Despărțire
Parcă și florile din glastră
Vorbesc de desparțirea noastră
Și plâng mușcatele la geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și lacrimile se preling
Peste pervazul prăfuit
Și căt aș vrea să nu le ating
Și cât aș vrea să uit...
Aud cum frunzele se frâng
Sub lacrimile grele
Și cât aș vrea să nu mai plâng
Să nu mai plângă ele...
Dar plângem toate lângă geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și plâng și eu și florile din glastră
Acum la despărțirea noastră
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre vorbire, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Citate similare
Aș vrea
Azi vreau să știi că știu
că vrei să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
și am să fac din el un ultim scut.
Azi vreau să simți că simt
și să nu crezi că vreau cumva să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheață de pe geam.
Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.
Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăți de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.
Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în om prăpăd,
când casa-i, primitoare și curată,
e pustiită și-apoi dărâmată.
Azi vreau să râzi că râd
când munții se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.
Azi vreau să ierți că iert
și niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din vis un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...
Aș vrea să știu că știi,
Aș vrea să simt că simți,
Aș vrea s-aud c-auzi,
Aș vrea să plâng că plângi,
Aș vrea să văd că vezi,
Aș vrea să râd că râzi,
Aș vrea să iert că ierți
Aș vrea... să uit... că uiți...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre iertare
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
Aș vrea
Azi vreau să știi că știu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
și am să fac din el ultimul scut.
Azi vreau să simți că simt
și să nu crezi că aș putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheață de pe geam.
Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.
Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăți de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.
Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare și curată,
e pustiită și-apoi dărâmată.
Azi vreau s-asculți c-ascult,
de când mă știu, al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor și foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc.
Azi vreau să râzi că râd
când munții se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.
Azi vreau să ierți că iert
și niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...
Aș vrea să știu că știi,
Aș vrea să simt că simți,
Aș vrea s-aud c-auzi,
Aș vrea să plâng că plângi,
Aș vrea să văd că vezi,
Aș vrea s-ascult c-asculți,
Aș vrea să râd că râzi,
Aș vrea să iert că ierți,
Aș vrea... să uit... că uiți...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aș vrea!
Azi vreau să știi că știu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
și am să fac din el ultimul scut.
Azi vreau să simți că simt
și că nu crezi că aș putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheață de pe geam.
Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut!
Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăți de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând!
Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare și curată,
e pustiită și-apoi dărâmată!
Azi vreau s-asculți c-ascult
de când mă știu al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor și foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc!
Azi vreau să râzi că râd
când munții se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut!
Azi vreau să ierți că iert
și niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu!...
Aș vrea să știu că știi,
aș vrea să simt că simți,
aș vrea s-aud c-auzi,
aș vrea să plâng că plângi,
aș vrea să văd că vezi,
aș vrea s-ascult c-asculți,
aș vrea să râd că râzi,
aș vrea să IERT că IERȚI,
aș vrea... să uit... că uiți!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
În urmă-ți a rămas oglinda goală,
Pe etajeră mai e pastă de dinți,
Adulmec în aer aburii fierbinți
Care se preling aiurând prin sală.
Și vorba-ți trecută mă scoate din minți
Adun din tine câte o petală
Și-o strivesc apoi lacom pe o coală
În ierbarul meu pierdut de biruinți.
Nu mai ud de mult florile din glastră,
Lacrimile lor sălbatic le închid
Și le depozitez lângă fereastră
Cu mâna la spate și fața la zid,
Nu cumva-ntr-o seară iubirea noastră
Să renască la modul cel mai perfid!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre mâini
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre hârtie
- poezii despre dinți
- poezii despre aer
- poezii despre abur
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre vânt, poezii despre noapte sau poezii despre dor
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre stele, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Florile de pe geam
dezghețate
plâng și ele că nu
vor mai putea bucura
pe cei din casă
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plâns, citate despre flori sau citate despre bucurie
Lăcrămioarele nu plâng
Lăcrămioarele nu plâng
Când petalele își frâng,
Doar suspină și... atât
Și rămân cu nodu-n gât.
Când petalele își frâng,
Lăcrămioarele își strâng
Frunzele, c-un gest nătâng,
Doar atât, ele nu plâng!
Doar suspină și... atât
Și privesc nehotărât
Cum, pe cer, trecând, un nor
Lăcrimează-n locul lor!
Și rămân cu nodu-n gât...
Dar mai bine-așa, decât,
Să se lamenteze când
Își văd florile zburând...
Lăcrămioarele nu plâng,
Se retrag sfioase-n crâng...
Cu mirosul lor dulceag,
Te așteaptă, te atrag,
Albe, pure, renăscând,
An de an și rând pe rând...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb
De ce...
... mă nasc nud, orb aproape și doar plâng, plâng, plâng,
parcă știu dinainte, fără nimic să știu, că mă frâng, frâng
epopeea, ce-o încep să mă spun lumii cine sunt, sunt
și n-am minte deloc, nu știu cum e voiaj, cât de crunt, crunt
cum mă înconjur de zâmbet, să-l pot crede, când pot ce să cred, cred
că e numai frumos și doar bine o să fie, bun purced, îl purced
căci să mângâi învăț, că mă mângâie palme și noapte și zi, zi de zi
mi se spune, mereu, nu înțeleg mai nimic, mi se spune c-așa tot va fi, tot va fi
și se pare că vreau, mă răsfăț căci cuvinte presimt, oh presimt,
nu mă las, îmi strâng mâna în gingii că n-am dinți și mă mint, mint
la rându-mi, de mic, fiindcă am crez că-s cu toții la fel, tot la fel
ca și mine un nud, orb aproape, ce plâng după același model, ce model
imperfect și cum minte n-am, cum, cum de naște din bun orișice, orișice
ce se adude în ecou undeva, într-un rid de pe frunte, ce-i plină de riduri... de ce e, de ce e, e de ce?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre răsfăț sau poezii despre nuditate
AMURG
Se scurge fără rost această vară,
tu încă mai visezi că suntem amândoi,
dar amintirile încep să moară
pe malul râului, sub plopii tot mai goi.
Rafalele de vânt, dezlănțuite,
alungă frunzele căzute din castani
sub băncile-ncărcate cu ispite,
rămase-n neuitarea scrisă peste ani.
În parc cânta fanfara militară,
parcă aud și-acum fligoarnele urcând,
la cumpăna dintre amurg și seară,
când apăreau târziu amantele plângând.
Le consolam cu întâlniri discrete
în mica mea mansardă, sub acoperiș,
unde-ajungeau cu anemone-n plete
pe treptele urcate noaptea pe furiș.
Când zorii se iveau lângă fereastră,
le-mbrășișam în prag, cu ultimul sărut,
plângeau de dor garoafele în glastră,
din colțul său, privea motanul abătut.
Plecarea ta a fost atunci grăbită
de ce ai vrea s-aducem timpul înapoi?
Nu căuta-n trecut vreo ispită
în suflete ne plâng copacii, tot mai goi!
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre râuri sau poezii despre păr
Sclipire de Divin
Aș vrea să mă dezbrac de mine
Până la ultimul veșmânt.
Pe rând, le las să cadă pe podele
Ca să descopăr că sub ele...
Nu mai sânt!
Și-aș vrea ca să-ncetez să mă mai caut,
Căci m-am pierdut pe când încă eram
O tulbure și vagă amintire
A unei umbre, pală licărire,
Un abur desenat pe geam...
Și-apoi, asemeni unui vas din templu
Umplut cu undelemnul cel mai fin,
Aș vrea ca să mă umpli de iubire
Și să mă regăsesc într-o sclipire
De Divin!
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre desen sau poezii despre amintiri
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre lumină
Lacrimi nu mai curg
Încerc să zbor... da, îndrăznesc...
Dar aripi nu mai am... și cad... și mă lovesc...
Și rănile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să evadez... da, îndrăznesc...
Dar hartă nu mai am... și fug... mă rătăcesc...
Și tălpile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să FIU... da, îndrăznesc...
Dar inimă nu am... și caut... n-o găsesc...
Și visele mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Și-as vrea să plâng... dar... lacrimi nu mai curg...
poezie de Ioana Gabriela Căruțașu (16 august 2008)
Adăugat de Ioana Gabriela Căruțașu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre hărți sau poezii despre aripi
Tu numai vino... iubito!
De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.
Plângeau copacii toți la margine de viață visând să te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
Mă-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât să-aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?
Aș vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți mă vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!
Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acum că de mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept să vii?
O să mai stau un veac sau poate două cu mâinile spre cer întinse,
Ca să îl rog să te mai caute și să mi te-aducă în visele promise.
O scară lungă de la cer către pământ din lacrimile mele vei găsi,
Tu numai vino iubito, si peste aceste triste valuri spre mine vei păși.
Tu numai vino... iubito!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe sau poezii despre prezent
Când spectacolul vieții e mut
Am grijă de mine deși se moare-ncet
încă de pe când eram vioară
când spectacolul vieții e mut
dă-mi voie sa plâng
sunt pe o urmă de rană...
nu-mi aminti cum am ajuns
femeie de foc din copilul de lut
Cât eram de frumoasă
știam de la tine,
astăzi nu mai știu de fel
dar învăț cum se moare-n picioare
de pe vremea când
aveam pe deget inel...
Și mă-ndepărtez de toate
să văd
până unde nu mă mai văd,
dacă vreau să uit,
să mă uit
nimic nu mă ține
am voie să plâng,
să mor în picioare,
și să strig istovită după mine...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din de la Autor, Clipe (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre picioare, poezii despre moarte, poezii despre lut sau poezii despre frumusețe
Nu-mi spune adio...
Nu-mi spune acum adio,
În prag de iarnă plină,
Când florile îngheață
Și fulgii se așează!
Mai lasă-mă un timp
Să vină primăvara
Când ciocârlia zboară
Și greierii valsează!
Când înălțimi de munte
Te caută printre stele,
Răspunde-le din aștri
Chiar dacå plâng și ele!
Trezește-mă, din iarnă
Și strânge-mă în brațe,
Cad frunze încă crude
Peste iubirea noastră!
Nu o lăsa pierdută
Chiar dacă vrea să plece,
Șoptește-i la ureche
Că iarna asta-i rece!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre înălțime, poezii despre vinovăție, poezii despre vals, poezii despre urechi sau poezii despre primăvară
Dileme
Adună plopii crengile-n fereastră
cu frunzele întoarse-n asfințit,
pe masă plâng garoafele în glastră
văzând că te aștept dar n-ai venit.
Și somnul mă cuprinde dintr-odată,
aș vrea să dorm dar încă te aștept,
din colțul său, părând numai o pată,
motanu-și toarce visul, mai absent.
Și vântul bate printre plopi afară,
rafalele deodată se-ntețesc,
un tren târziu, sosit acum în gară,
trimite-n haos plânsu-i nefiresc.
Poate-ai sosit și tu cu trenu-n gară
și trebuia să vin să te aștept...
Of, ploaia asta parcă mă omoară,
dilemele se zbat în ochiul drept!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări sau poezii despre garoafe
Flori de(-n)gheață
Nu sunt florile de gheață
Cum sunt florile de-ngheață;
Nu plâng florile de gheață
De cele ce iarna-ngheață,
Dar nici florile ce-ngheață,
De ele, când se dezgheață.
poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre flori de gheață
Adio
Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău și plâng.
Și în această viață tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aș vrea să pot să te alin și eu!
Și tata e aicea lângă tine,
Privește-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ți spunem astăzi, știi prea bine,
Adio, să nu uiți cât te-am iubit!
Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cerești -
Căci Timpul viața pe pământ ți-o curmă -
Vei vrea cândva să ți-l reamintești.
poezie de Octavian Cocoș (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tată, poezii despre poezie sau poezii despre mamă
Ecouri de singurătate - III
Cuvintele rănesc mai mult din trufie;
În sânge ura arde grijile-n amar...
Îngenunchiat e cel nu vrea să știe
Că-n orice luptă... să existe un IDEAL!
Tăcerile au veșmânt de seară adâncă;
Pe cruce trupul pare tot mai uscat...
Fără de iubire nimic nu ne mai încântă
De-atâta trufie... sufletul de el a și uitat!
Mă uit spre ceruri și mă rog mereu...
Fără de țel; mie-mi fi-voi martir...
Aștept să mă iubească Dumnezeu,
Aștept să curgă din mine dor și mir!
Mă uit către pământ și plâng și plâng...
Atâta trufie oarbă pare sieși zăcământ...
Metaforele vieții în taină vai, se frâng,
Suferința mă face să nu mai știu cine sunt!
Mă uit la semeni; toți trec pe lângă mine...
Mă uit la ei, mă rog să fie blânzi și buni...
De-atâta trufie ard lacrimile-n noi destine:
Doamne, nu uita să-i ierți, să-i îmbuni!...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre suferință sau poezii despre singurătate