Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

La o viață distanță

Fetița-aceea, mică și plăpândă,
Ce după fluturi sta mereu la pândă,
Să-i prindă și să îi sporească-n visul
Unde, știu sigur, îi eram trimisul.

Azi, este mare, nu mai prinde fluturi.
În vise, nu îi mai răpesc săruturi.
Distanța dintre noi — covârșitoare.
Când o privesc de-aproape, doare tare.

Îi înțeleg răceala foarte bine —
Golul acesta n-a depins de mine,
E un secret ce-l știe numai viața,
Cum să înlocuiești focul cu gheața.

Ceva, cândva, a smuls din ea copilul
Și l-a înlocuit cu inutilul.
A dus la coș tot ce a strâns în clipe,
Când n-a avut curaj să le-nfiripe.

Ai spune că nu-i rău, dar chiar nu știe
Că, undeva, într-o copilărie
De mult apusă, încă locuiește
Tot ce în ea, acum, se ofilește.

Aceleași suflet... — nu îl mai aude.
Frecvența ei răspunde altor unde.
Altfel de hrană o hrănește-n vise,
Lumina-i stinsă-n ea, porțile-nchise.

poezie de din Vă las pe voi să fiți poeți (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Conflict interior

E tare gheața, știu — și nu ne este bine,
E tare gheața, știu — n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu — și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig: Par proștilor puternic.

Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau cel puțin naiv — încămai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv și nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți numai momente dulci;
Nu-mi mai permit cred în nicio fericire —
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!

Așa , mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm...

poezie de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conflict interior

E tare gheața, știu - și nu ne este bine,
E tare gheața, știu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu – și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig e par mai puternic!
...
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau, cel puțin, naiv - încămai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!

Așa , mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai, ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm!

poezie de din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
ai plecat de tot,
Și m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Și tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îți merge bine?
Nu-ți este dor, fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Și plouă tare afară,
În casă, liniștea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
mi-e dor de tine,
Și sufletul, taredoare,
Că nu ești lângă mine.

Mi-e tare foame, și-aș mânca,
Dar n-am cu cine împărți mâncarea,
Și mi se pune iarăși,
Noduri mari în gât,
Și plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viața e pustie,
În casă, lipsește gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Și mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viața, și nu o prețuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Și câți, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toți,
Și câtă tăcere după a ta moarte.
Acum plutește în casă,
Liniștea, și umbra amintirilor,
Cu vise, încerc m-amăgesc,
Și false stări de bine.

poezie de (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)

De acolo sus, de unde ești
Știu veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei -mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat -mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...

poezie de (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când adevărul doare!

Ești îndoctrinat și nu poți distinge,
O adevărată realitate ce te va învinge.
Începi simți că tot ce ști e o minciună,
Când adevărul doare, nu-i deloc o glumă!

Tot ceea ce ți s-a spus când erai mic,
Acum descoperi că de fapt nu ști nimic.
Și afli din ce în ce mai multe informații,
Descoperi adevărul care-i doare și pe alții!

Și te mai întrebi de ce atât de multă ură,
De unde până unde atât de multă incultură.
Și mai realizezi realitatea este foarte dură,
adevărul doare foarte tare în lipsă de cultură!

Acum ai crescut descoperi mult mai multe,
Și înțelegi prea bine că viața-i un mare munte.
Ce inevitabil va trebui să-l escaladezi dacă vrei,
Ca adevărul să nu doară, recunoscând realitatea ei!

poezie de (10 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Fiului meu drag...

Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că știu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Și uneori nopțile nu dorm
mă gândesc cum aș putea fac,
fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aș vrea fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai ușor,
Să-l strâng în brațe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încădoare,
Că nu mai este lângă mine
Nu știu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum și-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greșeșc, sau de fac bine,
Tu-i porți în suflet mereu la tine.

poezie de (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Capcanele timpului

Eram altfel cândva, cu toții...
Nu ne plângeam pe atunci morții;
Și chiar și noi eram mai vii...
Mă-ntreb dacă mai știi?!

Mai știi de unde vii, hai spune:
De ce ții astăzi cont de lume
Și uiți de tot ce ți-ai promis...
Mai știi c-aveai un vis?

De ce pretinzi că nu mai ești,
Astăzi, tu - cel ce-ai fost?
Împreună, am scris povești...
Îți știu povestea pe de rost!

Nu poți nega ai uitat,
De vremea când îți permiteai,
fii TU: cel adevărat...
De vremea când trăiam în Rai!

Mă-ntreb ce oare te-a făcut,
Astăzi, fii absent,
S-ajungi de nerecunoscut,
Atât de neglijent?

Atât de mic în ochii mei!
doare să te știu,
Astăzi, atâta de pustiu,
De parcă nu mai vrei,

simți ce-nseamnă trăiești
Cu-adevărat, faci -
Parte din acele povești,
Ce azi te fac taci...

Spune-mi, încotro ai de gând,
te îndrepți acum?
Oare-ai putea fii mai blând,
Cu tine-n primul rând?

De tot ce am trăit cândva,
Observ ai uitat!
Astăzi, aspiri spre altceva...
Cine-o fi vinovat?

Viața? Deși nu sunt convins
Că ea mi te-a furat...
Mă-ntreb cine oare te-a-nvins?!
Și de ce mi te-a luat?
....................................

Credeam scopu-i altul;
Al tău, al meu, al nostru...
N-aș fi crezut timpul
Este, de fapt, un monstru...

poezie de (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără știi totmai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!

Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Copilul uitat

Eu vă invit cu mine pe tărâmul
În care s-a născut copilăria
Acolo unde toate-s încă unul
Și nu-i uitată încă omenia

Moneda lui de schimb este surâsul
Poți cumpăra cu el o fericire
Ce nu îți va dispare dacă plânsul
Apare nechemat în vreo trăire

Va fi chiar și aici vreun nor de ploaie
Dar nu ne vom ascunde sub umbrele
Vom sta cu ochi deschiși pe sub șiroaie
Ca relele din suflet să se spele

Eu vă invit pe un tărâm în care
Iubirea nu-i ascunsă-n interese
Și tot ce poate dincolo ne doare
Aici dispare fără ne pese

Și chiar dacă vă pare metaforic
Copilul mai există încă-n noi
tot întreabă, oarecum retoric,
De ce mereu l-ascundeți sub nevoi

poezie de (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De vorbă cu Anul nou

ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la față fără întrebări pregătite
și anul nou nou vine, începe chiar și fără interviul de rigoare
el face ceea ce știe mai bine, își oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ

și câte nu aș fi avut să-l întreb (chiar dacă știu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, și nu întotdeauna costă
de pildă l-aș fi întrebat unde se duc toți cei ce fac mârșăvii
și când își vor plimi plata și răsplata

apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toți cei care se cred buricul pământului
dintre degete

cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât și pe cel nou
acum știu că poveștile lor sunt de fapt poveștile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
și mă retrag mut și surd. printre alte cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Cum merge treaba pe aici?
Mihai: Strună, lungane! Încă un pic și sunt gata!
Nistor: Deci, ai un astfel de microcip?
Mihai: Încă nu, dar se rezolvă! Treaba e ca și aranjată! Blondo, du-te s-o prinzi pe micuța ta prietenă! De restul, mă ocup eu!
Maria: O voi prinde, nu e dificil. Dar ai grijă cum îi atașezi microcipul ăla și mai ales cum umbli cu ea! E foarte mică, fragilă și delicată. Nici nu poți -ți dai seama cum, dintr-o greșeală, îi poți rupe vreun picioruș, fără voia ta, dar o poți răni. N-aș vrea să i se întâmple ceva rău.
Mihai: Voi încerca fiu cât mai atent cu ea. N-am intenția să-i fac ceva rău. Vreau doar te ajut.
Maria: Știu asta, dar, după cum ți-am spus, îi poți face rău chiar și neintenționat.
Mihai: Ascultă, dacă tu consideri că i s-ar putea întâmpla ceva la intervenția mea, atunci propun să-i pui chiar tu microcipul, doar te pricepi mai bine și poți umbla cu mai multă delicatețe decât mine.
Maria: Nu, Mihai, n-aș putea... Las treaba asta în seama ta. De altfel, nu uita Ema e o femelă, iar tu, un adevărat cavaler, deci... N-ai putea să-i faci ceva rău unei domnișoare, nici chiar dacă aceasta ar fi un păianjen.
Mihai: Ai dreptate. În cazul ăsta, va trebui s-o imobilizezi într-un fel câtva timp, să nu se miște, ca să nu-i rup ceva... Sau cine știe ce s-ar putea întâmpla?! Dar promit voi fi foarte atent și delicat! E bine așa, blondo?
Maria: Foarte, campionule! Mă duc s-o prind.
Mihai: Iar eu pregătesc microcipul. Dar știi, Nis, mai am puțin de lucru la calculator, după aceea.
Nistor: Sigur, asule!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ești copilărie?

Copilărie, unde ești?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau te îmbrățișez,
vreau mă joc cu tine,
vreau alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulți ani de când m-ai părăsit.
Vreau fim iar împreună.
Știu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, ești mai frumoasă decât frumusețea.
În tine m-aș întoarce chiar și din rai.
Știu. E prea mult spus
și tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!

poezie de (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

* * *

Te-aștept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta așteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câți ați fost odată, n-a mai rămas niciunul.

Te-aștept copilul meu, de-atâția ani te-ai dus
Și câte-am pătimit, mă știe Cel de Sus
Icoanele din casă îmi știu durerea mea
Și geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.

Te-aștept copilul meu, nimic nu-ți reproșez
În rugă și în gând te port și te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu ești lângă mine
Întoarce-te de poți, cât Domnul mă mai ține.

Te-aștept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig și nu mi-e bine,
Vino -mi încălzești inima-ndurerată
Acuma cât mai poți, mă mai colindă-o-dată.

Te-aștept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viață mă mai ține
Te-aștept copilul meu, uite Crăciunul vine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu același suflet al meu, de azi...(mamei mele)

Se pare că viața
e un circular spectacol de acrobație,
pentru că nu știe nimeni cum s-a făcut,
cum se poate naște dintr-un copil un OM,
da, asa m-am visat! ca eram însărcinată cu mama
(deci, smulgerea ei din mine, așa s-a petrecut!)
da, ireală senzație de abandon
(din moarte cum s-o mai strig, ar fi o tragedie
mai mult... că tot ce mă rănește
stă, chiar, într-un prezent, al ei trecut...)

Se pare că nu numai viața e plină de mășți și costume,
nu-i azi, singura zi când nu mai știi ce-ți doreșți,
nici timp câștigat, nu-i! mereu sa te-ntrebi:
cine pe Cine aduce pe lume,
Numai eu, la o simplă acrobație visez...
ziua când mă voi naște la termen(mama, din Tine!)
cu același suflet-al- meu, de azi... la Trapez!

poezie de din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nebună inimă hai-hui

Al tuturor și-al nimănui...
Nebună inimă hai-hui,
Cum de poți încă să te dai
Când tu pe tine nu te ai?

Când golul ține totu'-nchis
În bezna propriului abis,
Iar gândul fuge înapoi
Spre tot ce a apus în noi?

Ce viitor și ce prezent,
Când tu mă faci fiu absent,
Târându-mă prin ne'mpliniri —
Trecut ce bântuie-n trăiri.

Minciuna nu e un răspuns,
Când dragostea ți-e neajuns.
Mai bine-ai sta în banca ta,
Până ce rana ar seca.

E disperarea mare, știu...
Trăiesc cu tine-acest pustiu
Și e cumplit. Dar e mai rău,
Să nu te-mpaci cu hăul tău.

poezie de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde fugi copilărie

Când prindeam o zi frumoasă,
Doamne, ce mai alergam!
Plecam adesea de-acasă,
Nici-o treabă nu aveam.

Câmpu-ntreg îl colindam
Printre lanuri de porumb.
Socoteală nu dădeam.
Ne bucuram așa de mult!

Când era porumbu-n lapte
Uitam de masă, de tot.
Aprindeam focul în noapte
mâncăm porumbul copt.

Din cenușă îl scoteam.
Ne făceam negri pe gură.
După ce ne săturam
Simțeam somnul cum ne fură.

Era noapte răcoroasă,
Stelele luceau pe cer,
Cam târziu veneam acasă,
Ne culcam pe lăvicer.

Încet, încet somnul venea
Fără vise, liniștit.
Cu grijă mama ne-nvelea
Când vedea c-am adormit.

Doamne, câtă bucurie
Era în viața de copii!
De ce pleci copilărie?
Oare la noi, mai revii?

Unde fugi copilărie?
Dece iei cu tine tot?
Dacă vrei îți dăm simbrie
Numai rămâi pe loc.

poezie de (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Când pari poet...

Joculețe de cuvinte,
doar pentru un gen de minte,
dar chiar și așa... mai rar cu sens.

Totul se-ntâmplă invers
și a prins altfel de mers,
dar chiar și așa... prostimii prinde.

Nu se pot numi "merinde",
oricât de mult ar pretinde
e hrană pentru suflet ce fac ei.

Degeaba par a fi "grei",
-s mai mult lupi decât miei,
tot goi ca și voi pe dinăuntru.

Se visează doar în centru,
căci, altfel, n-ar mai fi pentru
ceea ce consideră că-i face "zei".

Pentru artă sunt atei,
căci ceea ce clădesc ei,
nu poate fi adăpost pentru concret...

E ușor pari poet,
chit scopu-i alt subiect,
atunci când de cărți te-ai prins te salvezi.

Nu e greu ca mimezi
tot ce minți poți vezi,
deși, de simțit, îți este imposibil.

Si eu mă visam credibil,
cu adevărul sensibil
prins de braț, în drum spre claritate...

Dar nu-i așa, din păcate,
căci azi falsa realitate
este mai presus de adevăr.

poezie de din Începuturi (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-mi doresc mai mult, acum?

(Portret cu bujori)


1.
azi, când tot copilul știe
ce e rău și ce e bine
Ție, Doamne-Ți mulțumesc
viața mea ți-o dăruiesc
îngrijind verbul iubirii
în întreaga taină a firii

pe masă aburește pâinea memoriei
pe care a copt-o mama mea
în bucuria ei de copilă fericită...

2.

Cam acesta-i mersul lucrurilor: te atrag, te amuză, te farmecă, te încântă estetic, îți dau o plăcere ludică și cursivă, proaspătă și inventivă. Unuia care nu arde-n lectură, degeaba-i explici ce pierde. După cum se știe, grija mea dintodeauna a fost "apropierea tinerilor de cultură și dezvoltarea încrederii în ei înșiși". Pe vapor și nu numai: "ascultă mult și uită-te în ochii oamenilor". Când ceri, dăruiește-le bucuria că le ceri ceva ce le este la îndemână. Când dăruiești, dăruiește din toată inima.

plânge bucuria-n mine
când Tu, Doamne, ești cu mine
și-mi dai vis și mângâiere
cu un cântec din durere
dintr-un nufăr și-un bujor
cu parfum de tandru dor
o tandrețe de Cuvânt
foarte cald și mult mai blând
decât poate duce-n sine
inima să-i fie bine...


3.

uite-așa, cum zici tu bine
bine e cu tine-n mine
eu stau în anecdotă
tu te sporești în dotă
și plusând puțin talent
să-l ajuți pe cel absent
care-i dornic de-un parfum
cu verniuri și tutun

ce-mi doresc mai mult, acum?
un bujor dintr-o grădină
-mi îmbujoreze ziua
plină zbor de pescăruși
care râd din zori în noapte
și fac cercuri peste șoapte

îmi șoptea Pescărușul Jonathan
Doamna cu umbrelă și geamantan
vrea să-i fac un "Portret cu bujori"
de aceea, te-aș ruga
trimite-mi și mie niște fotografii
cu bujori îmbobociți

găsești tu pe undeva
dacă nu acum
rămâne pentru cândva...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook