celelalt, să ştim cum ne întoarcem spre înainte

- flash over, cut-scene -

ai uitat să-mi laşi un afterglow

tot ce e frumos se întâmplă de la nivelul ochilor în sus

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!