Nebună inimă hai-hui
Al tuturor și-al nimănui...
Nebună inimă hai-hui,
Cum de poți încă să te dai
Când tu pe tine nu te ai?
Când golul ține totu'-nchis
În bezna propriului abis,
Iar gândul fuge înapoi
Spre tot ce a apus în noi?
Ce viitor și ce prezent,
Când tu mă faci să fiu absent,
Târându-mă prin ne'mpliniri
Trecut ce bântuie-n trăiri.
Minciuna nu e un răspuns,
Când dragostea ți-e neajuns.
Mai bine-ai sta în banca ta,
Până ce rana ar seca.
E disperarea mare, știu...
Trăiesc cu tine-acest pustiu
Și e cumplit. Dar e mai rău,
Să nu te-mpaci cu hăul tău.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Te pierd
Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Și văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat și nu mai vin.
E-atâta abandon în mersul tău
Și-atâta renunțare în privire
Că nu mai știu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.
Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ți-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbești cu cei plecati și, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.
Ți-e glasul stins, vorbești mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.
Te-ndepărtezi puțin câte puțin.
Alegi cu moartea să te însoțești
Chiar de-i amară cupa cu venin,
Senin o bei și nu te-mpotrivești.
Te pierd... și nu știu cum să te opresc
Să mai rămâi un timp în lumea mea
Să pot să-ti spun că încă te iubesc
Și să-ți arat ce-nseamnă dragostea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
De ce?...
De ce vrei să pari bun
Când gândul ți-e murdar?
De ce să faci taifun
Când sufletu-i amar?
De ce să urci spre cer
Când aripi nu mai ai?
De ce să fii hingher
Când poți zbura în Rai?
De ce la orice pas
Durerii să-i dai glas?
De ce să plângi de dor
Când totu-i trecător?
De ce să nu zâmbești
Trăind ca în povești?
De ce să te oprești
Când dragoste primești?
De ce sa-ti pară vis
Al clipei Paradis?
De ce-n coșmar să stai
Când șanse crezi că n-ai?
De ce ți-e frica trează
Când Domnul te vegheaza?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rai, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre plâns sau poezii despre frică
Dacă în primele momente ale dezvoltării tale te gândeai la trecut și la viitor, acum e cazul să te concentrezi pe prezent. Schimbările nu poți sa le faci în trecut și nici în viitor. Orice schimbare se face în prezent, iar asta înseamnă că trebuie să înțelegi mai bine momentul prezent. Fericirea nu o poți simți cu adevărat dacă mintea ta e concentrată pe viitor sau trecut. Poți să simți multe alte emoții, dar emoția de fericire e simțită doar când mintea stă concentrată pe prezent. Așa că dacă vrei ca dezvoltarea ta să continue, asta trebuie să înveți.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre schimbare, citate despre fericire, citate despre dezvoltare, citate despre învățătură, citate despre viitor, citate despre trecut, citate despre prezent sau citate despre adevăr
Dacă
De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi și ei cumva;
S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nțelept;
De poți visa și nu faci visul astru;
De poți gândi dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n laț pe prost;
Când munca vieții tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poți să strângi agonisita toată
Grămadă, și s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, și iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut niciun cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă și vână
Să te slujească după ce-au apus,
Și piept să ții când nu mai e stăpână
Decât Voința, ce le strigă "Sus!"
De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre vinovăție, poezii despre prostie, poezii despre monarhie sau poezii despre jocuri
O inimă tot ca și tine
Ți-am dăruit, superbă fată, o inimă tot ca și tine.
Cu strălucirea inocenței, asemeni clipelor senine
În care sufletul ne cântă, trăirea sfântă care vine
Din dragostea ce-i tot mai rară, căci mulți o țin doar pentru sine.
Și-n toată-această dăruire, mi-am pus și suflet și gândire.
Nu mai am teama unui mâine, ce ar putea ca din privire
Să-mi fure singura dovadă că nu trăiesc în rătăcire.
Mă-ncred cu totul în iubire. E drumul către mântuire.
Nu știu alt leac pentru orbirea, în care omenirea tinde,
Să se scufunde tot mai lacom, cu sufletele sângerânde
De parcă-i este scris pe frunte, să se hrănească cu osânde
Și să nu aibă ca variantă, hrănirea inimii flămânde.
Eu am ales să cred în șansa ce ni se dă spre vindecare
Prin frumusețea ce ne paște, când vieții-i oferim iertare.
Și am ales să-ți fiu cu totul, fără să-mi pese de urmare.
Privește doar, superbă fată, divinul cum din noi răsare.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire sau poezii despre muzică
La o viață distanță
Fetița-aceea, mică și plăpândă,
Ce după fluturi sta mereu la pândă,
Să-i prindă și să îi sporească-n visul
Unde, știu sigur, îi eram trimisul.
Azi, este mare, nu mai prinde fluturi.
În vise, nu îi mai răpesc săruturi.
Distanța dintre noi covârșitoare.
Când o privesc de-aproape, doare tare.
Îi înțeleg răceala foarte bine
Golul acesta n-a depins de mine,
E un secret ce-l știe numai viața,
Cum să înlocuiești focul cu gheața.
Ceva, cândva, a smuls din ea copilul
Și l-a înlocuit cu inutilul.
A dus la coș tot ce a strâns în clipe,
Când n-a avut curaj să le-nfiripe.
Ai spune că nu-i rău, dar chiar nu știe
Că, undeva, într-o copilărie
De mult apusă, încă locuiește
Tot ce în ea, acum, se ofilește.
Aceleași suflet... nu îl mai aude.
Frecvența ei răspunde altor unde.
Altfel de hrană o hrănește-n vise,
Lumina-i stinsă-n ea, porțile-nchise.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sărut, poezii despre secrete, poezii despre gheață sau poezii despre foc
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, să mi te am în faptă!
Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ține la distanță...
De câte ori n-am vrut să îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...
Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
Că ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu mai mult decât poem!"
Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.
Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
Să se întâmple astfel, să pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.
E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!
Păcat că nu e nimeni, care să mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubești fără să poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.
Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre poftă sau poezii despre poezie
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre dor, poezii despre bine și rău sau poezii despre Soare
Sfârșit...
Tot mai neclară ștearsă îmi apari,
Tot mai lipsită de culoare sens!
Aș putea spune că, exact invers,
De cum te-am cunoscut, îmi pari!
Parcă ți-a fost răpit felul de-a fi,
Sau poate că, așa ai fost mereu!
Sau și mai rău: poate-s de vină eu
Că mi-am permis, ție, a mă jertfi!
Dar cine poate ști până la urmă?!
Nu mai ești azi și asta-i tot ce știu.
Ce mai contează c-a rămas pustiu
Gândul la o iubire sinceră, enormă?!
Tot ce contează e că nu mai ești
Și c-ai luat și dragostea cu tine!
Că-n locul ei ai lăsat doar suspine
Și-un om ce nu mai crede în povești...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit sau poezii despre jertfă
Și știu...
Nu știu ce viața îmi rezervă mâine...
Nu știu de va fi bine cum doresc...
Dragostea să vină, să răsune,
Căci doar prin dragoste mă împlinesc.
Nu știu de m-ai iubit vreodată...
Să te întorci, să ne iubim nespus...
Ceasul rău, să vină niciodată,
Iar dragostea să nu aibă apus.
Și știu că mult ne va fi bine...
Și știu ce mult putem iubi...
Inima să nu mai suspine,
Și de regrete, nu ne vom lovi.
Și știu o viață ce o visez cu tine...
Atât de fericită... ca în vis...!
Visul realitate el devine,
Și fericirea ieșită din abis...
Și știu că ai temeri adânci...
Ți-e teamă de tot ce va urma...
Te rog iubirea să n-o mai arunci,
Și nici pe mine să mă lași în urma ta...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre realitate
Tomnatic II
Eram mâhnit și, totuși, mai cânta
Câte un greier pe la geam, târziu
Și auzindu-l, mă simțeam mai viu...
Nu m-apăsa atâta lipsa ta.
Acum, începe-totu'-a îngheța
Și apăsarea rage a pustiu...
Pe-aceea care-ai fost, nu o mai știu,
Dar tot nu pot dorul a-mi dezvăța
Spre tine să își facă singur drum.
M-ai lăsat toamnei, îmbrăcat lejer
Pe dinăuntru, cât să-mi fie ger
Și flacăra să îmi devină scrum.
Nu te mai recunosc, dar n-am uitat
Senzația de-a fi un singur zbor,
Când gândul ne era nemuritor
Și mărul încă nu era mușcat.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre mere sau poezii despre ger
Teatru pustiu
Ai spus că tu ai vise
și vrei să le-mplinești,
Cum vei putea, tu, oare
să poți să le trăiești?
când sufletul tău zace
răpus într-un trecut
ce nu simte dorință
și-n care te-ai pierdut...
Cum vei putea-nțelege
când tot ți se va da?
așa cum tu speri, încă,
să ai în viața ta;
Cum vei decide prețul
la tot ce ai cerut?
dacă iubirea-n tine,
demult, a decăzut...
Ai spus că tu ai vise,
dar suflet ți-a rămas?
Îți va ajunge, oare,
să fii doar bun-rămas?
Ce rost mai e în tine?
cu trup frumos, dar gol...
Tu, care, în Iubire,
nu poți primi un rol!
poezie de Florin Răileanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre teatru, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Rugă
Voiesc doar a Te bucura,
O Doamne Tu, vină de-alină
Inima mea-n dragostea Ta
Și sufletul care suspină.
Nu știu de am greșit prea mult,
Atunci când știu c-am voit bine
Spre toată lumea să arunc
Vestindu-Te numai pe Tine.
Nu mai cunosc Cuvântul Tău?...
Tot mai confuză, îndurerată...
Binele Tău urmez mereu,
Dar bine nu mi-e niciodată.
O Doamne, dar... ce să cred eu?
Nu mai cunosc ce vrei cu mine...
Știu doar că tot îmi e mai greu,
Deși, iubesc numai pe Tine!
Voiesc doar a Te mulțumi,
Să fiu copilul Tău iubit;
Însă Tu-mi pari a amuți,
Când strig la Tine că-s mâhnit.
De aș cunoaște al tău plan
Și ce dorești ca eu să fiu...
Aș da ce am... haină și ban,
Pe placul Tău, chiar de târziu.
O Doamne care-mi știi cărarea,
Ajută-mă să mă clădesc;
Ți-am cunoscut Doamne splendoarea
Și-aleg în Tine să trăiesc.
O Domnul meu, ce multe focuri
Atacă crud, necontenit!...
Cu cât iubesc taine și locuri,
Ce mi le-ai dat, să fiu menit.
Răul voiește să apară
Pe a mea cale-n multe forme...
Dar nu mă lași... și-atunci răsară
Minuni de îngeri strivind dogme.
Așa voiesc să fiu o mare
Cu apă limpede, curată...
Să pot sădi în ea uitare
Și rana-mi să se-nchidă toată.
O Domnul meu, voiesc pe Tine
Să Te ascult, să Te urmez
Și chiar de urc grele coline,
Știu că prin Tine mă salvez.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre îngeri sau poezii despre vestimentație
Asta-i dragostea
Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Și simt că-nebunesc, dar știu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.
Învaț mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Și-mi strâng toate puterile, și mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.
Și mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Deci ca să-ți demonstrez că sunt un cineva
Care ține mult la tine și doar cu tine-ar sta,
Îți ofer un trandafir, ca să-ți dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!
Iar când toți îmi sar în cap și mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre curaj
Iubito
Iubito
Dacă eu aș fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraș feeric
Și am fi împreună amândoi
Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să pășim doar TU și EU
Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
și zi și noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu
În clipele când nu ești lângă mine
Îmi pare că lipsești de ani și ani
Iar buna-dispoziție-mi revine
Numai atunci când tu apari.
Să știi că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
și cred când spui că mă iubești pe mine
așa cum eu te voi iubi mereu!
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre apă
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere
Nouă
Parcă a trecut o veșnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.
Parcă a trecut o veșnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când gândul ascuns că ești ce-am așteptat
te-a făcut să te gândești mai bine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când așteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.
Parcă a trecut o veșnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.
Parcă a trecut o veșnicie
și tot nu știu dacă-ți scriu ție,
sau îmi scriu mie.
poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ochi verzi sau poezii despre mâini
Viața are culoarea care vrei tu să i-o dai. E ca și cum ai avea ochelari. Modul cum vezi, cum tratezi și cum faci unele acțiuni depinde de modul tău de a gândi. Mai mult de atât, e vorba de alegerile tale care îți influențează viața. Ce-i drept, uneori nu poți controla chiar tot ce ți se întâmplă, dar poți controla modul cum reacționezi la asta. Și atunci, de ce am alege să trăim o viață în alb-negru când avem la dispoziție atâtea culori? De ce am alege să ne gândim la tot ce nu avem și nu putem, când putem să ne gândim total invers și să ne simțim bine? Oare nu ține tot de noi asta? Și atunci ce mai aștepți? Ia zâmbește că doar poți!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre culori, citate despre zâmbet sau citate despre ochelari
În drum spre viitor
Mă străduiesc și îi dau zor
Cu tot ce am mai rezistent,
Dar cum s-ajung în viitor,
Când n-am ieșire
din prezent?
epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viitor sau epigrame despre prezent