Voci

Îndrăgite, idealizate voci
ale celor care au murit sau ale celor
care pentru noi sunt ca şi morţi...

Uneori ele ne vorbesc în vis;
uneori, adâncită-n gânduri, mintea noastră le aude.

Şi, cu sunetul lor, pentru o clipă, se întorc
ecouri din prima poezie a vieţii noastre –
ca o muzică îndepărtându-se, stingându-se în noapte.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşelile soţiilor, copiilor, ale servitorilor, ale celor slabi, ale celor săraci şi ale celor neştiutori sunt greşeala soţilor, a părinţilor, a stăpânilor, a celor tari, a celor bogaţi şi a celor învăţaţi.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţia despre existenţa celor trei forţe stă la rădăcina tuturor sistemelor străvechi. Prima forţă poate fi numită activă sau pozitivă; a doua, pasivă sau negativă; a treia, neutră. Dar acestea sunt simple nume. În realitate, aceste trei forţe sunt la fel de active; ele apar ca activă, pasivă şi neutralizantă doar în punctele lor de întâlnire, adică în momentul în care ele intră în relaţie unele cu altele. Primele două forţe se lasă mai mult sau mai puţin înţelese, şi a treia poate fi descoperită uneori fie în punctul de aplicare a forţelor, fie în "mijlocul" lor, fie în "rezultatul" lor. Dar este dificil în general de a observa şi înţelege a treia forţă. Motivul acestei dificultăţi trebuie căutat în limitările funcţionale ale activităţii noastre psihologice obişnuite şi în categoriile fundamentale ale percepţiei noastre despre lumea fenomenelor, adică în senzaţiile noastre despre spaţiu şi timp, care rezultă din aceste limitări. Omul nu poate nici să perceapă, nici să observe direct a treia forţă, la fel cum nu poate percepe spaţial "a patra dimensiune".

P.D. Ouspensky în Fragment dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Tibi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cele două vieţi ale noastre şi anume: cea trăită prin intermediul propriilor noastre persoane şi cealaltă viaţă, pe care o trăim în constiinţa celorlalţi, atât înainte de aşa-zisa noastră moarte, cât şi dupa ea, cea de a doua este un factor la fel de esenţial ca şi prima, al vieţii noastre integrale, ba uneori chiar mai însemnat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consider că educaţia muzicală şi drumul muzical încep din copilărie, însă cu obligaţia de a da copilului piesele pe care le agreează şi le înţelege. Asta presupune un limbaj special, atractiv. Cum se poate explica faptul că basmele, cu lumea lor mirifică, exercită şi astăzi o forţă de atracţie irezistibilă? Să fie oare pentru că întâmplările şi eroii lor reprezintă de fapt proiecţii simbolice în fantastic ale unor năzuinţe dintru-nceput ale umanităţii? Oricum, basmele trăiesc, şi nu numai pentru că celor mici le place să le asculte, ci şi pentru că celor mari le place să le povestească. Ele ne vrăjesc la fel, indiferent de vârstă.

citat din Cornel Trăilescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii îl abandonează pe Antonius

Când, pe neaşteptate, în miez de noapte auzi
o procesiune invizibilă trecând pe-alături,
cu o muzică şi nişte voci minunate,
nu-ţi plânge norocul pierdut,
acţiunile care s-au dovedit greşite, planurile
eronate – nu le mai jeli inutil.

Ca un om prevăzător, hărăzit cu curaj,
spune-i la revedere – Alexandriei care se îndepărtează.
Dincolo de toate, nu te amăgi singur, nu spune
a fost un vis, urechile mele m-au înşelat:
nu te înjosi cu iluzii ademenitoare.

Ca un om prevăzător, hărăzit cu curaj,
aşa cum este de aşteptat de la cineva ca tine,
care s-a dovedit vrednic de-acest fel de oraş,
du-te, ferm, la fereastră
şi ascultă cu gravă emoţie, dar fără
văicărelile, rugăminţile unui laş;
ascultă – desfătarea ta finală – vocile;
muzica minunată a acelei stranii procesiuni;
şi spune-i la revedere – Alexandriei pe care tocmai o pierzi.

Constantine P. Cavafy

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu să fie lăudat pentru cărţi. Ele sunt vocile celor îndepărtaţi şi morţi şi ne fac moştenitori ai vieţii lor spirituale din veacurile trecute.

citat din William Ellery Channing
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bizari suntem noi, muritorii! Fiecare dintre noi se află aici pentru un scurt sejur; nu ştie pentru ce scop, deşi uneori are impresia că simte de ce. Dar fără a ne gândi prea mult la asta, fiecare dintre noi ştie că există pentru alţi oameni – în primul rând pentru cei de ale căror zâmbete şi bunăstare este dependentă propria noastră fericire; apoi pentru cei mulţi, necunoscuţi nouă, de ale căror destine suntem legaţi prin simpatie. Îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare zi că viaţa mea este bazată pe munca altor oameni, în viaţă sau morţi, iar eu la rândul meu trebuie să încerc să dăruiesc în aceeaşi măsură în care am primit şi încă mai primesc.

Albert Einstein în Cum văd eu lumea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoismul, proiecţiile, fricile şi zeci de alte procese emoţionale şi mentale vin să polueze relaţiile noastre cu cei mai dragi oameni din viaţa noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluţiei. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevăraţi, părinţi iubitori, parteneri ce sprijină şi nu care sabotează. Cum am putea noi să ştim ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situaţie se află, când nu ştim nici ce e bine pentru noi şi ce surprize ne rezervă viaţa, ce lucruri noi vom descoperi despre noi şi lume şi prin ce experienţe vom trece? Nu putem şti nici pentru noi şi cu atât mai puţin pentru alţii. Atunci cum ar fi să le oferim celor din jur acceptare, încurajare şi o îmbrăţişare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Şi dacă ne dorim schimbări, să le facem atunci în viaţa noastră până când nu mai simţim nevoia să schimbăm vieţile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troieni

Eforturile nostre-s ale unor oameni predispuşi la dezastre;
eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Când suntem gata-gata să ajungem undeva,
să prindem puţină vigoare,
să devenim aproape curajoşi şi încrezători,

intervine întotdeauna ceva care ne opreşte:
Ahile sare dintr-un şanţ drept în faţa noastră
şi ne îngrozeşte cu strigătele lui violente.

Eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Credem că ne vom schimba norocul
dacă suntem fermi şi îndrăzneţi,
aşa că acceptăm provocarea, gata de luptă.

Dar atunci când sosesc marile probleme,
cutezanţa şi fermitatea noastră pălesc;
spiritul nostru se clatină, paralizat,
iar noi ne strecurăm pe lângă ziduri
încercând să ne salvăm vieţile prin fugă.

Suntem mereu siguri că vom pierde. Acolo sus,
deasupra zidurilor, se-aude deja elegia funebră.
Se jeleşte amintirea, aura zilelor noastre bune.
Priam şi Hecuba ne jelesc amarnic.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul

Plăcerea ilicită a celor două trupuri tinere a fost satisfăcută.
Acum se îmbracă repede, fără o vorbă.
Ies din casă separat, cumva furişându-se;
Şi, cum merg în josul străzii, par un pic stingheriţi,
de parcă ar simţi că ceva din jurul lor dezvăluie
patul pe care au stat nu demult întinşi.

Dar ce profit pentru viaţa unui artist:
mâine, poimâine sau ani mai târziu, el va da voce
puternicelor legături care şi-au avut începutul acolo.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oamenii pe care mânia îi face să roşească sunt mai puţin de temut decât pe cei pe care-i face să pălească. Astfel, vedem că unele persoane pălesc sau tremură când se mânie, după cum vedem altele care roşesc şi uneori chiar plâng la mânie. Se crede îndeobşte că mânia celor care pălesc este mai de temut decât a celor care roşesc. Explicaţia este că atunci când un om nu poate sau nu vrea să se răzbune astfel decât prin mimică şi prin cuvinte, el pune în acţiune întreaga sa căldură şi întreaga sa forţă încă din primele clipe ale emoţiei, din care pricină se înroşeşte, pe lângă că uneori regretul şi mila pe care le simte omul pentru sine însuşi, pentru că nu poate să se răzbune îl fac să plângă. Şi dimpotrivă, cei care se abţin şi se decid pentru o răzbunare mai mare devin trişti, socotind că fapta care i-a mâniat îi obligă să se răzbune. Dar când trec apoi la făptuirea răzbunării se încălzesc cu atât mai mult, cu cât au fost mai reci la început, la fel cum febrele care încep cu frig sunt de obicei cele mai violente.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ropes

&

zăpada ca o frânghie care îşi continuă
drumul până în momentul în care
întâlneşte frica noastră la fel de albă.

purtăm în noi elicoptere care survolează oraşul şi câmpurile.
desenăm copii morţi pe pereţi/ pe drumurile oraşului

ca şi cum noi am fost nişte copii morţi cândva
şi acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neştiinţei
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină şi întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
şi atât rămâne

imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
aşa am fost tot timpul - copii morţi - noi şi frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul unui mort. Odă luminii

Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Şi caldă era,
mai caldă decât noi,
şi pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Şi caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!

Din braţele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
şi timpul a trecut mai lent
aşa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Din braţele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Şi caldă era,
mai caldă decât noi,
şi pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Şi te-am strigat cândva şi te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorinţă.

Te-am avut, te-am pierdut
şi-n ceruri răsare o umbră –
e noaptea noastră,
a celor pustiiţi.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Şi te-am strigat cândva şi te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorinţă.

Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
şi-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Şi din căderi învaţă apa
să urce până la nori
în noaptea nopţilor, adâncă.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele mai cuprinzătoare modalităţi ale poeziei, modalităţi ale gândirii şi imaginaţiei, modalităţi ale dicţiunii şi ornamentului - nu numai modalităţi ale versului - rareori se produce vreo schimbare importantă fără vreo influenţă străină: uneori Franţa, alteori Italia, în vreme ce în adâncuri se află întotdeauna cei vechi, poeţii Greciei şi Romei. Şi în orice epocă a poeziei engleze există posibilitatea realizării unor noi studii ale celor vechi şi ale influenţelor ce ne vin de la ei.

William Paton Ker în Form and Style in Poetry (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia dintre un bărbat şi o femeie care nu duce la o căsătorie sau către dorinţa unei căsătorii, poate fi experienţa de o viaţa a celor mai înalte valori ale celor doi, dar şi ale cercului lor de prieteni şi cunoştinţe, însă, într-o astfel de relaţie, sunt necesari un bărbat şi o femeie extrem de deosebiţi. Poate că ar trebui adăugat că fie bărbatul, fie femeia dintr-un astfel de cuplu de o viaţă trebuie să-şi găsească un partener foarte deosebit cu care să se căsătorească, pentru realizarea unei caramaderii în trei, plină de succes.

citat din Anna Garlin Spencer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amputări de ajutoare sociale. Executări publice atât ale celor care mor, cât şi ale celor ce vor fi omorâţi.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe uliţele altădată înflorite ale copilăriei acum trec care mortuare, ducând cu ele rămăşiţele pământeşti ale celor care ţi-au fost prieteni de joacă. Şi alţi copii se bat acum de la pomeni pe la fântâni, pe la răscruci, prin praful drumului... Drum de flori pentru ei, iar pentru tine – drum de cenuşa.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul mării

La miezul nopţii marea s-a trezit din somnul ei profund,
Şi de-a lungul plajelor întinse şi pietroase, până departe,
Am auzit cum vine primul val, valul mareelor înalte,
Şi cum urcă pe uscat răsucindu-se fosforescent, rotund.

O voce s-a înălţat din liniştea adâncurilor fără fund,
Un sunet multiplicat misterios în noapte,
Ca cel al unei cataracte-n munţi, la miazănoapte,
Ca mugetul codrului de brazi când vântoasele-l pătrund.

La fel, spre noi vin uneori din neştiute,
Inaccesibile singurătăţi ale propriei fiinţe
Talazurile răscolitoare-ale unui suflet căutându-şi rostul;
Iluminări pe care le credem ale noastre, din noi născute,

Dar ele-s prefigurări şi prevestiri, şi preştiinţe
Ale unor lucruri dincolo de-înţelegerea şi controlul nostru.

poezie de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuile sunt ridicate în cinstea celor care înfăptuiesc, a celor care răspund provocărilor vieţii şi ies din ele victorioşi, care au făcut lucruri măreţe în lume.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i acela care să nu se simtă mângâiat pentru dispreţul sau nedreptăţile îndurate din partea celor cu dare de mână la gândul că opera sa va răzbate din veac în veac, de la un popor la altul, pentru a se pune stavilă strâmbătăţii şi tiranilor; şi că din întunericul în care a trăit va izbucni o glorie atât de strălucitoare, încât va întuneca fala celor mai mulţi monarhi, ale căror monumente pier înecate în uitare, în pofida linguşitorilor care le înalţă şi le preamăresc?

citat din Bernardin de Saint-Pierre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!