Imnul păsării mute
De dorul tău văd mugurii plângând
Câmpiile-nflorind pe frunte-ngândurată
Simt munții palmei drepte de-o vreme înverzind
O ciută însetată aleargă disperată.
De dorul tău mă doare primăvara
Se roagă păsări, mute, către cer mimând
Și ciuta tot aleargă din zori și până seara
Vestale aprind focul din soarele plăpând.
Simt vântul cum oftează pe frunte de pământ
Din ochi de heruvim o ploaie prinde-a curge
Și ciuta îngrozită se-neacă într-un cuvânt
Din ochiul meu cel drept o perlă se prelinge.
Daniela Vîlceanu
poezie de Vîlceanu Daniela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre perle
- poezii despre munți
- poezii despre muguri
- poezii despre imn
Citate similare
Zăpada rătăcită
A nins pe frunza de alun,
Pe cea de măr, cea de cais,
A nins pe gândul meu cel bun,
Pe fericirea dintr-un vis.
A nins cu fulgi de bucurie
Pe-o poză din copilărie,
Cu puf de păpădie a nins
Pe dorul tău străin și trist.
A nins o clipă rătăcită
Pe dragostea mea pribegită
Pe o iubire ce s-a stins
Cu fulgi de mătase a nins.
Rup din zăpadă o fâșie
Să învelesc o nebunie
Am s-o ascund după o coastă
După a sânului fereastră
Cu sufletul s-o încălzesc
Să mă ajute să iubesc.
Daniela Vîlceanu
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre ninsoare
- poezii despre nebunie
- poezii despre mere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să trec pe lângă sentimente?
Eu nu știu nimic
Și văd puțin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.
Eu nu știu nimic.
Și Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simțit, de ce nu?
Să pot să simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l lași!
Ar fi păcat,
Ca tinerețea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
Să nu mai pot să simt
Un aer proaspăt
Și-o ploaie caldă
Ca pe un duș reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.
Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget și-n voință,
Să vreau să simt, că trăiesc iar!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre aer, poezii despre viață, poezii despre râs, poezii despre mâini, poezii despre dor sau poezii despre Pământ
De dorul tău
de dorul tău
mă sting încet și în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greșesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munții
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aș face înger,
să pot să-ți fiu aproape
să pot să te ating
și să-ți șoptesc
că încă te iubesc...
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre lumină, poezii despre greșeli sau poezii despre declarații de dragoste
Ciuta morții
Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple cu grijă și har...
Mă simt o copilă cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup-sanctuar,
Lumina credinței, sfioasă și pură,
Precum căprioara, se-nalță tăcut,
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... Și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă
Prin sângele clopot, pe veșnica apă...
S-a dus... Parcă plânge... Cu mâini tremurânde,
Copilul din mine o cată-n ceață...
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață...
În altă viață... se naște și moare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre moarte, poezii despre copilărie, poezii despre început sau poezii despre sânge
Mă doare...
Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți să-nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.
poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre dorințe, poezii despre apă sau poezii despre văi
Ciuta morții
Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple în taină... Ce har!
Mă simt o copilă, cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup - sanctuar-
Lumina credinței, sfioasă și pură
Precum căprioara, se-nalță tăcut...
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Lumina și pacea trecutului-ieri.
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă,
Prin sângele-clopot, pe veșnica apă.
S-a dus... parcă plânge... Ce mâini tremurânde!
Ce taină ascunsă în gânduri plăpânde...
Copilul din mine o caută-n ceață...
Stihie în vise mereu tremurânde,
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață.
Căci viața aceasta e crudă și hoață,
Căci viața aceasta ne-nșală, ne doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Poem șoptit
Aș locui în ochiul tău, o vreme,
Să văd cum munții încă nasc izvoare
Și-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aș locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.
Aș locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul șuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ți tâmplele de gânduri
Să îmi reciți în șoaptă mici poeme.
Aș locui sub pașii tăi, o vreme,
Să-mi poți reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
Și folosind, de-acum, noi stratageme
Să-mbraci toți pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
Voi zăbovi în palma ta... o vreme.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (11 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vânătoare, poezii despre vestimentație, poezii despre păr, poezii despre odihnă, poezii despre ochi sau poezii despre nori
Chip cioplit
Prezentul se fotografiază cu mască
Alături de copiii de grupa zero
Asigurându-i că viața adevărată
Este cea virtuală
"În vecii vecilor, Amin...."
... Acolo unde nu este durere,
Nici întristare..."
Ecrane manipulatoare scriu
Cu mâini cumpărate
Rapoarte umflate
Despre tulpini
Care apar
Peste noapte
Din mască în mască
Ura a infectat oamenii
Împărțind omenirea
Între asimptomatici,
Imunizați, vinovați,
Și cei care și-ar dori
A trăi într-o lume
Virtuală, vaccinată,
Dincolo de ziduri
Bântuie viruși înrăiți
Cărora omul
Le-a făcut chip cioplit.
Daniela Vîlceanu
poezie de Vîlceanu Daniela (20 martie 2021)
Adăugat de Vîlceanu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vaccin, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre măști sau poezii despre fotografie
În lumina lumânării
Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre rai
Zori
Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre timp, poezii despre muzică sau poezii despre iarnă
Dă-mi, Doamne, timp
Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ți-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în grații
Și eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Și i-am încredințat, Doamne,
Clipe, zile, nopți, dimineți
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundițele din panglică albă înnodate de mama
Și chiar șotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea școlii.
Eu de bună credință m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.
Și da, m-am întors,
Dar a dispărut șotronul
Vântul mi-a șoptit că l-a șters timpul
Dar pe cine să mai trag la răspundere
Când din cel pe care l-am lăsat
Nu am mai găsit decât o epavă
Un sfrijit gârbovit și surd
Către cine și cui să strig
"Că timpul meu nu mai are timp"
Și că eu simt că mai am puterea
Să râd, să plâng,
Ba chiar să zgârâi un alt șotron
Pe obrazul aceluiași pământ.
Mă fac una și aceeași cu cărămida
Pe care-o strâng, și-o strâng
Până se transformă în lutul
Din care m-am născut
Coarda se închide într-un cerc
Acel zero infinit din care m-am întrupat și m-am născut.
poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre școală, poezii despre zile, poezii despre supărare, poezii despre răsplată sau poezii despre roz
De ce te bucuri
Se cern din cer roiuri de fluturi
Zăpada-ți trece peste glezne
Te-aș întreba de ce te bucuri
Trecând prin albele troiene?
Ninge cu puf de păpădie
Suflat din cer de copii îngeri
Și vântul obrazu-ți mângâie
Te-aș întreba de ce te bucuri?
Pământul poartă albe straie
Copacii se gândesc la muguri
Eu stau la focul din odaie
Și mă întreb de ce te bucuri?
De ce ce porți roșu mă întreb
În albul ăsta nelumesc
Prezența ta întreag-o sorb
De ce te bucuri, e firesc?
Că te doresc, ai să mă ierți?
De te sărut ai să mă cerți?
De-aș dispărea ai să m-aștepți,
În nopți târzii, în dimineți?
Mă furișez să te ating
Pe pielea-ti fina de mătase
Plutind în aer ca un fulg
De ce ești dură și nu-ți pasă?
Ai părul negru abanos
Cascadă-ți curge peste umeri
Ești iernii omagiu pios
De ce te bucuri, te rog spune-mi???
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre roșu sau poezii despre păr negru
* * *
Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet sau poezii despre rouă
Valea
Ciuta clipei pleacă,
grăbită e,
Doamne,
să ne pască verdele,
să ne pască albastrul
cu botu-i de colb!
Iarba se
gată, ciuta pătrunde,
năucă aleargă
prin iarna din noi, se preschimbă în
lup.
Un cânt obosit
încearcă atunci
s-acopere urletul
ce cheamă haita.
Sub haină de
ger
nu mai tremură struna,
lupi,
lupi călăresc
pâcle nebune...
Colții haitei par
prelungirea cuielor
din crucea pe care
ne-o ducem.
poezie de N. Petrescu-Redi din Vânător de cerbi albaștri (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre verde, poezii despre ger, poezii despre călărie, poezii despre cruce sau poezii despre albastru
De dor...
Pântecul mamei nu mi-a fost căuș
dar dorul de tine îmi este
un cocon... fierbinte
degeaba strig!
mă simt încolțită de orice asfințit
și de florile ce cresc gigant pe morminte!
unde-mi ești când te strig?
caută-mă într-un poem
eu nu mai sunt Eu-
ochiul tău nu mi se-nchide!
nu vezi că-n orice dor
și-n orice gând al meu
strivesc cuvinte?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre flori sau poezii despre creștere
Zbor de zmeu
Mă doare dorul tău de dorul meu
Și plânsul mi se scurge în pârău..
Mi-e sufletul atins de nor și hău,
Abis vuind de ape, spasm de rău,
Te mângâi și te strâng la piept mereu,
Mă doare gândul tău în gândul meu,
Nălucă violetă, zbor de zmeu...
Scap frânghia din mână, sunt doar eu,
Mă doare gând de dor trimis voleu...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, citate de Gigi Stanciu despre gânduri, poezii despre plâns sau citate de Gigi Stanciu despre apă
Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre marină
Copacul cu flori sărate
A prins rădăcini al meu sărut
Ce se înfig până în inima ta
De pe umărul tău drept
Din sărutul meu, un copac s-a-nălțat
Ca-ntr-o târzie desprimăvărare
Un copac cu ramuri de sare
Și flori sărate pe umărul tău a-nflorit
Tu ești bărbatul acel,
Care poartă și duce cu el
Copacul-sărat pe umărul său,
Din al meu sărut, crescut,
Pe umărul tău drept sădit,
Cu lacrima mea udat
Ca o tăcută stalagmită
Ce crește mereu din lacrima mea,
Pe umărul tău mereu va-nălța
Iar tu-i vei căra, sărata povară.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre crengi sau poezii despre bărbați
Iisus Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poți să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.
replici din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:41-42 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate de Sfântul Luca despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate de Sfântul Luca despre Iisus Hristos sau citate despre ochi