Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Primul sărut

a căzut pe eva mea grăbit
am prins-o între două grădini
suspendate în așchii de vis
sărite dintr-o amintire peste viață
eram puțin fericit și vedeam
fluturi mulți cum năvălesc
pe deasupra în culori cerate

era firesc să-mi amintesc sărutul
dat fără iubire la marginea lumii
priveam în zare drumul prăfuit
păcatul venea adus de stoluri
lungi de corbi stacojii fără căință

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Era vis, era iubire

Singură, pe malul mării,
La iubire eu visam.
Mă pierdeam în largul zării,
Ba eram, ba nu eram.

La marginea depărtării
O nălucă mă vedeam.
Sau eram sirena mării
Și iubitul așteptam.

Ruptă de realitate
Alergam ca o nebună.
Când, pe neașteptate
M-am simțit prinsă de mână.

M-am lăsat ușor pe spate,
Tu m-ai cuprins de mijloc,
Intram în realitate,
Doi într-unul, la un loc.

Iubirea era cu noi,
Dragostea ne-învăluia,
Stele se uitau la noi,
De sus luna ne privea.

Era vis, era iubire,
Era tot ce mi-am dorit.
Nu era doar amăgire.
Era visul împlinit.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Demult...

demult sunt surd la toate și orb mă știu demult
și ros avar la coate și încă mai incult

trimis în vremea noastră de altele, mai gri
bat când la fereastră când toate ponegri

așa e scris în stele urc încetișor
când ploile din ele când trepte care dor

și să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi

trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre țara mea din rama cu oameni încă vii

și înmuind pensula în gamă de culori
s-aștern pe pânze nula drapată între nori

s-adaug la ispite nuanță mai albastră
cu buze strâns lipite de liniște sihastră

și -apoi să-mi bat în cuie pe albul din perete
esența amăruie de foame și de sete..

poezie de (8 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era să mor

după o supradoză de iubire
inima mea era pe o stâncă
stătea mai mult în gol
eram atât de fericit
și
simțeam alături de inima ei
căzut în sufletul ei
am băut vin încet încet
acul
pătrunde în venă și lasă
acolo toată fericirea
toată
dragostea era în cantitate e
normă dublă o supradoză
și când
e supra
doza e pericol pentru inimă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul de azi

dat mâine într-un tramvai
suspendat pentru vecie
te-am sărutat și ieri când eram
pe o linie de tramvai mâncată
de mărăcinii de-o palmă
crescuți să-mi crape buza
de la sărutul pătimaș dat
luat fără acte într-o copertă
de carte veche al unui pretins
poet care te sărută și mâine
din cauza unei promisiuni
făcute ieri și azi într-un tramvai

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu ce m-a apucat, am prins-o de mijloc, ca pentru a o ajuta coboare de pe capotă, și mi-am apropiat buzele de ale ei. N-a avut nici cea mai mică mișcare de surpriză și dintr-o dată, ca și cum se aștepta la așa ceva, ca și cum era cât se poate de veșnic de firesc, mi-a dat sărutul cel mai profund, cel mai lung și cel mai voluptuos pe care l-am împărtășit vreodată noaptea.

în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lenin Dada" de Dominique Noguez este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 26.99 lei.
Corneliu Neagu

Păcatul neiertării

Secretele lăsate la marginea uitării
pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,
mai vin câteodată, cu valurile mării,
pe plaje fără visuri și fără anotimp.

Ne-am întâlnit cu ele, era o iarnă rece
venită fără veste, cu vântul de la nord,
când trenul fără miză întârzia plece
în așteptarea surdă a unui fals acord.

Departe, la cazarmă, fanfara militară
ne amintea întruna că trenu-ntârziat,
în clipa fără oră, se va urni din gară,
lăsându-ne în cuget o urmă de păcat.

Păcatul neiertării ce încă ne aduce
o altă amintire la margine de gând,
pe notele fanfarei, venită la răscruce
caute bemolii în râul fără prund.

poezie de din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adus de spate

bătrânul sprijină un toiag cu mâna
dreaptă strânsă rupă lemnul
dat cu lac peste fibra sănătoasă
înclinat merge peste moarte
pășește calculat fără frică
se gândește -i scrie o scrisoare
de amor și inima-i bate necontrolat
fără medicamente își face de cap
închide ochii pentru un exercițiu
de imaginație are parte din belșug
își spune că nimeni nu-i mai fericit
decât el și poate îndura și-un sărut

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Între zdrențele vieții

grăbit,
treceam mai departe
din poartă în poartă
fără răspuns, căutând a mea soartă
noaptea venea pe întinsele ape
pe țărm, vântul vorbea trist
cu timpul, cu valul
pe mâini se scurgea a gândurilor ceară
din obosite pleoape
pășeam rătăcit
de viață, de mine, de toate
străin era drumul și ceața mă doare
plouă mărunt pe o stradă
se ascundeau tăceri în unghere
șuvoaie se izbeau de tâmple cărunte
pe trup așezasem haine murdare și rupte
eram doar o ființă trecătoare, pe picioare de lut,
pășind prin gunoaiele lumii
azi mai departe nu pot a mai trece
mă lovesc de ani milenari
croiesc o haină din fâșii de suflet
mă învelesc în zile de jale
uneori vorbesc nu uit
apoi tac, nu țip
trist, mă retrag între zdrențele vieții
plâng

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Îmi transmit

Fără vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roșu, gri.

Convenție, convențiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subțioare

Oh și deasupra capul verde
și mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn și tot integru...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Era să mor

dintr-o iubire istovitoare cu sânge
amar ca pelinul. pluteam liber
prin cameră ca un vers rebel.
era o dragoste de-o vară în cupe
pline cu nectar și opium, în proporție
egală. plămădeam un vis erotic,
pe o saltea de puf de păpădie,
când a venit fiorul care-mi vestea
dragostea. era femeia cu picioare
lungi și zâmbet nebun.
am crezut că e un vis spălat
într-o cupă de șampanie, o dulce
amăgire, aruncat într-un poem.
doamne, era să mor din dragoste,
călcând pe foile cu poezii netipărite.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub cerul toamnei

Când ai pășit spre mine, doamnă,
Sfioasă, atingând pământul,
La mine-n viață era toamnă
Și frunze-mpodobeau pământul.

Sub cerul gri și plumburiu
Ce m-apăsa-n tristețea sa,
De unde-ai apărut? Nu știu,
Dar ești o rază-n viața mea.

Când te vedeam venind senină
Plutind prin viața-mi pustiită,
Mă fascinai și-a ta lumină
Parcă-mi fusese hărăzită.

Habar n-aveai că te priveam
Și te doream ca însetatul,
Cu ochii-mi trupul ți-l sorbeam
Căci mă-nhăitasem cu păcatul.

Da, cu păcatul! Te doream!
Căci numai asta-mi-era-n gând!
Priveam la trup și îl râvneam,
Nu eram om, ci lup flămând!

Iar din Adam eu deveneam
Și eu, o Eva păcătoasă,
Mi-erai ispita cea din ram,
Nu doamna blândă și sfioasă.

Întins-am mâna te rup,
(Căzusem repede-n păcat)
Și pentru că-mi doream un trup,
De-odată s-a întunecat.

S-a-ntunecat! Gonit-am feea,
Și m-a-ncercat așa o vină!
Văzusem trupul, nu femeia,
Ființa caldă din lumină!

poezie de (15 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se făcea

era sâmbătă și dragostea
se afla la un capăt de drum
deliram
nebuni din motive de stea piti
a intrat în recesiune
te-am vi
sat cu magnolii înflorite
la marginea iernii
zborul
era delir și femeia iubită
tăia mâini cu cratime
sau cine
mai știe ce fluturi a băut
fără ca ea zboare

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul sfintei fără sfânt

Era o sfântă fără sfânt,
Fără credință, fără casă,
Avea doar inimă și gând
Și-o fustă verde, de mătasă,

Cu astragal și iacint
Venea la fiece mireasă,
Ea, mica sfântă fără sfânt,
Fără credință, fără casă.

Și ne-am adus aminte când
În toamnă negură se lasă,
Cum lângă noi, de noi visând
Că nu ne vede și nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.

rondel clasic de din Semne cerești (1970)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Iubire fără anotimp

te iubeam aproape copilărește
cu bucuria primei jucării
primite-n dar
și nu era Crăciunul...
de fapt nici iarnă nu era
nici primăvară
cineva încurcase anotimpurile

adormeam cu tine în gând
și mă trezeam
cu numele tău pe buze
soarele cădea într-o dungă
pe cartea ce veghea noptiera
și visele mele
obișnuiam mă ascund între file proiectându-te în fiecare personaj îndrăgit

cădeau ghiocei...
legasem șnurul alb-roșu
la fereastră
iarna râdea în pumni
primăvara nu mă găsea
nici tu
rătăciserăți drumul...

marginea lumii își așezase linia
dincolo de gard
până și albul lăptos al ceții
se sprijinea leneș
de ziua ce abia începea

sub puful zăpezii
gemeau mugurii
lacrimile primăverii scânteiau
la streașină
numai eu rămânsesem prinsă
într-o poveste ce nici nu trecea
nici nu venea
copilărind o iubire fără anotimp

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am alăturat haitei

de scribălăi care scotea de voie
cel puțin două poezii pe zi
un fel de rație bine dozată scrisă
sub ploaie și vânt sau în soare
întâi în gând scriam fără ștersături
răvășit de primăverile trecute
sub florile de mălin cu miros
istovitor de iubire și jurământ
haotic cerșind un sărut de la femei
simțiam cum ard de nebunii
după fiecare poezie lansată în eter
eram mai sărac cu fiecare vers
lăsat pe pagina albă fără miză

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visam

că trăiesc într-o țară liberă
și conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în fața celor care
și ei au căzut în genunchi în fața
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viață intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea ființă când se închideau
sau deschideau și totul depindea
de visul visat înainte -i ating
limitele de sclav într-o lume rea

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ea era femeia

care-i apărea încă din vis
un crâmpei de zuluf blond
cu ochii mereu negri
sunt mulțumit și-i cad
în genunchi în zadar
aproape mă pierd la marginea
lumii vechi și nu știu
cum se face o minune
ea era femeia de la capătul
drumului presărat din abundență
cu pietre funerare

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eram fluturi din tablă ruginită

Eram fluturi din tablă ruginită,
Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,
Piatra era copită, ziua era nicovală,
Tu spuneai, relațiile s-au perimat, cred
Că deveniseși idol peste noapte,
Doar eram iubiți, brusc o palmă,
Abur eram, lipit de Copacul Vieții,
Eram vers, eram râu în curgere lentă,
Te-am uitat, mergi liniștită, nebunul Falstaff
Este fals și mai cum? Doar eram iubiți.
Ce zeu nebun și fricos te-a făcut atât de mișelnică?
Strălucești ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,
Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,
Jumătăți de cocori.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Byron

Să-mi amintesc...

Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine!
Până când apa Letei te-o sorbi,
Ca visul rău, căință și rușine
Te-or urmări, în fiecare zi!

Să-mi amintesc de tine! Da. Mereu.
Gândi-va soțul tău că-i ești soție,
Ne-om aminti de tine el și eu:
Necredincioasă lui, – dușmană mie.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Era o dragoste

cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi și parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârșitul și mă înfricoșa

era o dragoste cu picioare lungi și fine
plină de nopți cu atracții electrice
unde cuvintele sunt mici poezii șoptite

era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din țigară
scoteai fum printre zâmbete suave

era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrățișarea noastră

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook