Începutul
Plăcerea ilicită a celor două trupuri tinere a fost satisfăcută.
Acum se îmbracă repede, fără o vorbă.
Ies din casă separat, cumva furișându-se;
Și, cum merg în josul străzii, par un pic stingheriți,
de parcă ar simți că ceva din jurul lor dezvăluie
patul pe care au stat nu demult întinși.
Dar ce profit pentru viața unui artist:
mâine, poimâine sau ani mai târziu, el va da voce
puternicelor legături care și-au avut începutul acolo.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre voce
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre plăcere
- poezii despre artă
Citate similare
Amintește-ți, trupul meu
Amintește-ți, trupul meu, nu numai cât de mult ai fost iubit,
nu numai paturile în care te-ai culcat,
ci și acele dorințe
care-ți străluceau în lumina ochilor
și-ți tremurau în voce și pe care anumite
întâmplări le-au destinat neîmplinirii.
Acum, când toate au devenit trecut,
parcă aproape ți s-au împlinit aievea
acele dorințe amintește-ți
strălucirea lor în ochii care te priveau cu nesaț;
amintește-ți cum tremurau în voce,
pentru tine, trupul meu.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre trecut, poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre devenire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Voci
Îndrăgite, idealizate voci
ale celor care au murit sau ale celor
care pentru noi sunt ca și morți...
Uneori ele ne vorbesc în vis;
uneori, adâncită-n gânduri, mintea noastră le aude.
Și, cu sunetul lor, pentru o clipă, se întorc
ecouri din prima poezie a vieții noastre
ca o muzică îndepărtându-se, stingându-se în noapte.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre sunet, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Joey: Știi, voiam să tac și să te las să pleci. Dar nu aș fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine și o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Așa că sper să nu mă urăști.
Dawosn: Nu aș putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aș fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aș da înapoi, nu aș șterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viața mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aș crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aș rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta și este timpul ca tu să descoperi cine ești fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aș putea? 13 ani, mama ta moare. Și totuși mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă așa și te uiți la tatăl tău care nu e în stare să-și învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Și apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i așa? Dar apoi mai ești și tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândește la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung și tărăgănat de a-ți spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Și mie o să-mi fie dor de tine, Joey.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre viitor
- citate despre victorie
- citate despre viață
- citate despre umor
- citate despre tăcere
- citate despre superlative
- citate despre sfârșit
- citate despre secunde
Cum se face că nimeni nu resimte continuu plăcerea? Nu cumva intervine oboseala? Căci nicio facultate umană nu este capabilă de o activitate neîntreruptă. Prin urmare, nici plăcerea nu poate fi continuă, din moment ce ea însoțește activitatea. Din același motiv, și unele lucruri ce ne încântă prin noutatea lor, mai târziu nu ne mai trezesc același interes, căci la început ele ne stimulează și ne antrenează gândirea într-o activitate intensă (la fel cum se întâmplă, în cazul vederii, când îți fixezi privirea pe ceva), dar mai târziu activitatea își pierde din intensitate și, odată cu ea, scade și plăcerea.
citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre plăcere sau citate despre gânduri
Raport
Istoria stupidității mele ar umple paginile multor cărți.
Câteva dintre ele s-ar împotrivi conștiinței,
Ca zborul unei molii care, chiar dacă ar fi știut,
Ar fi avut oricum tendința de a se apropia de flacăra lumânării.
Altele s-ar ocupa de metode pentru calmarea anxietății,
Șoapta aceea abia auzită care, deși-i un avertisment, e ignorată.
M-aș ocupa separat de satisfacție și de mândrie,
De perioada când eram unul din adepții lor, ai celor
Care se făleau victorioși, nesuspectând nimic.
Dar toate ar avea doar un subiect, dorința,
Dacă ar fi fost numai a mea dar nu, nici vorbă; din păcate,
Am fost condus de aspirația de a fi asemeni celorlalți.
Mi-a fost teamă de ceea ce era sălbatic și indecent în mine.
Istoria stupidității mele nu va fi scrisă.
Datorită unui lucru, e prea târziu. Iar adevărul cere muncă multă.
poezie de Czeslaw Milosz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre victorie, poezii despre mândrie, poezii despre muncă, poezii despre lumânări, poezii despre istorie, poezii despre frică sau poezii despre foc
Un om bătrân
În colțul îndepărtat al cafenelei
stă un om în vârstă, cu capul aplecat
singur, în fața lui un ziar
Iar în banalitatea jalnică a bătrâneții
el se gândește la cât de puțin s-a bucurat de anii
când era în putere, arătos și plin de farmec.
Știe că acum este foarte bătrân: vede, simte asta.
Și, totuși, parcă mai ieri era tânăr.
Timpul a trecut atât de repede, atât de repede.
Se gândește cum Bunul Simț l-a tras pe sfoară,
cum, prostește, a crezut întotdeauna
în acele vorbe înșelătoare: "Mâine. Ai destul timp."
Rememorează cum și-a înfrânat elanul, desfătările
la care a renunțat. Fiecare șansă pe care-a pierdut-o
îi ia acum în râs prudența.
Dar atâtea amintirii, atâtea gânduri
îi dau bătrânului o stare de amețeală. Ațipește
cu capul pe masa cafenelei.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre înfrânare, poezii despre vârstă, poezii despre râs sau poezii despre prudență
Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.
La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții.
Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre moarte, citate despre frumusețe, citate despre trecut, citate despre toamnă, citate despre tinerețe sau citate despre sărăcie
Demult
Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre această amintire,
dar e-atât de estompată acum, ca și cum nimic n-ar mai fi rămas
iar asta pentru că s-a întâmplat demult, în anii adolescenței.
O piele ca floarea de iasomie...
acea seară de august era în august?
Îmi mai pot aminti doar ochii: albaștri, cred că erau albaștri...
O, da, albaștri ca safirul.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ochi albaștri, poezii despre flori, poezii despre amintiri, poezii despre albastru sau poezii despre adolescență
Întreb care din două viața civilizată sau cea naturală este mai susceptibilă să devină de nesuportat celor care o trăiesc? Aproape că nu vedem în jurul nostru decât oameni care se plâng de existența lor; și mai mulți sunt aceia care nu se plâng, deși sufletul le e plin de aceasta; îmbinarea legilor divine și omenești abia dacă este de ajuns pentru a împiedica dezordinea. Concluzia va fi că, rătăcind prin păduri, fără meșteșuguri, fără grai, fără locuință, fără război și fără legături, fără a avea nevoie de semenii săi și fără a avea vreo dorință de a le face rău, poate fără a recunoaște vreodată pe vreunul dintre ei în mod individual, omul sălbatic, prea puțin supus pasiunilor și fiindu-i de ajuns lui însuși, nu avea decât sentimente și cunoștințe cu această stare.
Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre război, citate despre păduri, citate despre plâns, citate despre legi, citate despre existență, citate despre dorințe sau citate despre devenire
Din viața de la Roman, mi-aduc aminte puține lucruri hotărâte. Am fost un copil precoce. Înainte de 5 ani, știam unele lucruri greu de înțeles și pentru o vârstă mai înaintată. Știam, de pildă, oarecare lucruri din gramatică, pe care copii de 10 ani le pricep greu. Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam și Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu știam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte -- nimic!
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Ceahlău, citate despre vârstă, citate despre munți, citate despre iubire sau citate despre gramatică
Zeii îl abandonează pe Antonius
Când, pe neașteptate, în miez de noapte auzi
o procesiune invizibilă trecând pe-alături,
cu o muzică și niște voci minunate,
nu-ți plânge norocul pierdut,
acțiunile care s-au dovedit greșite, planurile
eronate nu le mai jeli inutil.
Ca un om prevăzător, hărăzit cu curaj,
spune-i la revedere Alexandriei care se îndepărtează.
Dincolo de toate, nu te amăgi singur, nu spune
a fost un vis, urechile mele m-au înșelat:
nu te înjosi cu iluzii ademenitoare.
Ca un om prevăzător, hărăzit cu curaj,
așa cum este de așteptat de la cineva ca tine,
care s-a dovedit vrednic de-acest fel de oraș,
du-te, ferm, la fereastră
și ascultă cu gravă emoție, dar fără
văicărelile, rugămințile unui laș;
ascultă desfătarea ta finală vocile;
muzica minunată a acelei stranii procesiuni;
și spune-i la revedere Alexandriei pe care tocmai o pierzi.
Constantine P. Cavafy
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre urechi, poezii despre plâns, poezii despre oraș sau poezii despre noroc
Un sfert de viață îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri și praf. Totul curge așa de repede, și noi tot mai facem legături între subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drum vieții, așa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu țin. De când spun cuvinte fără șir, simt că-mi recuperez ani frumoși din viață.
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre viață, citate de Marin Sorescu despre timp, citate despre idei, citate de Marin Sorescu despre frumusețe, citate despre fluturi, citate de Marin Sorescu despre fluturi, citate despre cuvinte sau citate de Marin Sorescu despre cuvinte
Filozofia unui fulg de nea
Flori de nea pe un spațiu prea strâmt
Ca sa mai intelegi ceva...
Flori de gheață acolo unde pulsează sângele
Mai tare - semn că nu-ți mai pasă
Ori că nu te mai doare.
Flori de rouă
Ca să te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă n-ai timp să observi,
Iar asta e ceva ce demult de tot...
Nu te mai apasă.
O fi un semn,
Un semn că și gheața
A strâns, conștiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...
Care nu-ți mai lasă, reci fiind,
Loc ori timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru inițiative... desuete.
Flori de omăt pe un spațiu prea anost
Ca să mai simți ceva
Sau să mai aibă vreun rost...
Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit și ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...
De capricii, toane și troiene.
Flori de gheață
Și mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuși, se oftează...
poezie de Petruta Ionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre capricii, poezii despre zăpadă, poezii despre sânge, poezii despre spațiu și timp, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre flori de gheață
Înainte de a fi ieșit afară, tinerii din echipaj își îmbrățișară părinții, care deocamdată încă se aflau în preajma lor, dar pe care parcă deja începeau să-i simtă departe, din ce în ce mai departe, cu fiece clipă ce trecea. În mod normal, totul decursese foarte bine, făcând abstracție de câteva lacrimi scurse din ochii unor mame mai sensibile sau din ochii unor părinți mărinimoși care-și iubeau copiii și care, din prea multă dragoste pentru fiii sau fiicele lor, aveau de ce să fie profund îndurerați. Trebuie să recunoaștem că era vorba despre o misiune îndelungată, de cel puțin 13 ani, nu glumă... Iar 13 ani nu puteau fi comparați cu o zi, două, pentru a se putea spune: "A plecat azi... Las' că se întoarce mâine...". Ori oamenii tocmai cu acest gând nu se puteau împăca. În 13 ani se puteau întâmpla multe și putea fi posibil ca firul evenimentelor să fie nevaforabil celor aflați în centrul atenției, deși nu era de dorit să se întâmple astfel...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prezent, citate despre posibilitate sau citate despre ochi
Nu era încă aici, dar era pe drum încoace; se apropia din minut în minut. Când povestești una ca asta, oamenii spun că așa ceva nu poți să simți, e doar o închipuire. Nici nu poți dovedi, dar, cu toate astea, eu știam. Simțeam cum venea pe drum și se gândea: Acum mai sunt numai trei ore, și ajung. Acum au mai rămas două ore și trei sferturi. Acum numai două ore jumătate! Ah, ce încet merge. De-ar merge totuși ceva mai repede. Încă două ore, și un sfert, și voi fi acolo. Voi fi la ea.
Hans Erich Nossack în Cel mai târziu în noiembrie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ore sau citate despre minute
De dimineață, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costinești, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieșind din valuri, pe nisipul cald. Abia depășisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă țărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru și îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roșie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini și jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeași, invadată de alte trupuri bronzate, diminețile trebuie să fie și acum, acolo, dimineți fără cer, iar marea se clatină, cu siguranță, la țărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Și, firește, vor rămâne tot așa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata și teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăța niciodată, natura uită tot, chiar și pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre dimineață, citate despre plajă, citate despre învățătură, citate despre siguranță, citate despre sat sau citate despre roșu
Pic, pic!
Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.
Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aș mai juca și eu!
Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Și în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.
Pic, pic! De ce stați, măi, supărați?
Pic, pic! Veniți jos să vă jucați!
Pic, pic! În casă voi stați frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniți jos!
Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!
Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca și eu!
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre jocuri, poezii despre vânt, poezii despre primăvară, poezii despre nori, poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie sau poezii despre aer
Păream inocenți
Foșneam amândoi precum pomul sărut,
Cu buzele, frunze timide,
Prea umede parcă în vântul tăcut,
Ce suflă și-n brațe cuprinde
Păream inocenți, neatinși de nimic,
Doar tremur, dorință intensă,
Un pic rușinați... dar obraznici un pic,
Și-o dragoste mare, imensă
Să nu mă întrebi nici de ce și nici cum,
A fost de ajuns o privire,
A fost un atunci ce a dus la acum,
O mare, nespusă, iubire
Și chiar dacă pare că mult a trecut,
Atingerea noastră mai știe,
Aminte aduce de tot ce-am avut
Și parcă din nou ne îmbie
Foșnim amândoi, aplecați peste vremi,
Cu gândul la ziua de mâine,
Tu știi c-am să vin iar eu știu că mă chemi,
Să merg spre apus lângă tine
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre rușine, poezii despre obrăznicie sau poezii despre inocență
Soarele după-amiaza
Această încăpere cât de bine-o cunosc.
Acum au închiriat-o; pe ea și pe cea de alături,
vor fi birouri. Întrega casă a devenit
locție pentru agenți, afaceriști, companii.
Această cameră, atât de familiară.
Canapea era aici, lângă ușă,
în fața ei un covoraș turcesc.
Alături, etajera cu două vaze galbene.
În dreapta nu, dincolo un șifonier cu oglindă.
La mijloc, masa unde scriai
și trei scaune din răchită împletită.
Lângă fereastră, patul
unde-am făcut dragoste de-atâtea ori.
Ar trebui să fie undeva pe-aproape, acele vechituri.
Lângă fereastră patul;
la asfințit, razele soarelui cădeau pe jumătate din el.
... Într-o după amiază, pe la ora patru, ne-am despărțit;
doar pentru o săptămână... Și apoi
săptămâna aceea a devenit veșnicie.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre Soare, poezii despre ore, poezii despre miezul zilei, poezii despre galben sau poezii despre cunoaștere
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre cuvinte, poezii despre șefi sau poezii despre zile