Nevasta de la Ushers Well
Trăia acolo o nevastă,-n Ushers Well,
O femeie bogată, cu multă stare;
Avea trei feciori puternici și înalți,
Pe care i-a trimis pe mare.
Abia plecaseră din Ushers Well
De-o săptamână, numai una,
Când bătrânica a primit veste că fii ei
Sunt pierduți, pentru totdeauna.
Aș vrea să nu-nceteze vântul niciodată
Și nici lumina pe ape să se petreacă
Până când băieții mei acasă, în sânge
Și carne pământească,-or să se-ntoarcă.
Era în seara zilei de Sfântul Martin,
Când nopțile sunt lungi și întunecoase,
Când cei trei fii s-au întors la Ushers Well;
Aveau pălării din coajă de copac, scorțoase, *
Care nu păreau a fi din codrii noștri verzi,
Nici din livezile de nuc sau de cais,
Ci din partea dinspre miazănoapte-a mesteacănului
Care crește în Paradis.
Suflați, suflați în foc, vesele fecioare,
Aduceți apă proaspătă de la fântână,
În noaptea asta-n casă va fi ospăț mare,
Cei trei fii s-au întors la mama lor bătrână.
Apoi, roșu ca sângele, a cântat cocoșul
Și zorii se strecurau în zare, alb fum,
Iar fiul cel mare i-a spus mezinului,
"A venit vremea să plecăm la drum,
Iată, cocoșul cântă, ziua-i aproape, iar viermii
Așteptă să ne-ntoarcem, cum am promis,
Trebuie să plecăm îndată de la Ushers Well
Spre porțile cele mari de sus, din Paradis."
Aș vrea să nu-nceteze vântul niciodată
Și nici lumina pe ape să se petreacă
Până când băieții mei acasă, în sânge
Și carne pământească,-or să se-ntoarcă.
* Balada a apărut prima oară în antologia lui Walter Scott, cuprinzând balade de frontieră, Minstrelsy of Scottish Border, în anul 1802.
* Este vorba despre o veche credință conform căreia cei morți trebuie jeliți doar un an și-o zi; dacă-s jeliți mai mult timp se vor întoarce pe pământ, dar ca stafii, nu ca ființe pământești având carne și sânge. Pălăriile din coaja unui de mesteacăn care crește în paradis au rolul de a proteja pe cei morți când revin în lumea celor vii.
poezie de Autor anonim sec al XVII-lea, Scoția, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre soție
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre căsătorie
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Pe prispa casei, copilașul numai în cămășuță, cu capul gol, urmărește de mult jocul stolului de paseri, printre care se află și cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streașină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei să-ți dau puii când or crește mari!" Și el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieșit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Și-și cunoaște el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul șurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceștia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toți parcă seamănă unii cu alții, și-s așa de sus, așa de sus!...
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre jocuri
- citate despre creștere
- citate despre zile
- citate despre timp
- citate despre prezent
- citate despre mamă
- citate despre cunoaștere
- citate despre copilărie
- citate despre aer
Spuneți-mi acum
Spuneți-mi acum, ce-ar putea dori mai mult un om
Decât să-și bea singur, în liniște, pocalul de vin?
Mi-ar plăcea să am seara oaspeți cu care să discut filozofie,
Nu să mă trezesc cu perceptorii care vin să colecteze impozite:
Cei trei feciori ai mei s-au căsătorit cu fete din familii bune,
Iar cele cinci fete s-au măritat cu bărbați de calitate.
Prin urmare, am motive pentru a trăi fericit o sută de ani,
Fără să-mi pese, la urma urmei, de Paradis.
poezie de Wang Chi, sec. al VIII lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre rai, poezii despre filozofie, poezii despre fericire, poezii despre familie sau poezii despre dorințe
Mare este Domnul Psalm 48
Mare este Domnul, laude Îi cânt
Mare este Domnul în cetatea mare
Care stă pe munte, Muntele cel sfânt
Bucuria lumii, loc de închinare.
Înspre miazănoapte e lumina ei,
Împăratul nostru și-a ales-o casă,
Turnul de scăpare este pentru cei
Ce se-ncred în Dânsul lumea când o lasă.
Iată ca-mpărații toți s-au adunat
Au privit-o-n silă cum privești o slugă
Însă o durere când i-a apucat
S-au privit cu spaima și s-au pus pe fugă.
I-ai bătut cu vântul cel din răsărit,
Cu durerea celei care sta să nască
Tocmai cum din vremuri fost-am auzit
S-a-ntâmplat ca Domnul să Se proslăvească.
Doamn-n veșnicie toate le-ai supus
Numele și slava fă-le să răsune
Dincolo de mare și de cer mai sus
Dumnezeul nostru imn și rugăciune.
Sfântul munte strigă plin de bucurii
Vesele sunt toate a lui Iuda fiice
Când cu judecată dreaptă temelii
Pui Cetății Tale ca să se ridice.
Să se-ntindă faima-i dincolo de nori,
Cercetați palate, turnuri în lumină
Să-L vedeți pe Domnul îmbrăcați în flori
Să-L vestiți pe Domnul celor ce-or să vină...
poezie de Adriana Cristea (30 mai 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre munți, poezii despre durere, poezii despre bucurie, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre spaimă sau poezii despre sfințenie
Înflorire în sânge...
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijește o ușă deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Dedicație celor din RAF
Niciodată, de când navele englezești
Au dat foc bărbii granzilor iberici,
De când corsarii englezi semănau moartea
De lungul coastei celor trei Americi,
De pe vremea când Drake și Raleigh s-au întors
Acasă de pe șapte mări, învingători,
Fii Britaniei nu au luptat mai cu folos,
Mai îndrăzneț decât acești aviatori.
În miez de noapte sau la amiezi,
Mai rar pe cer senin, pe ceață-adeseori,
Șoimi ai libertății, inimile noastre toate
Sunt cu voi în slavă, acolo printre nori,
Iar sufletele eroilor britanici, privind în jos
Din ținuturi de dincolo de Soare și planeți
Șoptesc deși jertfa lor, încet, se uită
Cu sufletul la gură, împăcați: Bravo, Băieți!
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre piraterie, poezii despre nori, poezii despre moarte, poezii despre miezul zilei, poezii despre miezul nopții sau poezii despre libertate
Sânge și os de român
Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru, Doamne, că-s român,
În oase port romani și daci,
În sânge cântecele dragi.
Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalț pe munții plini de soare,
Înot pe valurile din mare.
Sunt spuma crezului și-a vieții
Pe orizontul dimineții,
Sunt un simbol de libertate,
Dorință veșnic de dreptate.
Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când țara-i zid făcut din noi.
Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morți, pentru cei vii
Că Doamne-am crezu-nalt și bun
Că-s sânge și os de român!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre simbolistică, poezii despre oraș, poezii despre naștere sau poezii despre mândrie
Înflorirea în sânge
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește
cum arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doara înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit,
de dor, în suflet, mijește o ușa deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dimineață, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costinești, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieșind din valuri, pe nisipul cald. Abia depășisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă țărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru și îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roșie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini și jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeași, invadată de alte trupuri bronzate, diminețile trebuie să fie și acum, acolo, dimineți fără cer, iar marea se clatină, cu siguranță, la țărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Și, firește, vor rămâne tot așa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata și teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăța niciodată, natura uită tot, chiar și pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre dimineață, citate despre plajă, citate despre existență, citate despre învățătură, citate despre siguranță, citate despre sat sau citate despre roșu
Ca un fir albastru fumul de țigară
în timp ce făceai dragoste cu mine
îți împleteam din părul tău blond
aripi de înger
amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deși de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reușeam să ne înălțăm
și acolo sus ne dezbrăcam de carne și sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de nevoi
nici nu mai respiram
pășeam cumva în moarte ținându-ne de mână
două năluci străvezii abia pâlpâind
și totul ținea mai mult de o veșnicie
până când ne aprindeam țigările
iar fumul de țigară ca un fir albastru năuc
se furișa pe lângă noi
și se ridica tot mai înalt tot mai subțire
iar din noi în timp rămâneau
doar două mucuri de țigară
de multe ori mă visez că sunt
un mărfar uitat pierdut într-o gară pustie
unde nici măcar vântul nu vrea să mai adie
și unde timpul nu mai curge
e prins strivit de acele macazului
de pe calea ferată ce duce spre Calea Lactee
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căile ferate, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre viitor sau poezii despre uitare
Pruncul din sâmburi de cais
de-o vreme
mă tot străbate drumul de fier
din ochi și până în tălpi
pe piept numai șine de cale ferată
zici că sunt corzi imense de țambal
hei,
sunt poetul naiv
cu ochii însămânțați
cu zare căpruie
în carne îmi crește
multă umbră
ca un ghemotoc de întuneric
și tare trist mai sunt
că te-am pierdut
tu ești zmeul
care s-a tot înălțat
și nu am mai avut sfoară de ajuns
să te țin aproape de mine
oare de ce cred
că ești pasărea pictată
în fereastra bisericii din sat
și nici de ce
coastele îți sunt zăbrelele
care-ți ține zborul ferecat
nu-i așa că Dumnezeu
e artist la trapez,
la circul șchiop
din Fayoum?
hei,
câtă pădure am despicat
cu pieptul
ca drujba în rapel
mi s-a spus
că m-am născut bătrân,
desfrunzit,
pe drum de pământ în căruță
există un loc la marginea satului
unde caii s-au oprit din senin
și m-am născut
acolo bunicul a săpat o fântână
de sete topită în adânc
unde îngerii strălucesc luminați
pe treptele ei am plâns
și am sângerat
lemn sfânt pietrificat în pruni
eu, feciorul abia acum născut
trupul meu din sânge
și din durere a fost făcut
din care femeile mușcă
hălci mari de lumină
și multă nefericire
nici măcar nu știți
că mă vor crucifica
cucii în asfințit
oh,
veșnicul mire al morții,
pruncul pitit
într-un sâmbure de cais
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre țambal, poezii despre întuneric sau poezii despre tristețe
Prince
Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.
Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.
Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.
Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
era chiar numele cel potrivit
urmașului atât de talentat
și de iubit.
Acum, el vede ochii-ngrijorați
ai unui medic, tânăr specialist
în boli precum a lui și, sufletist,
îi mângâie cu vorbe ca-ntre frați.
E foarte trist,
Căci boala lui a început demult,
din noaptea când o ploaie l-a surprins
și i-a adus, în sânge, foc nestins
ce-l mistuie și-l afectează mult.
Se simte-nvins.
Iar Lady, cum o știe el de mic,
e tristă și mai plânge-atunci când el
refuză și grăunțe, orice fel,
nu poate să mănânce mai nimic,
iar orz, defel.
Dar azi, i-a amintit, în lung discurs,
de-nvingători, de tatăl, mama sa,
și l-a convins că, numai dacă vrea,
în lupta lui, ca-n orice alt concurs,
Va câștiga.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre tinerețe, poezii despre cai, poezii despre boală, poezii despre început, poezii despre valoare sau poezii despre talent
Fiul cel mai mic
Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
Să bată-n lumea mare doar câmpii
Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă și cu sârg viața să-și trăiască
Acasă dar clădindu-și prin muncă-un viitor
Și fiul cel mai mic averea și-a pierdut
Cu fetele stricate și oamenii cei răi
Sărac curând ajunse și-un om necunoscut
Căci a călcat porunca de la părinții săi
Și-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese atâta bogăție
În zdrențe ajunsese ca orice cerșitor
Însă prin neagra noapte un glas el auzi
Întoarce-te acasă căci tatăl tău te așteaptă
Și el la sânul lui din nou te va primi
Căci el e atât bun și tatăl tău te iartă
Și iată dar băiatul spre casă a plecat
Iar tatălui îi spuse ceva că fiu-i se va-ntoarce
Și tatăl lui nerăbdător mereu l-a așteptat
Acasă dar voind ca să-l primească-n pace
Când iată dar pe drum venea din depărtare
Un chip necunoscut creștea și tot creștea
Când tatăl îl aștepta cu atâta nerăbdare
Căci pe băiatul lui acasă din inimă-l voia
Și iată chipu acela mai mare și mai mare
Cine-o fi oare or" n-o fi chiar băiatul meu
E el și se avântă deodată-n alergare
Și-n brațe îl cuprinse chiar pe băiatul său
O fiul meu o fiul meu ce mare bucurie
Iar să te revăd acasă c-ai venit
O să te îmbrac ca fiu și-o să-ți dărui o mantie
O fiul meu o fiul meu iubit
Eu nu sunt vrednic ca numele să-ți port
Șoptise fiul cel mai mic cu atâta întristare
Dar tu ești fiul meu și eu îți dărui tot
Căci dragostea mă arde cu atâta frământare
Aduceți haina cea mai bună pentru al meu băiat
Și puneți-i inelu-n deget căci astăzi îl primesc
Se-ntoarce fiul meu acasă și atât m-a bucurat
Căci dorul azi mă face mai mult să îl iubesc
A fost pierdut dar s-a găsit și iată-l lângă mine
S-a-ntors băiatul meu acasă și eu în sărbătoare
Iarăși îl primesc căci nu e orișicine
E mare bucuria o vai e atât de mare
Dar fiu ce rămase acasă rămăsese-n curte
Nu vrea să intre-n casă căci tatăl l-a primit
Pe fiul cel mai tânăr ce nu voi s-asculte
Și-averea lui întregă el și-a prăpădit
Doi oameni iată în față ni se arată
Fiul cel mai mare în casă ce-a rămas
Dar inima lui crudă pe fratele nu-l iartă
Și nu-l mai vrea în casă nici măcar un popas
Și fiul cel mai mic ce-acum el s-a întors
Din nou la tatăl său și care l-a crescut
Dar nu mai vrea nimic căci iată e pe dos
Știe că averea praf el a făcut
Eu văd în fiul cel mai mare îl văd pe Israel
Iar fiul rătăcit neamurile care
Își văd distrusă viața și-l vor pe-al vieții Miel
Căci vor ca să se scape de moarte și pierzare
Fiul cel mai mic la tatăl s-a întors
Și astfel fu găsit din plin de tatăl său
Dar fiul cel mai mare era neserios
Deși era acasă era în sine rău
El nu vedea iubirea și n-o înțelegea
Trăind dar în belșug și fără suferință
Tot că-i aparține lui însuși el vedea
Și nu-i păsa nicicum de-a fratelui ființă
El nu privea prin Duhul ci numai doar prin fire
Vroind să aibă totul vroia numai avere
Cum fratele mai mic odată în neștire
Așa gândi odată firea doar cum cere
Tatăl Cel din ceruri vrea să ne desprindă
De tot ce avem aicea averi și chiar comori
În El să ne încredem viața-ni să depindă
De-a Sale slăvi din ceruri și nu de-ai firii zori
Și nu dar de pământ de bunuri și averi
Ci doar de Fiul Lui Isus pe veci să fim legați
Căci El este Lumina ce ne-a adus de nicăieri
Și ne-a luat cu Sine să-i fim pururea frați
31-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre avere, poezii despre sărăcie, poezii despre prezent, poezii despre bogăție sau poezii despre încredere
După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: "Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă." Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Porunca botezului. - 28:1-8
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre lumină, citate despre îngeri, citate despre zăpadă, citate despre vestimentație, citate despre trecut, citate despre săptămâni sau citate despre moarte
Ode
1
Din grădinile lui Adonis, Lydia, iubesc
Cel mai mult trandafirii efemeri,
Cei care-s sortiți să moară
În ziua-n care s-au născut:
Înfloresc când soarele e sus pe cer
Și mor înainte ca Apollo, către seară,
Să coboare pe boltă dincolo de orizont.
Să facem din viețile noastre-o lungă zi:
Nu contează, Lydia, nopțile trecute
Și nu trebuie să ne gândim la cele care vor veni,
Nici cât de puțină vreme să trăim ni-i dat.
2
Să fii măreț, să fii întreg: nimic din ceea ce ești
Să nu exagerezi, nici să excluzi.
În fiecare lucrușor, fii totul. Dă tot ce ai
În tot ce faci, oricât de neînsemnată acțiunea ta.
Întreagă luna, fiindcă se-nalță atât de sus în slavă,
Se reflectă-n fiecare lac.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre flori
Acum nu mai vreau să fiu nici în New York, nici în Londra, nici în Moscova! Nu mai vreau să-mi petrec șapte ore pe zi pe drum într-un oraș mare, oriunde aș avea nevoie să mă duc. Pe când, din București, munții sunt la două ore, marea la trei ore. În plus, cum călătoresc mult la concerte, întotdeauna îmi ia foarte puțin să ajung la aeroport, în 15 minute sunt acolo. Din punctul ăsta de vedere aveți unul dintre cele mai bune aeroporturi pe care le-am văzut vreodată. Am stat și m-am gândit: în ce țară mai găsești toate aceste lucruri laolaltă? Hmm, Moscova nici măcar nu are mare. Iar când locuiam în Anglia, îmi lua trei ore să ajung la aeroportul Heathrow. Așa că Bucureștiul mă eliberează. Și dacă aș putea, aș vrea să locuiesc într-un sătuc din România.
Eduard Kunz în Jurnalul Național (10 februarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre București, citate despre superlative, citate despre ore, citate despre oraș, citate despre munți, citate despre minute, citate despre România sau citate despre New York
Femeie
Cât de trist este să fii femeie!
Nimic pe lumea asta nu-i mai ieftin.
Băieții, asemeni unor Zei căzuți din Paradis,
Stau sprijiniți de ușă.
Inimile lor înfruntă cele Patru Oceane,
Vântul și praful a o sută de mile.
Nimeni nu-i bucuros când i se naște-o fată:
Prin ea familia nu obține mai multe provizii.
Când crește mare, stă ascunsă-n camera ei,
Temătoare să privească-n ochii unui bărbat.
Când părăsește casa părintească nimeni nu plânge
În grabă, ca norii după ce a stat ploaia.
Își înclină capul și-și ascunde fața,
Dinții apasă pe buzele ei roșii:
Se înclină și îngenunchează de nenumărate ori.
Trebuie să fie smerită până și-n prezența slujnicilor.
Dragostea lui e la fel de îndepărtată ca stelele de pe cer,
Și totuși floarea soarelui întoarce capul după soare.
Inimile lor sunt mai separate decât apa și focul
O mie de răutăți s-au adunat deasupra ei.
Chipul ei însoțește prefacerile anilor:
Stăpânul va găsi mereu alte plăceri.
Odinioară erau substanță și umbră,
Dar acum sunt la fel de îndepărtați ca Hu de Ch'in,*
Deși Hu și Ch'in s-ar putea întâlni mai repede
Decât ființele aflate la o depărtare
Mai mare decât cea dintre Ts'an și Ch'ēn.**
* Două ținuturi din China.
** Două stele.
poezie de Fu Hsüan, 217278, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre smerenie, poezii despre răutate, poezii despre roșu sau poezii despre plăcere
Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relațiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce ești, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce ești vine din ceea ce îți acorzi tu ție. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poți să dai ceva. Adică fii egoist la început ca să îți permiți luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ți lista cu ce vrei tu pentru tine. Și pune-o în frunte ca toți cei care te văd zilnic să știe clar care îți sunt prioritățile. Pișă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu și îi tragi și pe ceilalți după tine într-un vârtej de reproșuri, răzbunări și resentimente pentru că ți-ai cheltuit viața încercând să îi faci pe alții fericiți doar ca să constați că ai încercat să hrănești un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca să fii fericit. Apoi, poate vei avea șansa să și dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundența ta materială sau spirituală. Prima oara ești tu. Cine spune altceva vrea să obțină ceva de la tine și nu știe cum decât încercând să te facă să te simți vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre început, umor despre timp, umor despre iubire, umor despre fericire, umor despre vinovăție, umor despre viață, umor despre responsabilitate, umor despre priorități sau umor despre posibilitate
Mai uită-te în suflet!
E vremea veseliei cu muzică și dansuri,
E vremea când tu vrei să fii om bun,
Când binecuvântam în scris orice ființă,
Pe foaie simte lumea, acuma, în Ajun.
Nu simți în pieptu-ți gândurile bune,
Nici pentru vecinul, nici pentru cei dragi,
Dar le trimiți în scris multă iubire,
Uitând că la sfârșit pe toate-o să le tragi.
Mai uită-te în suflet, coboară pe Pământ,
Nimic din ce-i aici nu este veșnicie,
Adună nestemate pentru Domnul Sfânt,
Să fii om bun mereu, nu doar trei zile.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vecini, poezii despre sfârșit sau poezii despre oameni buni
Patru cântece din Dunhuang
Melodie: "Dorința eternă"
1.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bogat și reputat cum puțini sunt pe lumea asta.
Toate zilele petrecea în orașe de purpură
... dansând și cântând.
Cupa era umplută iarăși și iarăși, până când cădea beat;
trăia ușor, golind mereu cupele de aur,
încercând mereu savorile zilei, urmărind plăceri
Unii oameni sunt prea bogați și nu se mai întorc niciodată acasă.
2.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
numai el știa ce singurătate vastă trăia;
obrazul îi era acoperit de murdărie și de praf,
ceilalți îl înșelau în fiecare zi.
În fiecare dimineață stătea în partea de apus a pieței;
din cauza vântului lacrimile îi curgeu șiroaie pe obraji.
Ȋi era dor de casa lui aflată departe, departe de tot
Unii oameni sunt prea săraci și nu se mai întorc niciodată acasă.
3.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bolnav, aproape de moarte.
Totuși, se încăpățâna să reziste, așteptând vești,
deși cu trecerea timpului devenise evident că trebuie să plece.
Sătenii l-au târât la marginea drumului dinspre apus,
i-au prins de trup o etichetă pe care îi era scris numele;
tatăl și mama lui nu mai știau nimic despre el
Unii oameni mor și nu se mai întorc niciodată acasă.
Melodie: "Gaița pe ramură"
4.
Nu mai pot răbda gaița și toate poveștile ei extravagante!
Îmi aduce vești bune, dar niciodată nu vine și cu dovezi.
Zilele astea, când va zbura prin preajmă, o voi prinde
și-o voi închide într-o colivie aurită, punând capăt clevetirilor!
Am venit la ea cu cele mai bune intenții, dându-i vești de bun augur
cine s-ar fi gândit că mă va închide într-o colivie de aur?
Singura mea speranță e că soțul ei mercenar se va întoarce curând acasă,
iar ea va deschide colivia și mă va lăsa liberă să zbor către norii cei albaștri.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre aur sau poezii despre încăpățânare
Calea viselor
E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.
Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.
Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:
O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.
Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.
Și merg... și merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre ritm