Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Ciuta morții

Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple cu grijă și har...
Mă simt o copilă cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup-sanctuar,
Lumina credinței, sfioasă și pură,
Precum căprioara, se-nalță tăcut,
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... Și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă
Prin sângele clopot, pe veșnica apă...
S-a dus... Parcă plânge... Cu mâini tremurânde,
Copilul din mine o cată-n ceață...
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață...
În altă viață... se naște și moare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Ciuta morții

Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple în taină... Ce har!
Mă simt o copilă, cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup - sanctuar-
Lumina credinței, sfioasă și pură
Precum căprioara, se-nalță tăcut...
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Lumina și pacea trecutului-ieri.
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă,
Prin sângele-clopot, pe veșnica apă.
S-a dus... parcă plânge... Ce mâini tremurânde!
Ce taină ascunsă în gânduri plăpânde...
Copilul din mine o caută-n ceață...
Stihie în vise mereu tremurânde,
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață.
Căci viața aceasta e crudă și hoață,
Căci viața aceasta ne-nșală, ne doare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu brațe deschise, pe brațe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-așaza pe umerii goi...
Își plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-și moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa timpurilor triste

S-a frânt viața-ndouă, în trei, în o sută...
Se stinge lumina și-n noapte pornim,
O stea în cădere, alaiul de nuntă
Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim.
Cu privire de ciută urmărim în tăcere,
Durerea și plânsul din ochi șiroind,
Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere
Și-un pas, ca o clipă, ne cheamă, murind.

S-a frânt viața-n două, în trei, în o sută...
Un clopot se-aude, ceva s-a sfârșit,
Ceva a-nceeput... În privire de ciute
Izvorul vieții e-un râu clipocind.
Lumina se schimbă deodată-n făclie,
O flacără geme în ochi muribund,
Un suflet se-ndreaptă spre-o lume pustie
Și-și pleacă genunchiul aici, pe pământ.

Se stinge lumina și-n noapte pornim...
Nu-i nimeni, în șoaptă măcar vorbească,
Nu-i nimeni, de ghețuri și frig vorbim
Și nu mai există un drum către casă.
Sub ramuri de sticlă ades poposim,
Se frânge tăcerea-n fragmente de vis,
De-atâta ninsoare la tâmple albim,
E ger, tot mai ger, un ger nepermis.

O stea în cădere, alaiul de nuntă,
O nuntă de cioclii plătiți a jeli,
Pornesc spre morminte cu pașii de ciută...
Ce false impresii! Un rol pentr-o zi...
Își scutură toamna, de jale, copacii,
Se tânguie ramuri sub lacrimi de ploi
Și-alungă vânatul în noapte, gonacii,
Străini, lângă cruce, rămânem doar noi.

Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim...
Copac fără viață, bătrânul nost tată...
Și noi, ca și el, datori o să fim,
Să mergem stingheri către lumea cealaltă.
Ne doare tăcerea, am vrea să-i vorbim,
În gând poposește, apoi pleacă iar,
Pe margine gropii, mai tare-l jelim.
Ce tată, ce tată, ce tată aveam!

Cu priviire de ciută urmărim în tăcere,
Sărutăm prada morții, un vulcan clocotim
Și se naște în noi ură, milă, durere,
Deodată, cu el în tăceri ne-nfrățim.
Ne privește din neguri însetată de sânge
Cu nări tremurânde, ciuta – un vis
Și în neguri ascunsă, zvârcolindu-se, plânge
Căci finalul vieții-i va rămâne nescris.

Durere și plânsul din ochi șiroind,
Tăcerea și zvonul de nuntă deoadată
În viață și moarte adesea nuntind
Fii-vor ori poate nu vor fii niciodată.
Cad frunze de miere din cerul beteag,
Trec vise și temeri la maluri de pleoapă,
Te-ai dus printe îngeri, tăicuțule drag,
Te-ai dus printre îngeri măicuța mea dragă.

Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere
Și-n lacrimi de miere, copii, ne-ntrupăm,
În tocuri lăsăm neînscrisele semne,
Suntem verbe ce-n lume, ca un vis evadăm.
Ne-nălțăm în neant fulgi albi de lumină,
Cu noaptea de zgură fuzionăm repetat,
Pentru toată tăcerea nu e nimeni de vină,
Pentru toată durerea sunt doar eu vinovat.

Și-un pas, ca o clipă, ne cheamă murind,
Ne arde iubirea – trecută pedeapsă,
Suntem doar o umbră, vulcan clocotind,
Ni-i poarta închisă, nu-i un drum către casă.
Aleargă prin umbre stihii... Pendulăm
Un ceaas peste timpuri departe de vreme
Și plângem și iarăși haotic zburăm
Și sufletul, trupul în rugă și-l cere.

Și-un pas, ca o clipă ne cheamă, murind,
Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere,
Durerea și plânsul din ochi șiroind,
Cu privire de ciută urmărim în tăcere.
Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim,
O stea în cădere, alaiul de nuntă,
Se stinge lumina și-n noapte pornim...
S-a frânt viața-n două, în trei, în o sută...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vezi?! Primăvara plânge

Vezi?! Primăvara asta plânge...
În vânturi reci mă înfășoară...
Transcendental sărut, pe buze,
Sub dulci înfiorări coboară.

Iluștrii pictori speculează
Mișcarea ei de amazoană,
Poeți și oameni o visează...
(Căci, vezi?! E cea mai sfântă doamnă!)
Căci ea e cea mai sfântă doamnă.

Catapeteasma ei de frunze
Și flori, e-un dulce portativ
Pe care fluturii aleargă
Precum un gând, în orice timp...

Mirific vals! Ce mătăsoase
Cărări... Ce foșnitoare umbre!
Cioplite chipuri de iubire...
Un catafalc de pitre scumpe...

Trec iar prin noi feciori din basme
Și zânele Zeului-TIMP,
Parcă se-aud curgând izvoare
În noi... Și muntele Olimp,

Trădează-n tainica tăcere
Primăvăratica-i privire,
E primăvară iar în lume!
E primăvară în iubire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mângâierea razelor de lună

Se-nalță-n zare munții... printre dealuri
În iarbă pân-la brâu mă scald și dorm
Și gândul sărutat de soare-i parcă
Când mă desprind de trup și-n lume zbor.

Cu valuri zgomotoase parcă plânge
Peșana și mă cheamă înapoi
Aș da tot ce-aș putea în lumea asta
Doar ne-alinte valurile-n moi.

Oriunde-n lume aș pleca, pădurea
O simt șoptindu-mi numele și plânge
O veșnicie aș trăi acolo
Și nici atâtea clipe nu-mi ajung.

M-aș înfrăți cu dealuri și vâlcele
Soarele peste mine să apună.
simt sărutul zărilor vâlcele,
Și mângâierea razelor de lună...

Și să răsară-n suflet primăvara
În viață și în gânduri și în vise,
Pe câmp, în lan de grâu și în Peșana
Și-n toate amintirile nescrise.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Amintiri de iarnă

pierd în plete de ninsoare
Și feți-frumoși îmi ning în păr,
La mama vin cu nerăbdare,
Zburdalnic, prin nămeți de dor.

Pe tâmpla-nzăpezită arde
Necunoscutul în apus...
Aud aceleași vorbe calde,
Dar tu, măicuță, tu, te-ai dus...

În neguri de argint coboară
Pe șerpuielnice cărări,
Precum un tulnic, o fecioară
Spre-a-mi lumina a vieții zări.

Vezi?! Suntem troieniți la tâmple...
Prin dantelate râuri pier
Și vise și tăceri și doruri
Și clipele cu-al lor mister.

Mai ninși cu fiecare clipă,
Ne naștem iarnă... Și-am plecat!
Un vânt... un vaiet... Și... tăcere.
Apoi un gol... Adevărat...

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător...

Suflet de aur însetat de cerneală,
Trecând singur codrii de aramă,
Vlăguit de tăcere...
Umblând după stele...
Lacrima cade a lunii semețe,
O veșnica viață, singură, rece...
Călător prin noapte cu inimă sălcie,
Iubind fără ca stelele știe...
Însetat de lacrime de aștri,
O viață se scurge, alta se naște...
Gândul îmi plânge, suspinul mă trezește,
Viața curge, nimic n-o oprește.

poezie de
Adăugat de Alexandru NicoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

O viață de nor

E-o clipă ce sosește, îl prinde, îl aleargă
Pe necuprins albastru, deasupra de Pământ,
Și caută plutirea-i din ceruri să o șteargă
Cu salve lungi de tunet și răbufniri de vânt.

E dureroasa clipă ce albul îi transformă
În cenușiul rece al timpului de-apoi,
Luându-I strălucirea, lăsându-l fără formă,
În curgerea grăbită a stropilor greoi.

Nu plânge, căci el știe c-a mai trecut de-o viață
Și va primi o alta, venită din Pământ,
Cu care-n altă clipă, în altă dimineață,
Va fi trimis la ceruri pe-o aripă de vânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de galben

E miere-n grâul copt în lan,
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n suflet, an de an,
E pacea-n marea Românie.
E soarele pe cer lucind
Și luna fremătând pe cer,
Clopot cu glasul de argint,
Speranță, vise și mister.

E miere-n grâul copt în lan
Curgând în râuri de lumini,
Covor de frunze-autumnal
Și lacrimă de pelerini.
Mulți și-au ales ca etalon –
Un semn tacit de gelozie,
Gutuia coaptă, care-n somn
Se-aprinde iar ca o făclie.

E-n pâine vieții aurie,
Bobul de strugure-n cercei,
Puful suav de păpădie,
Speranțele din anii grei.
E-n galben miere și iubire,
Zbor lin de păsări de cristal,
Este lumina din psaltire,
Căldură, pace și amnar.

E miere-n suflet, an de an
Și-n vene miere curge, parcă,
E seva vieții doar un val.
Iar noi, aceeași veche arcă.
Din fagure, stropiți cu miere!
Să curgă-n voi ca un balsam,
Silabic, litere și semne
Și strângeți mierea gram cu gram!

E pace-n marea Românie.
Miere din floare de salcâm
Se strânge-n stup – lumină vie –
Mândria de a fi român.
Portal deschis spre alte lumi
La care cerșsetori așteaptă
La tâmple ninse, sub cununi,
O altă lege, mult mai dreaptă.

E soarele pe cer lucind,
Palat din alte veșnicii.
În umbra lui văd șiroind
Pârâu de pietre aurii.
Sunt sus, pe cer, înspre înalt,
Ascunși, peștii de aur azi
Și ninge aur pe-nserat
În munți încununați cu brazi.

Și luna fremătând pe cer
În gândul meu s-a prăbușit.
Poate că-i ultimul însemn
Ce în tăceri s-a irosit.
dor la tâmplele de nea
Nămeții galben-aurii,
Tu vei rămâne-n viața mea
Precum o mamă pentru fii.

Clopot cu glasul de argint
Adormi pe portativ – un vis –
O clipă te-ai împotmolit
În firmituri de ametist.
Opal în piept de chihlimbar,
Iubirea azi s-a împărțit
Și plânge inima de jar
Dorul de clopot tânguit.

Speranță, vise și mister
În miere-ascunse astăzi sunt,
Trecând prin foc, trecând prin ger,
Trecând pe cer și pe pământ.
Mi-e trupul iarăși cânt de spic
Și vocea clopot de aramă,
Dar poate că n-aș fi nimic
De n-ai fi tu, iubită doamnă.

Speranță, vise și mister,
Clopot cu glasul aurit
Și luna fremătând pe cer...
E soarele pe cer lucind,
E pace-n marea Românie,
E miere-n suflet an de an
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n grâul copt în lan.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa vieții și-a morții

Stele cad în palma noastră,
Viaț㠖 puf de păpădie,
Viață, pasăre măiastră,
Apă moartă, apă vie...
Când aproape ni-i plecarea,
Sufletul-clopot se zbate,
Nu ne-aduce alinare
Plâns de viață, plâns de moarte.

Stele cad în palma noastr㠖
Vise moi de blândă stea,
Printre gene de lumină
Altă cale vom afla.
Labirint în armistițiu,
Timpul prin între tăceri,
În clepsidra ruginie
S-au pierdut atâtea veri.

Viață, puf de păpădie
Clip㠖 aripă de ceară,
Apă moartă, apă vie,
Viața-n clipe se măsoară.
În clepsidră timpul curge –
Râu de miere și pelin,
Timpul în aval se scurge
Și la tâmple toți albim.

Viaț㠖 pasăre măiastră,
Suflet fremătând de dor,
Val pierind în marea-albastră,
Taină, vis, zbor de cocor,
Peste umbre, în ninsoare,
Te ridici, fluture alb
Și te pierzi în depărtare,
Un străin – uitat catarg.

Apă moartă, apă vie,
Cânt, durere, împăcare,
Năruită reverie,
Viață, cauți înălțare.
Brațe reci de umbre stranii
Scormonesc identitatea,
S-au dus clipele și anii,
Într-o clipă vine moartea.

Când aproape ni-i plecarea –
Pâlpâire trecătoare,
Nu mai regăsim cărarea
Către viață, către soare.
Ca o mantie de gheață
Ne-ncunună albe plete,
Totu-i trecător în viață,
Totu-i plâns și răni, regrete...

Sufletul-clopot se zbate,
Mierea curge-n ochi de sticlă.
Călători trudind în noapte
Trup de stâncă ne ridică.
Toate-n viață-s trecătoare!
Albi la tâmple ne trezim
Și bătrâni copaci în floare...
Vânturi aspre-n noi oprim...

Nu ne-aduce alinare
Nici lumina, nici iubirea,
Nu vom mai găsi cărarea...
Care oare ni-i menirea?!
Nori sălbatici pe sub pleoape...
Tremurând, gene-n furtună...
Pruncii-n grabă-or ne-ngroape.
Dragii noștri, noapte bună!

Plâns de viață, plâns de moarte,
Cântec lin, cântec de dor,
O secundă ne desparte
De iubirea tuturor.
Stânci la margine de lume,
Cruci la margine de drum,
Fără rost și fără nume,
Noi vom adormi de-acum.

Plâns de viață, plâns de moarte,
Nu ne-aduce alinarea.
Sufletul-clopot se zbate
Când aproape ni-i plecarea.
Apă moartă, apă vie,
Viaț㠖 pasăre măiastră,
Viață, puf de păpădie,
Stele cad în palma noastră!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Regina dantoniului

dedicată Corneliei Georgescu

Regină a dantoniului,
Pe trepte de marmură
Îți alunecă pașii...
Îndoielnice umbre te urmăresc ca un voal
Și se risipesc în cețoasele văi,
Peste umerii tăi.
Ochiul desenează stânci mișcătoare,
Alergând spre nava albastră,
Simbol simplificat și tacit,
Pentru prietenia nostră.
Ai colorat ochii cu marea
Și ai adus pe-al Proximei sol
Accente de dor,
Sărutări de jar și comete ce ard
Pe-al prieteniei altar.
Ciută scăldându-te-n tainice ape,
Îngerii i-ai adus mai aproape...
Iubirea ai luat-o cu tine,
Sădind-o pe solul arid...
Proxima – planetă a iubirii,
Prin tine și prin matelotul de vise,
O altă iubire trăind...
Mi-a rămas încrustată în vise,
Ca o roză ce se deschide
Și te stropește cu ploi de petale
Lumina Proximei ce i-ai adus alinare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

O noapte...

E întunerc, târziu,
Trecut de ceasul unu al nopții.
Telefonul nu vrea intre în repaos.
La fel și timpul...
Vorbesc neliniștită cu mine și despre mine.
Ochiul s-a adâncit în întunericul din afara mea,
Dar în mine se propulsează imagini
Despre care nici nu știam că există,
Imagini venind dintr-un alt timp,
Dintr-o altă oglindă.
Răspunsuri haotice
Aleargă prin labirintul necunoscutului.
Starea alpha...
Răspund... cui?! ce?!
Nu mai contează, atâta timp
Cât nu mai caut ieșirea din mine.
În zori voi fi din nou eu,
Un răsărit ca o roză ce abia înflorește.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa adevărului universal

O lacrimă, dreptul de-a fi,
Tăcere și vise, uitare,
E tot ce rămâne-ntr-o zi,
Vedem repetat cum se moare.
Apoi ca o frunză în vânt,
Un clopot de doruri străine,
Ne ducem, ne ducem pe rând,
Pe drumuri eterne, virgine...

O lacrimă, dreptul de-a fi,
Hulpav univers ți rapace,
Le vom avea într-o zi...
Și lumea din jur iarăși tace...
Clepsidra sa spart în tăceri,
În taine și-n cioburi de sticlă,
Din timpul trecutului ieri,
Cenușă de jar se ridică.

Tăcere și vise, uitare...
Din tocul în stele-nmuiat,
Curg lacrimi, curg lacrimi amare,
Iar ochiul e-un cer răsturnat.
dor sub a versului pleoapă
Cuvintele, verbul "a fi",
Alunecă-n mine și sapă,
De dor și de vis, poezii.

E tot ce rîmâne-ntr-o zi,
E tot ce vom fi într-o clipă
Și-n jur e mister, sunt copii,
Noi plângem și-ades ne e frică.
Uităm și ne naștem tăcut
Din pace, din vis, din uitare.
Bunicul la tâmple cărunt,
Mai trece în vis pe cărare.

Vedem repetat cum se moare,
De teamă vulcani devenim,
Erupem și coapsa ne doare,
Bătrâni începem fim.
Troiene de clipe se-nalță,
Murim și trăim repetat
Și trecem haotic prin viață,
Copii și părinți ne-au uitat.

Apoi ca o frunză în vânt,
Din ramura-trup astăzi frântă,
Focuri de lacrimi erup,
Iar vântul cu plângeri ne cântă.
Se-apropie ani brumării
Și ramuri dansează în noapte,
O viață în ere târzii,
O viață de lacrimi și șoapte.

Un clopot de doruri străine,
Același ecou repetat,
Tăcerea se-ntoarce la mine
Și toți cei din jur m-au uitat.
Nu știu nici ce sunt, nici ce este
Durerea din urmă de clipă,
În urmă rămâne-o poveste
Și munți de tăceri se ridică.

Ne ducem, ne ducem pe rând,
Morminte și cruci renegate,
Ne ducem, rămânem cuvânt,
În lume, în viață, în moarte.
Acolo-n nimicul etern,
Suntem doar o clipă uitată...
Eroi trecători prin infern,
Petală de rai, niciodată.

Pe drumuri eterne, virgine,
O frunză pe veștedul cer,
Se-ntoarce, se-ntoarce la tine,
Învăluită-n mister.
Se stinge pe dealuri pădurea,
Cărare de jad încolțește,
Se-mbracă-n argint astăzi lumea
Și totul în jur strălucește.

Pe drumuri eterne, virgine,
Ne ducem, me ducem pe rând,
Un clopot de doruri străine...
Apoi, ca o frunză în vânt,
Vedem repetat cum se moare.
E tot ce rămâne-ntr-o zi,
Tăcere și vise, uitare,
O lacrimă, dreptul de-a fi...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cântecul unei vieți

Se simte o viață trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani și furtuni...
Calvar, jar și umbre, durere, genuni...

Chitara își stinge și ultima coardă
O candelă, iată, începe ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început și o altă ninsoare...

În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Anotimp de iubire

Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară și în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolțind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalță iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odă Luceafărului poeziei românești

Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.

Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniștit și sfânt,
Aleargă iambii și troheii
Cuvântul metamorfozând.

S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuți prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,

Se stinge... Candela uitării
Îl risipește în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.

Analfabeți, la colț de stradă,
Îi vezi cerșind. Un vers în dar
Să dați acelui ce-o să cadă
-N capcana stihului amar!

Nu știe litera, nici plânsul
De veacuri eminescian,
Dar caută printre luceferi
Viața nu-i fie în zadar!

Oh, coborând pe plaiuri sfinte,
Luceafăr, versului dă iar,
Lumina scrierii divine
Cuvânt și literă și har!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa ninsorilor la tâmple

Se roagă pomii-n tânguiri și plânge
Uitatul cer, sălbatic și turcoaz.
Sub pleoape curge lacrimă de sânge
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz.
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple
Poemele de blânde flori de măr
Și sufletul de floare ni se umple,
De lacrimă, de stele și de dor.

Se roagă pomii-n tânguiri și plânge
Și umbra revărsată spre apus.
Întunecarea tot mai tare strânge,
Iar cerul se surupă-n ploi de plâns.
Furtuni se nasc, se risipesc cu jale,
Amnar în noi se-aprinde repetat...
Voi mai lăsați ofrandă la altare,
Precum strămoșii voștri au lăsat!

Uitatul cer, sălbatic și turcoaz,
Deschis e parcă-n două emisfere
Și s-au născut oceane pe obraz
Și lumea-i împărțită-n două ere.
E noaptea, o ispită pentru noi
Și ziua-i o oglindă-n care drama
Erupe și se scurge-n ochii goi,
Etern unindu-și cu tăcerea, teama.

Sub pleoape curge lacrim de sânge
Și în adâncuri jaru-a încolțit,
Tăcerea strigă și durerea plânge...
Copac în floare, am îmbătrânit!
Sunt tâmplele-mpietrite sub ninsoare,
Furtuni, de-acum, în suflet răscolesc...
Tăcerea strigă durerea doare,
Cei mulți, cei dragi, de-acum mă ocolesc.

Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz...
Lumina în adânc se risipește,
Trec ca un vis, talaz lângă talaz
Și alt ocean de valuri se clădește.
Brățări de alge glezna mi-o cuprind,
Smaralde vii, pe coapsele tăcerii,
Ca o epavă, veșnic strălucind,
Înseninează noaptea învierii.

Ne plâng castanii și ne cad la tâmple
Poemele tomnatice și gri.
Bătrânii – vis și cânt și pietre scumpe,
Cuminte,-n tihnă, se vor risipi.
Trec mesageri, spre-a noastre frontiere
Și nu se vor întoarce înapoi,
Lăsând în urmă clipe pasagere,
Cenușa morții și-un concert de ploi.

Poemele de blânde flori de măr
Se sting tăcut în candela aprinsă.
O veșnicie mi-a apus în păr
Și tâmpla de iubiri îmi este ninsă.
Sobor de stele în brățări de vis
Mi s-au ascuns în suflet și-n privire,
Căci de tristețe, candela s-a stins.
Eu voi pleca, trecând prin nemurire...

Și sufletul de floare mi se umple...
Un înger va zbura, iar visul meu,
Ca un ghețar, se va opri la tâmple,
Eu voi dormi, eu voi dormi mereu...
Pe brațe îmi vor crește trandafirii
Și îngeri se vor naște în apus,
Aș da un ultimatum fericirii,
Dar fericirea-n suflet mi-a pătruns.

De lacrimă, de stele și de dor,
Mă simt mai sus c-o treaptă peste lume.
De-acum sunt râu de miere curgător,
Poate-s necunoscutul fără nume.
De-acum "în vaduri ape repezi curg"
Și Labiș este toc în călimară.
E viața o iubire în amurg...
Singurătatea a-nceput doară!

De lacrimă, de stele și de dor
Și sufletul de floare ni se umple,
Poemele de blânde flori de măr...
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple.
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz,
Sub pleoape curge lacrimă de sânge.
Uitatul cer sălbatic și turcoaz...
Se roagă pomii-n tânguiri și plânge...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ridică-te și luptă

răsucim în noi
tragici, agonici și goi
speranțe, vise
precise, imprecise
toate strivite, ucise
aici e apă seacă și murdară
aici sunt lumi vândute
aici sunt vremuri mute și pierdute
cuvântul e jale, e tânguire în vânt
amară disperare și uitare
a tot ce a fost sfânt pe acest pământ
aici nu-i dragoste, nici cânt
e doar o lacrimă ce plânge în vânt
nimeni nu vede nimic
suntem suflete oarbe, suflete în ceață
ce viață, lugubră viață
răbdăm, răbdăm și proslăvim netoții
mi-e teamă de tăcere
nu simți în tine răsuflarea morții
ridică-te și luptă
vibreze chemările rebele
o viață ai, deci luptă
pentru tatăl ce zace într-o criptă
pentru mama ce plânge pe margine de drum
pentru copiii tăi ce-au ars, sunt scrum
aici, nu e drum
e doar jale eternă, ceață, fum
luptă, pentru copilul ce plânge în leagăn
pentru iubire, viață și dreptate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Gloss㠖 colind în anii grei

Pe stânci de-un verde jaderesc
Și albe salbe de lumini,
Lumină albă te zăresc,
Renaștere, pentru creștini.
Se-aud colindători prin văi,
Colindători î suflet trec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Străin pribeag, eu iarăși plec.

Pe stânci de-un verde jaderesc,
Oh, ce mare sărbătoare!
Luminile se împletesc
Într-o beteală de ninsoare.
Căci este seara de ajun,
Vin magii dinspre răsărit
Daruri să-i dea, să-i dea acum,
Prea mult Iisusului iubit.

Și albe salbe de lumini
Sătucul vechi împodobesc,
În zbor trec îngeri-pelerini
Purtând blând har dumnezeiesc.
Vezi, satul parcă s-a schimbat,
De-acum altul îmi pare.
Cât de frumos, ce minunat
E-n straie de ninsoare!

Lumină albă te zăresc,
La casa bătrânească,
Iisuse, azi, de dorul Tău,
voi întoarce-acasă.
În sătucul trist din vale
Șade Iisus la icoane,
Când sub salbe lucitoare
Tu-ți aștepți îngerii, Doamne.

Renaștere – pentru creștini
Îngerii în coruri cântă.
Bat la porți azi prunci străini...
Doamne, sărăcia-i cruntă!
Oameni cu suflet bogat
Și cu inimă curată,
Portița au descuiat...
Gutuie împarfumată...

Se-aud colindători prin văi,
Grăbesc să se arate,
Se-aud, se-aud și zurgălăi
Și focu-n sobă arde.
Bunica-mparte colăcei,
Nuci, vin și mere coapte,
Câțiva bănuți, căci anii-s grei,
Mai mult de-atât nu poate.

Colindători în suflet trec
Ani lungi și cu suspine,
Departe-s și-n zadar încerc,
Sat, mă-ntorc la tine.
Acum când nu mai sunt nămeți
Și străzile-s curate,
N-am mă-ntorc, nu mă cerți,
Tu știi că sunt departe.

Se-aud în gânduri zurgălăi...
La casa bătrânească
așteptați de-o vreme voi
Și dorul vă apasă.
Se-aude-un clopot în adânc,
Biserica din vale
Își plânge fiecare prunc
Plecat în depărtare.

Străin pribeag, eu iarăși plec,
mână sărăcia,
Zadarnic trăiesc, încerc,
Frumos, în România.
Am tot sperat că într-o zi
Iisus se va întoarce.
Tăicuțul plânge iar la geam,
Măicuța-n prispă toarce...

Străin pribeag, eu iarăși plec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Colindători în suflet trec,
Se-aud colindători prin văi.
Renaștere pentru creștini,
Lumină albă te zăresc
Și-(s) albe salbe de lumini
Pe stânci de-un verde jaderesc.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Spitalul de urgență

Moartea este ca un act conjugal...
Se sfârșește dureros de amar.
Se negociază plecarea unui muribund
Cu părul cărunt.
Nu avem ambulanță,
Nici revenirea la viață
Nu aduce cu sine,
Speranța-n mai bine.
Într-un cărucior cu rotile,
Întins, un picior...
Aleargă tăcut spre-nainte...
Se cere-un topor.
În fracturi de dureri se agață
Ultimul strigăt al durerii de-a fi.
Vom plânge doar morții cei vii!
Tensiune și medici la tomograf...
Ce banal epitaf!
La morgă, brancardierul,
Din plictiseală,
(Ori poate-i înfometat)
Își mănâncă brânzoaica.
Un câine așteaptă prânzul - un os -
Trecut prin focul ce tulbură liniștea decedaților.
Spitalul de urgență
Închiriază tronuri și lumânări.
Părăsiți de salvare,
Se ascund în mirosul de cenușă de oase.
Adio, spital! Te salut de pe un pat mortuar...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există o legătură între IQ și vise? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!