Zori
Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre ploaie
- poezii despre Soare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sărutul
Să sărut un strop de ploaie caldă,
Să mângâi cu fața o rază de soare,
Cum marginea lumii o prind între mâini
Privesc cerul și-l număr și-astept,
Să dau crezare iubirii
Doar ca să smulg un surâs nedreptății,
Un dulce popas e neantul,
Prezuma secundă în frumusețea vieții.
Peste buze umede și diafane,
Arunc latent respectul meu și al timpului,
Că nu sunt om, sunt zeu,
În secunda sărutului tău.
Calc peste ape, merg către soare,
Ajung să întârzii mereu,
Dar viața mă calcă-n picioare,
Să plâng și să râd, cam asta sunt eu.
Mă tulbură norii, de la atâta ploaie
Și-n fiori de fluturi, aștept blândă ta rouă
Să-mi zguduie părul, să simt dar șuvoaie
De apă, de nalbă, de... Doamne!
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre viață
- poezii despre secunde
- poezii despre apă
- poezii despre râs
- poezii despre rouă
- poezii despre respect
- poezii despre păr
Caleașca către soare...
Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper să-nțelegi că vreau să-mi fie bine.
S-așterne din nou iarna pufoasă, drăguță,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruță,
Dar nu-i o căruță cu roți oarecare,
E o caleașcă ce duce către soare.
Putere de-aș avea să pot ajunge la ea,
Să mă prind cu putere și să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalță din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu ești un astru.
poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre lumină, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Mi-e ploaie
Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nțelesuri
Și-mi verși un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.
Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ștergi din gând văpaia.
Îmi picuri șoapte peste noapte
Și visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineți scăldate-n soare.
Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ți-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.
Și poezia mi-e o ploaie
Și dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Și numai toamna e de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Toate aspiră către soare
O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.
O floare fără lumină
Se veștejește și moare.
Nu mai poate să-și revină
Dacă-i lipsită de soare.
O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toți la soare,
Să le facă bucurii.
Oricare viețuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.
Tot ce trăiește și crește
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipsește
Nu este continuare.
Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viața e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sfinți, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre plante sau poezii despre flori
Cunună de lacrimi (poetei Nina Cassian)
CUNUNĂ DE LACRIMI
(În memoria poetei NINA CASSIAN)
Se ofilește frunza-n copacul vieții,
când rădăcina nu poate să-l hrănească.
Orfani de mamă vor fi de-acum, poeții.
Că sufletul ei plecat-a să renască.
O ploaie de stele se revarsă-n ape,
din sufletul stingher înălțat către Cer.
De îngeri și zei să fie mai aproape,
veșnicia-și duce în lume de mister.
Cunună de lacrimi îi împletesc și eu,
poetei ce scria gândurile sale.
Dar când încerc să o așez pe capul său,
se transformă-n vin de Sărbători Pascale.
Vinul de lacrimi îl torn la rădăcina
copacului cu frunze îngălbenite.
Din frunze ruginii încerc să scriu NINA.
Dar vântul le duce în zări nesfârșite.
Furtună de lacrimi din Cer se pornește,
să ude copacul cu veștede ramuri.
De ploaia zeilor se-nalță și crește...
în el să cuprindă cât mai multe neamuri.
Pe Doamna Poeziei, azi o priveghem,
că multora ne-a fost ca o mamă bună.
La făclia artei mai bine să veghem,
de-a nu fi stinsă de vânt sau de furtună.
Prea mulți copaci se frâng și se transforme-n cruci,
de parcă Pământul e un imens mormânt.
Copacul vieții-i scară, către Cer să urci,
că arborii puternici nu se frâng de vânt.
17. 04. 2016 - Încetarea din viață a poetei NINA CASSIAN
Maria Filipoiu/ Memorii înlăcrimate
poezie de Maria Filipoiu din Memorii înlăcrimate (17 aprilie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre îngeri, poezii despre vin sau poezii despre sărbători
Sufletul se scurge
Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în șuvoaie
Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngerașul meu"
Eu ți-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferință
Lacrimi și durere
Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Și din nou vei bate
Tu la a mea poartă
Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngerașul meu "
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Loredana Visovan despre iubire, citate de Loredana Visovan despre timp, citate de Loredana Visovan despre suflet, poezii despre suferință sau poezii despre durere
Pulberi
De drumuri secționată
Cernută și dispersată
Căi multiple-mi trec prin vine
Și mă-mping forțat spre tine.
Drumuri strâmte, răsucite
Mi se-aprind tainic-de-orbite.
Cântec mesager spre lună
Plâns de lup crescut la stână
Ești tu, mic, încovoiat
Descărnat și re-ncarnat.
Drumuri răsucite-n mine
Drumuri mereu către tine
Toate au făcut un plan
Să dărâme ce mai am.
Templu-i lut, stins pe podea.
Acum, sunt polen de stea.
Sufletul tău, volbură
Mi-l ia-n vânt și-l mătură.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre lut, poezii despre lupi sau poezii despre creștere
Către tine
Azi m-am oprit să mă uit la drum...
Calea era doar pe partea mea.
Am adunat pașii...
Ultimile tale cuvinte sunt închise în mintea mea
Și nu-mi mai spun că mi-e dor de tine,
Și nu-mi pretind zâmbetul a fi adevărat
Pentru acele zile când nu mi-ai spus nimic despre timpul tău.
Gândurile mele sunt gata
pentru altoirea din primăvară.
Mîine, zgomotul vieții se va întoarce la mine
Și-ți voi scrie din nou...
La tine, în lungul drumului... soarele...
Și umbra nu l-a însoțit niciodată.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre primăvară sau poezii despre cuvinte
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre deșert
Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
De poate n-aș fi existat,
Te-aș fi iubit cu-nverșunare,
Pe lacrimi te-aș fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare
Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută și mă-nfioară.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre seară sau poezii despre naștere
Îmi spune luna, noapte bună!
Voi adormi strânsă-n brațele mele
Și luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristețe când cerne ea mister
Și pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Și-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopții haină surdă.
Îmi spune luna-n șoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregătește somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puțin,
Zâmbesc la lună șoapte și ochi deschiși mai țin,
Mă mai foiesc puțin și iar nu mă mai mișc,
Apoi se-ntâmplă totul și nu mai știu nimic.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație sau poezii despre tristețe
Îngerii nopții
Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsați parul să-ți acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Ești ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumusețea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viața unității divine.
Hai sa-mi dai mâna și sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptății și pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă și tu de șoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopții ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.
Iubirea ta ma școala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire
Vecie
Pe singuratecele văi,
Strâng negurile clăi pe clăi.
Aici, vecie, să mă ngheți,
Cu fața către dimineți...
Aleargă ochii cât ce pot,
Spre largul ulilor înnot,
Sau cad cu negurile n gol,
Pe apa ta cu vad domol.
Și toate vin și toate trec
Și toate pier, ca ntr'un înnec.
Pe țărmul ce-a ncuiat în morți
Tăceri cu lacătul la porți,
Vin pomii să nflorească iar,
Cu gâtul peste pălimar.
Din ierbi, se uită uneori
Tăcerile, la căpriori,
Le dă, din mână, mugur crud
Și le desmiardă bolul ud...
Foșnind cu frunza pe potici
Vin clopotele pân' aici,
Vin glasuri, să le tot ascult
Vin de departe, de demult,
Și stele vin, cu tot cu zări,
Și vânturi cu miresme n nări,
Și toate vin și toate trec
Și toate pier, ca ntr'un înnec...
Dar codrul tău, muncit de vânt,
Stă cu picioarele n pământ,
S'adune liniștile lui,
Peste mormântul nimănui...
Dintr'însul abur, mă ridic
Și-ascut urechea spre nimic;
Cu flori ce cresc de capul lor,
Singurătatea mi-o mpresor;
Cu soare mă culeg din stropi;
Cu noapte mă nvelesc prin gropi;
M'aud crescând în trunchi bătrâni;
Mă uit cu stelele n fântâni...
Și Doamne, în acest noian,
De zi cu zi, de an cu an,
Pământul tău, mi-i căpătâi,
Frumos, ca n ziua lui dintâi...
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul III, Vol. IV, Nr. 21, 1 noiembrie 1937, p 481-482
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre urechi, poezii despre singurătate, poezii despre păduri, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Zborul
m-am rezemat de gânduri
cu aripa de sânge întinsă peste mare
peste câmpia ce încă mai plângea în soare
în infinitul unei clipe
tot căutând cărarea către întinsa zare
eram un zbor tăcut în lacrima privirii
se așterneau pe lespezile goale
tăcute convorbiri
la capătul tăcerilor pierdute
în lunga noapte către libertate
ciopleam o candelă din lutul milenar
ai unor sfinți uitați în calendar
mai sfărâmam în gând cuvinte mute
pășeam prin adieri de suflet spre lumină
mai ancoram în vatra goală
un val, câte o corabie resemnată
de lungul drum al zării către soare
purtând spre alte mări
pe adormiții din cetate
pe brațe de lumină se pogoară
din cerul înalt un cor de îngeri
se așezau pe coama serii
cântau câte o poveste mereu neterminată
aici am învățat să zbor
am înțeles și Necuprinsul
și am rămas cu voi să plămădesc dintre cuvinte
surâsul clipelor eterne
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură sau poezii despre sânge
Cocorul
aici sunt ape zbuciumate
aici plâng norii si cocorii
aici curg lacrimi în cetate
amurgul în triste lumini se scaldă
o lacrimă se scurge în sânge
stau rezemat de mine
afară e frig și e vânt
sorb din clipa amară a unui gând
în ochi doar întristare și timpuri amputate
sunt beat sau visez
pe jos cad petale de flori
sunt lacrimi ce curg dintr-un trup
ce arde pe un rug
ma cațăr către soare
în mână a mai rămas o pană ruptă și un dor
îmi ceri să scriu de centenar
nu vezi cum oamenii în jur, mai mor
azi unul, mâine altul
uciși de demonul unui trecut barbar
privesc cum triste raze
se frâng într-un pahar
sau poate în altă zare
spre stele îl arunc
se sfarmă în cioburi mii
aici pe ăst pământ
odată pur și sfânt
sunt biet suflet plăpând, rătăcit într-un gând
pierdut pe aici, nu știu când
sufletul
sufletul, un trup însângerat
pe treptele murdare ale vieții
a rămas tăcut
de nimeni văzut, necunoscut
nu sunt singur
lângă mine zac
lumina și întunericul, în tăcere
mă dor lanțurile vieții
sânge pe dalele timpului
m-au înfășurat în tristețea cotidiană
singur, pas lent incoerent
bere fără alcool
beții cu ecou
căderi în gol
scuze fără răspuns
în timp ascuns
căutări sterile, toate inutile
ale unui timp pierdut demult
ce să mai caut
doar ascult
cum picură tăcerea
prin geamul spart
al unei vieți
fără sens
într-un deplin consens
singur cu tăcerea timpului
am obosit
au trecut anii
împrăștiați
de mine, de viață
păsări călătoare țipă în zbor
zbor călător
pleacă, mor
a mai rămas
doar un cocor în zbor
pe cerul ăsta trecător
stau la mansarda timpului
trecut, prezent sau viitor
aștept să zbor
un singur zbor
spre infinitul clipei trecător
mă înalț la cer
munții înalți să îi dobor
cu hohotul meu, un râs homeric
ha-ha-ha
cad, ceara a curs peste sufletul meu
pe asfaltul murdar
a rămas un trup zdrobit de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Imnul păsării mute
De dorul tău văd mugurii plângând
Câmpiile-nflorind pe frunte-ngândurată
Simt munții palmei drepte de-o vreme înverzind
O ciută însetată aleargă disperată.
De dorul tău mă doare primăvara
Se roagă păsări, mute, către cer mimând
Și ciuta tot aleargă din zori și până seara
Vestale aprind focul din soarele plăpând.
Simt vântul cum oftează pe frunte de pământ
Din ochi de heruvim o ploaie prinde-a curge
Și ciuta îngrozită se-neacă într-un cuvânt
Din ochiul meu cel drept o perlă se prelinge.
Daniela Vîlceanu
poezie de Vîlceanu Daniela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle, poezii despre munți, poezii despre muguri sau poezii despre imn
Vântul din zări
Voi, zări îndepărtate și ascunse
în orizonturi ce n-au fost nicicând
atinse ori uitate printr-un gând,
lăsați-vă de dorul meu pătrunse!
Deschideți o fereastră către Soare
și nu mai tindeți către infinit,
spre stele și spre tot ce v-a mințit
c-aveți în voi iubire ce nu moare!
Eu vă străbat în zboru-mi vijelie
și vă întreb, privindu-vă surprins:
-Aceleași, sunteți? zările ce, mie,
îmi acordau sărutul necuprins?
-Nu ești decât un vânt în acalmie!
Ai fost o adiere ce s-a stins.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre infinit
Negație
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost respirația timpului.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost dorința și cerul.
Ai fost o zi de ploaie și una de vânt
Foarte aproape de inimă.
Nu te-am iubit niciodată
Dar te-ai desfăcut în petale de trandafir
Și ai curs în pahatul cu vin
Unde vinul vechi te-a iubit.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost reflectarea bruscă
A soarelui pe părul meu
Încăpățânată să nu plece
Până la următorul zori de zi,
Când te-aș vedea din nou
Să-ți spun că nu te iubesc!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare sau poezii despre trandafiri
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sfârșit sau poezii despre plăcere
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre schimbare