Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre dorințe
- poezii despre apă
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
1 BETTY MARCOVICI [din public] a spus pe 16 februarie 2012: |
| Superba poezia dvs.Cand o citesti te incarci de energie pozitiva. |
2 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 16 februarie 2012: |
| Dragă Paule, văd că ai talent, poezia este bună, dar trebuie să-ți cauți un redactor. Cred că ar fi mai bine în strofa a treia în loc de Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost! să-l înlocuiești cu Dar dorul n-a pierit în viață am un rost! În strofa a cincea izvorul izvorește, corect izvorĂște etc. Succes în continuare, fără supărare! |
3 Paul Preda Păvălache [autorul] a spus pe 16 februarie 2012: |
| Dragă BETTY, draga mea: Poate dorul se oprește, în al lui destin O poveste mai găsește, scrisă-n versul fin. Este dorul călător, călător pe mare Zi și noapte visător, mirosind o floare... Iar când floarea se desface, frumos colorată Aduce în suflet pace, pentru-o mândră fată. Aduce o amintire, viață, energie Rînduri scrise cu iubire, într-o poezie... Energie, cine n-are, este fără dor Călătorește sub soare, este muritor. Obosește în curând, lucru ce se știe Nu are dorul cântând, scriind poezie... Oare, dorul care-mi vine, și pe care îl citești Te provoacă și pe tine, ca să mă iubești? Am un dor nestăvilit, pentru cititor Te provoacă la citit, versuri... de Iizvor? Iivorul ce izvorește, unde dorul se adapă Iisus Domnul, Se numește: Cale, Viață, Apă. Rândurile ce le scriu, sunt scrise cu tâlc Ele îți vorbesc de Fiu, adunate-n pâlc... Legăturile-s făcute, explicație ți-am dat Iar, ce vor rămâne mute, fără sărutat Găsește-le prin gândire, gândire de ai Iubește-le prin Iiubire, Iiubire de rai... O Iiubire cu mult dor, s-o citești și vertical Apă rece de Iizvor, c-am ajuns la mal... Să îți mulțumesc frumos, cum e omenește Este timpul, friguros, și-aici, dorul, se oprește. Păvălache-ți mulțumește. Te mai aștept. |
4 Paul Preda Păvălache [autorul] a spus pe 16 februarie 2012: |
| Mihăiță-ți mulțumesc, Păvălache vă iubește Într-o zi când vă-ntâlnesc, Mihăiță, mă citește. Hora-n care ne-nvârtim, nu șade pe loc Am putea... să amețim, să picăm din joc... Iar dacă, nu vom mai fi, hora se restrânge Cucereavii, va citi, lăcrima va plânge... Unde va găsi o... "groapă", o va astupa: Cu iubirea, ce îl sapă, o va corecta... Ps. Este vorba de regret... "sunt un mare prost" Rima are un secret, scrisă-i cu un rost. Eu țin să vă mulțumesc, sunteți credincios Aveți, ceea ce-mi doresc credeți în Hristos! Viața, fără Dumnezeu, este-o nulă viață Iubești, cum iubesc și eu, și te-ascunzi la față? Iubești, ca să fii iubit, viersuind atent Iubești, ca să fii citit... cu dor și talent. La revedere prietene! |
5 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Păvălache-i productiv Și-l invidiez - Versul lui e atractiv, Dar n-are diez. (Îți spun și pricina) Ca să aibă și diez Versul tău cu miez - Gramatica, bat-o vina! Treb-s-o studiezi P.S. Îți mulțumesc, amice, pentru versurile de mai sus. |
6 Betty Marcovici. [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Poezie marcata cu mult suflet din care reiese firesc iubirea. |