Lacrimile icoanei
LACRIMILE ICOANEI
Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.
Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinței.
La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.
Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
când Sfântu-ncepe să plângă.
Pe lacrima din icoană
curge al credinței mister,
din suflet fără prihană
să se reverse Adevăr.
Omul pe Calea Domnului
pune lacrimi în speranță
să dăruie sufletului
Lumină, spre altă Viață.
La împărătească poartă,
a eternității cerești,
las rugă înlăcrimată
din soarta vieții pământești.
Cu toiag de timp va bate
la poarta Dumnezeirii,
Sufletul, de-ai fi iertate
păcatele omenirii.
*"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." - Ioan 14:6
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Calea, Adevărul și Viața - poezii religioase
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre icoane
- poezii despre creștinism
- poezii despre adevăr
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.