Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Smerenia

SMERENIA

Mi-am trimis ades speranță
după divină menire,
dar am primit ignoranță
cu-a sorții nefericire.

În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
pe suflet ca un tăciune.

La icoană stau smerită,
sperând că aripi vor crește
pe umbra neprihănită,
ce spre Rai, drum își croiește.

Pe gânduri îmi duc jertfire
printre Îngerii din Ceruri,
cu-a sortii nemărginire,
suflet traversând eteruri.

Sufletu-n genunchi așteptă
la poarta Dumnezeirii,
pentru o răsplată dreaptă
în sentința împlinirii.

Pe Pământ mă voi întoarce
într-o sacră alianță,
Îngerii de-mi vor preface
sufletul într-o speranță.

12 Iulie 2014
© Maria Filipoiu

poezie de din LA POARTA DIVINITĂȚII -
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Spășită

În genunchi mi-am tors speranță
din fuiorul viețuirii,
norocului să-i țes treanță;
cu drama nefericirii.

În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
suflet rătăcit prin lume.

În genunchi voi sta spășită,
până aripi îmi vor crește.
Ca-n lume neprihănită
să-mi duc destin de poveste.

În genunchi îmi duc menirea
printre îngerii din Ceruri,
să le caut nemurirea
gândurilor puse-n versuri.

Sufletu-n genunchi rămâne,
invocând Divinitate,
gândurile de-a-mi rămâne
cuprinse-n pagini de carte.

În genunchi mă voi întoarce
pe pământ, la altă viață.
Îngerii de-mi vor preface
sufletul, într-o speranță.

poezie de (12 iulie 2014)
Adăugat de Un prietenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lacrimile icoanei

LACRIMILE ICOANEI

Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.

Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinței.

La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.

Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
când Sfântu-ncepe să plângă.

Pe lacrima din icoană
curge al credinței mister,
din suflet fără prihană
să se reverse Adevăr.

Omul pe Calea Domnului
pune lacrimi în speranță
să dăruie sufletului
Lumină, spre altă Viață.

La împărătească poartă,
a eternității cerești,
las rugă înlăcrimată
din soarta vieții pământești.

Cu toiag de timp va bate
la poarta Dumnezeirii,
Sufletul, de-ai fi iertate
păcatele omenirii.

*"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." - Ioan 14:6
Maria Filipoiu

poezie de din Calea, Adevărul și Viața - poezii religioase
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune pe aripi de suflet (sonet)

RUGĂCIUNE PE ARIPI DE SUFLET
(sonet în rugă)

La Tine, Maică Sfântă, vreau să trimit
Cu glasul gândului, un vis tomnatic,
Ce-n iarnă eternă va fi ostatic
Și nicicând la viață nu va fi trezit.

Prin întomnarea-mi trece vânt năprasnic
Și-mi ducă lumina din vis ne-mplinit
Pe stea divină cu al ei răsărit,
Purtând speranța-n Univers galactic.

De sfârșit dramatic înspăimântată,
Pe aripi de suflet scriu rugăciune,
Spre a-mi fi veșnicia luminată.

îmi salvez visarea din genune,
De Maică a fi binecuvântată,
La poarta Raiului fac plecăciune.

Maria Filipoiu

sonet de din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maternitatea ideilor

MATERNITATEA IDEILOR

Îmi duc singurătatea la maternitate
să nască idee zămislită-n suflet
cu dorul care-n chinul facerii se zbate,
ce-i descendent din înălțătorul cuget.

Apoi, pe Creator îl rog să o moșească,
îngenunchiată la sfântă rugăciune.
Ca unei stele, lumină să-i dăruiască,
Și s-o înzestreze cu înțelepciune.

De bucurie o scald în roua ochilor,
o-nvălui în puritatea sufletească,
o scot în lume prin ochii cititorilor
și preocup de zestre părintească.

Să crească precum spuma-n valurile mării,
să-și poarte destin prin eternul infinit,
la ecouri de gând să răspundă chemării
sufletului, ce i-a fost părinte sortit.

De-ar crește într-o zi cât omul într-o viață,
într-o clipă este la maturitate.
Izbândă nouă va renaște din speranță,
pe gândul ce-o duce la maternitate.

Mintea poetului e o maternitate
pentru idei ce așteaptă să se nască
prin nopți zămislite de gânduri inspirate
și incurabilă boală sufletească.

Maria Filipoiu / 2014

poezie de din În Zodia Poeziei/ Editura Dandes Press - 2015 (2015)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Problemele vieții își au rezolvarea în suflet. Cine nu găsește răspunsuri în propriul suflet să caute în sufletul mamei. Prin el vorbește Învățătorul omenirii. – Maria Filipoiu / despre mamă

citat din (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel predestinării

RONDEL PREDESTINĂRII

Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
la viață chemând nepoții
celor pe drum spre mormânt.

Să învârtă acul roții
spre al vieții legământ.
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,

Tot din veșnicia nopții
am renăscut în cuvânt,
într-o pauză morții.
Dar ascunde-n pământ,
enigmatic, ceasul sorții.

Maria Filipoiu

rondel de din Rondeluri dedicate
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul prin iarna eternității

Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.

Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.

Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.

Iarna vieții greu ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.

Din foc recuperez scântei
și-n razele ochilor mei
le pun cu viața stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.

Dar vânt rece îmi îngheață
viața-n ultima speranță,
spulberând cenușa sorții
prin eternitatea morții.

Suflet pe cărări albite
se-nalță la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veșniciei scară.

Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniștit,
să-l scot în alt destin menit.

Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraș multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.

Cu lacrimi de gând le stropesc
și-n suflet le adăpostesc,
prin a veșniciei ceață
să-mi amintească de viață.

Din speranțe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeții Cetății,
la Poarta Divinității.

Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viață și destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.

2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu

poezie de (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul de timpul vieții

DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)

Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.

Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.

Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic petrece.

Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arta este chipul sufletului îngenuncheat la rugăciune.
Acesta este vizibil și strălucește, când Duhul Sfânt îl sfințește.
Când sufletul nu e binecuvântat, creația rămâne în anonimat. - Maria Filipoiu / Despre Suflet și Creație

citat din (20 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răsplata faptelor

RĂSPLATA FAPTELOR

Am învățat prin viață să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar și când mi-era greu,
de-a onora așa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.

Prin omenie triumfa voință
și îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet și credință,
pentru izbânda celui ajutat.

Am insistat peste a mea putință,
când dificultăți am întâmpinat,
mai mare mi-ar fi fost suferință,
de rana în suflet dezonorat.

Putere îmi luam din rugăciune
și-n semnul crucii puneam speranță.
am mulțumirea faptelor bune,
mi-aș fi dat și o parte din viață.

De îmi erau rude sau simplii străini,
nu pregetam, mereu să fac bine.
Ajutam cât puteam și din bani puțini,
pe cei și mai sărmani decât mine.

Nicicând nu am așteptat vreo răsplată,
așa cum ar fi fost omenește.
Nădăjduiesc a fi îndestulată,
la Domnul, când viața se sfârșește.

Acum cred proverb ce-mi spuneau părinții:
"Până la Domnul e cale lungă!
Te judecă și te condamnă sfinții,
Până la Rai, sufletul s-ajungă!"

*Din colecția "Poezia de azi"
30 iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Familia este izvorul bucuriei pentru sufletele pruncilor însetate de iubire sacră, ca în lăcașul "Cina cea de Taină", așteptând ofrande spirituale și binecuvântare divină. - Maria Filipoiu / despre familie

în citate despre familie (26 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice copil vine pe lume, cu zestrea divină: două aripi, o cheie și o ancoră.
Aripile îl ajută să-și ia zborul în viață, cu cheia deschide ușa norocului și ancora o folosește pentru a poposi de pe valurile vieții în loc prielnic sufletului său. - Maria Filipoiu / Despre Viață, Noroc și Suflet.

citat din (10 februarie 2022)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omagiu pentru bunica

OMAGII PENTRU BUNICA

Pe ultimul drum îți aștern petale
În covor de înmiresmate flori,
Cu lacrimi fierbinți le stropesc de jale,
Când despărțirea îmi dă reci fiori.

Pustie va fi de-acum prispa casei,
Unde veneau nepoți cu zâmbete
Și-i așezai cu drag în jurul mesei,
La plăcinte și gogoși proaspete.

În loc de veci îți aprind lumânare,
La praznic sfânt cistindu-ți jertfire,
Spre a Domnului binecuvântare
De lacrimi ce-mi inundă privire.

Va dăinui în suflet amintirea
Din vremuri cu bunici și nepoței,
Să nu se risipească fericirea
Ce mi-au dăruit-o străbunii mei.

Prin amintiri adie resemnare
Pentru nepoții ce-au fost norocoși,
De la bunică primind alinare
Prin ai copilăriei ani frumoși!

Maria Filipoiu

3 mai 2019
Maria Filipoiu

poezie de din Poeme dedicate (3 mai 2019)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cartea-i popas de gândire
cu a timpului jertfire,
când devine amintire
prețuită prin citire.
(Maria Filipoiu: catren-citat / despre cărți)

catren de din Catrene-citate (2 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu i-a dat suflet omului, dar pentru a-i purta de grijă a creat mama. - Maria Filipoiu / despre mamă

citat din (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de primul sărut (sonet)

DOR DE PRIMUL SARUT
(sonet de restriște)

Îmi caut primul sărut prin amintiri,
Când mi se face dor de o iubire,
Ce-a fost a sufletelor contopire
Și-i prizonier în tainice trăiri.

A fost doar o inocentă jertfire
De sentimente, ce pluteau în roiri
La matca vieții, dar fără pătimiri
Și năzuința de însuflețire.

Ecoul sărutului mai răsună
Pe portativul inimii stinghere,
Când sufletul pribeag îi cântă-n strună.

Se cuibărește în pustii ungere
Și în tolba regretelor adună
Enigma sorții scrisă în mistere.

*6 iulie - Ziua Internațională a sărutului
Maria Filipoiu

sonet de din Sonete dedicate (6 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe copil îl ține mama de mână doar câțiva ani, dar îl poartă legat de suflet pentru totdeauna. – Maria Filipoiu / despre mamă și fiu

citat din (8 martie 2014)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La catafalcul lui Adrian Păunescu

LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU

Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.

Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.

Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.

Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
e prețuit după moartea-i trupească.

Scrie versuri cu lacrimi de iubire
să fie moștenire sufletească.
Sacrificându-și drept la fericire,
duce speranțe în Lumea Cerească.

Doar moartea îi scurtează suferință
poetului ce-i veșnic neînțeles,
când vine dumnezeiască sentință
să-i ducă misiunea în Univers.

Nedrept hulit își poartă-n viețuire,
menire sacră cu har neprețuit.
Posterității lăsând moștenire,
în lut coboară cu chip ne-nsuflețit.

Iertare să îi ceară-n rugăciune,
cei care i-au nesocotit valoare,
într-o fățarnică procesiune,
la catafalc i-aprind o lumânare.

Infirmitatea-n loc țintuiește,
numai în versuri să pot omagia
Poetul care la îngeri vorbește
despre boala neamului din țara sa.

Durere și profundă neputință
se revarsă din suflet îndurerat,
de Poetul răpus de suferință,
ce-n lume neprihănită a plecat.

Dar zestrea poetului nu dispare,
ci dăinuie pe rază-n poezie
să amintească lumii trecătoare
de cel ce i-a aprins prima făclie.

Când suflet urcă la divinitate,
din versuri străbate spirit combativ
către confrații din posteritate,
ca să-i nemurească harul creativ.

*În memoria poetului Adrian Păunescu
5 noiembrie 2010

Maria FILIPOIU / UZPR

poezie de din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Boboci de școală

BOBOCI DE ȘCOALĂ

Ca într-un buchet, bobocii
de băieței și fetițe
pășesc pe drum nou al vieții,
la școli sau la grădinițe.

Îmbrăcați ca de sărbători,
își duc emoții în ghiozdan.
Ducând buchețele!
pășesc timizi în primul an.

Iar în fragedă mlădiță,
cu vis de emancipare
duc măreață năzuință
în performanțe școlare.

În vacarm de gălăgie
prin clasă și pe coridor,
își consumă energie
gruparea prichindeilor.

Dragostea spirituală
din pedagogii devotați,
adună boboci de școală,
să-i facă elevi educați.

De emoții au probleme
Elevii neinițiați,
dar în jocuri fac și teme
cu dascăli experimentați.

Profesorii sunt repere
pentru bună conduită,
când disciplina le cere
să facă pași înainte.

Toți în gând poartă credință
și speranță nesfârșită,
că a muncii stăruință,
cu har va fii răsplătită.

Către toți școlarii țării,
glasul părintesc străbate
cu povața învățării,
spre visuri realizate.

Urări din cuget alese,
vor încununa destine
cu mai sau mai mici succese
prin timp ce ca valul vine.

17.09.2014
© Maria Filipoiu

poezie de din Visele copilăriei (2014)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața este cel mai prețios dar de la Dumnezeu pentru om. Ce reușește să facă omul cu ea, reprezintă răsplata lui când se întoarce la Creatorul de vieți. ((Maria Filipoiu - despre Viață)

în despre viață (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook