Ea era femeia
care-i apărea încă din vis
un crâmpei de zuluf blond
cu ochii mereu negri
sunt mulțumit și-i cad
în genunchi în zadar
aproape mă pierd la marginea
lumii vechi și nu știu
cum se face o minune
ea era femeia de la capătul
drumului presărat din abundență
cu pietre funerare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [Vezi poezii despre visare, poezii despre păr blond, poezii despre păr, poezii despre ochi, poezii despre negru, poezii despre mulțumire sau poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.