Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar
îl simt cum pune stăpânire pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poet – sigur că ştiu,
Dar versuri tot încerc să-ţi scriu.
Sper să nu te dezamăgesc;
Îţi scriu doar fi'ndcă te iubesc.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Şi-o oboseală necruţătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristeţea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
şi mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Şi plouă,
şi-n mine, şi-afară
şi mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Şi cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
şi corabia mea?
Stătuse
Ş- a ‘nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să încerc

În ochii mari, frumoşi dar tulburi câteodată,
Îţi simt tristeţea, bucuria laolaltă,
Şi simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar şi lacrimi cu suspine.

Prin acei ochi când îmi arunci săgeţi,
Eu ştiu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheţi,
Nici să fiu prins de-a morţii-nfrigurare.

De mult încerc fară izbândă,
Să îţi alung negrele gânduri
Şi ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.

Dac-aş putea să fac ceva
Ca spiritul să-ţi mulţumească,
Să-ţi pot simţi şi altceva,
Decât mâhnirea sufletească.

Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi şi dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.

Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie şi senină,
Când sufletu-ţi priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!

poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi dacă toate femeile au nume
eu te chem în gând
numai pe tine
e singurul nume care-mi vine în minte
e singurul nume pe care-l ştiu
îmi vine să-l cânt
îmi vine să-l strig
şi dacă toate femeile au nume
numai al tău contează
îl rostesc în gând
îl şoptesc pentru mine
e secret pentru toţi ceilalţi
sunt fascinat de numele pe care-l porţi
numele tău este croit pentru tine
îţi vine bine
nu te strânge
nu e prea lung
şi dacă toate femeile au nume
ele nu contează pentru mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc

să mai scriu o poezie în care te desenez
să nu spui că nu ai avut parte de pe
niţele mele
atât de iubitoare de tuşuri mai negre decât
penisul câmpiilor serengeti (?!) -
încerc stele
să-ntunec din cuibul
meu de lumină mai ar
tificială...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflul poetic

Poetule!
îţi plouă cerul cu vers
da, se scutură arbori de nori peste tine şi versuri curg şuvoi
prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele
se clatină gălbiorii, îmbătaţi de iasomie
pe aleea ta cu felinare aprinse, când printre crengi îmbrăţişate
îţi cântă luna la cobză
prin burlanul casei tale rotunde
plouă-n neştire cu vers

tu îţi închizi ochii, îţi deschizi braţele şi
inhalezi stropii de ploaie în călimara sufletului
apoi îţi înmoi condeiul în ea şi sufli dumnezeieşte cu vers
prin crângurile noastre arămii, când pe sub umbrele de muştar
rânjesc bureţii viperei spre stârvuri
pe aleile noastre cu felinare sparte, când printre crengi încovoiate
ne urlă luna a pustiu
prin burlanele caselor noastre pătrate

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu

Şi iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îţi scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!

De mine-ai prins lanţuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.

Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Şi ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr şi trăiesc.

De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toţi acei mai sărmani?

Îţi scriu astăzi, Doamne, scrisoare
C-aş pune răbdarea în cui.
În ea îţi spun tot ce mă doare
Dar Tu să nu zici nimănui!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşea dintr-un lac

albastru vătămat de noapte
un cap deschis la versuri
spre ceruri se-nălţa
fugea de furii probabil
şi lacul părea hotărât să-l tragă
înapoi în abis să scrie acolo
poezii cu vinul dens şi roşu
cum scriu toţi poeţii
căci nu e tortură să arunci
sentimentele pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumuri ies

pe nas le simt nevoia
să le expir pe toate
sunt cele de glorie
trecătoare cum este viaţa
aşternute pe cerul albastru
murdar de norii gri

fumuri simandicoase scot
din adâncuri îmi vin elitiste
au înflorit în mine sofisticate
sofisticându-mi fiinţa şi
şi
gândirea hegeliană
privesc cum ies topindu-se
în zare de atâta aşteptare
filosofică trăire a fumului
interceptat de vântul nebun

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercări

Încerc de câţiva ani
să devin scriitor...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin poet...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin epigramist...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin om de ştiinţă...
Şi nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc.
Încerc de câţiva ani
să devin OM...
Şi nici asta nu reuşesc.
Dar nu mă descurajez;
Eu tot încerc...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropii de ploaie

sunt nume rătăcit
pe un ţărm, nu ştiu care
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, printre alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag

Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineaţă
Să îţi lumineze o viaţă

Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu

Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf

Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag

Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor

Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă
de-opinii grele sau de-opinii bune,
căci ele, laolaltă, nu pot spune
cum am făcut în cale să îţi iasă

din versuri mici, o mare-amărăciune.
Te zvârcoleşti ca peştele în plasă,
te-a prins năvodul, ştiucă graţioasă,
şi-n solzi lăsat-ai versul să răsune?

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă -
cârlig de ceară-n aripi de tăune.
Ridic la cer, din iarbă, câte-o coasă

şi-o-nfig în clisă - din tăiş compune
un iamb dement, o rimă ticăloasă
şi-un gând în tot c-un gest de plecăciune.

sonet de Ionuţ Popa (21 iunie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, nu sună întotdeauna de două ori

Îţi scriu de-aici, dintre iluzii, îţi scriu pe-o clipă, un minut,
Despre-ndoieli, despre confuzii şi despre nodul desfăcut.
Îţi scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struţ,
Pe ambalaje de-ngheţată, pe butelia din căruţ.

Îţi scriu pe zidurile ude, pe etichetele din mall,
Pe caserole cu agude, îţi scriu pe paracetamol.
Îţi scriu de ce, şi cum, şi unde, îţi scriu pe binele din rău,
Despre-ntâmplările rotunde, despre-nălţimi şi despre hău.

Îţi scriu cu pana de benzină, îţi scriu cu frâna de motor,
Cu mintea de nimicuri plină, cu răsuflatul "iar mi-e dor".
Îţi desenez, pe gânduri, stele, pe pietre scrijelesc viori,
Nu-îmbrac destine paralele, îţi scriu, doar ţie, uneori.

Îţi scriu cu tocul de la uşă, îţi scriu pe umeri cu stilou,
Despre un drum, pictat c-o tuşă inconfundabilă-n tablou.
Îţi scriu, de azi, fără oprire, îţi scriu de mâine până ieri,
De ieri, pe ochi, ţi-am pus poprire şi nu accept negocieri.

Îţi scriu ce ţi-am mai scris odată, îţi scriu ce n-am mai scris nicicând,
Îţi scriu scrisoare demodată, îţi scriu vorbind, îţi scriu tăcând.
Şi dacă nu primeşti ţidulă, nici telegramă, nici răvaş,
Fii, măcar azi, un pic credulă: vina e numai la poştaş.

poezie de Eduard Lupascu (22 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

poeziile pe hârtie creponată
ca vedetele de la televizor
văzute cu ochelarii cu lentile fumurii
asta e un moft inexplicabil
torn puţin sirop
să ungă sufletul cititorilor
pun cu nemiluita să fie
delicios de lacrimogen
sarea şi piperul negru
la urmă amestecăm cerul
albastru marea neliniştită
de vânturile trase de alţi poeţi
vedete de la radio
un trandafir roşu şi o şoaptă
o adiere de toamnă răstoarnă
un vers alambicat
fumez pipă în faţa caietului
scriu ordonat fără să recitesc
mă tem să nu mă descurajez
simt că poemul e lovit de monotonie
scriu din nou pe hârtie creponată
merg unse versurile îndulcite
folosesc zaharină sau îndulcitori
fără zahăr cuvântul e sec

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încerc să descriu viitorul. Încerc doar să-l previn.

citat celebru din Ray Bradbury
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.

Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc şi mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.

Din bezna nopţii-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.

Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înţeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.

Minţind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar ştiu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbeşti
Dar tu mereu te ţii de şotii
Eu ştiu că tu mă păcăleşti.

Dar lângă tine când sosesc
Şi când încerc ca să-ţi vorbesc
De-odată se porneşte-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.

Îţi spun că multe vreau mereu
Ca să-ţi transmit din gândul meu
Dar tu priveşti în depărtare
Numai de mine nu te doare.

Şi astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îţi spun că tu eşti al meu ţel
La tine însă plouă iară…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi nume

Ploaia a şters numele tău,
Norii sunt magazine sălbatice de vise,
Privesc nelămurit bucăţile de gheaţă
Ce mi le faci cadou....
Mâna ta nu era alunecoasă,
Era lipsită de inele trecătoare,
Doar degetele căutau
O mână pereche.
Am învăţat să scriu ce simt
Atunci când ţi am luat inima
Ca pe un cadou primit de Crăciun
Şi deschis de Anul Nou.
De atunci nu am încetat
Să folosesc literele
Pentru a te descrie.
Oricâte combinaţii de litere aş fi făcut
Tu deveneai un cuvânt imperfect,
Ce nu putea să iubească.
Azi am scos afară
Tot ce am scris despre tine.
Ploaia a fost curioasă
Să afle numele tău
Iar eu i-am spus
Că noi doi avem acelaşi nume.

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!