Te uiţi în oală

pierdut în sunet de tobă de tinichea
bătută cu lingura de oţel-inox
o pleoapă aburită se lasă pe fundul
pierdut în sosul roşu cu carne
îngroşat în veghea lăsată de ceaţa
serii peste blocul strâmb şi cenuşiu

privirea olii îţi dă dependenţă
înţelegi că păcatul se lasă cu greutate
şi apasă lăsând câteva găuri
din care lipsesc mai multe linguri

ţi-ai dori s-o acoperi şi urgent
s-o abandonezi în margine de drum
pe-un muşchi strămoşesc cât
de cât verde plictisitor de perfect

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori

Ţi-ai pierdut dragostea pentru ea şi-apoi
Ea este cea pierdută,
Şi-apoi amândoi sunteţi pierduţi,
Şi nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori să fie.

Într-o lumea foarte normală
O suferinţă extraordinară se amestecă mereu printre micile preocupări,
Pierderea pare enormă, dar
Nimic nu poate fi luat de la capăt sau explicat deplin.

Îţi este teamă.
Dacă găseşti dragostea perfectă,
Ea îţi va opări mâinile;
Jupoaie-ţi pielea de-a lungul nervilor,
Provoacă dezastrul cu o inimă computerizată.

Ţi-ai pierdut dragostea pentru ea şi-apoi ea este cea pierdută.
Ai încercat să nu produci suferinţă şi, totuşi,
Orice ai atins a devenit rană.
Ai încercat să îndrepţi ceea ce nu putea fi îndreptat,
Ai încercat, deloc prosteşte sau lipsit de eleganţă,
Să salvezi ceea ce nu putea fi salvat.

Ai eşuat;
Acum ea este altundeva,
Iar noaptea ei şi noaptea ta
Au devenit nişte deşerturi.

Ce uşor ne-ar fi
Dacă dragostea ar putea fi readusă acasă ca un pisoi pierdut
Sau culeasă aşa cum culegi căpşunele,
Ce minunat ar fi;
Dar nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori să fie.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles păcatul ce apasă peste casa mea

Am înţeles păcatul ce apasă peste casa mea
ca un muşchi strămoşesc.
O, de ce am tălmăcit vremea şi zodiile
altfel decât baba ce-şi topeşte cânepa în baltă?
De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului
ce scapără scântei în margine de drum?
De ce am râvnit altă menire
în lumea celor şapte zile
decât clopotarul ce petrece morţii la cer?
Dă-mi mâna ta, trecătorule, şi tu care mergi,
şi tu care vii.
Toate turmele pământului au aureole sfinte
peste capetele lor.
Astfel mă iubesc de-acum:
unul între mulţi,
şi mă scutur de mine însumi
ca un câne ce-a ieşit dintr-un râu blestemat.
Sângele meu vreau să curgă pe scocurile lumii
să-nvârtă rotile
în mori cereşti.

Sunt tremur de fericire:
ziua întreagă deasupra mea
puterile păsăreşti au arătat în triunghiuri
spre ţinte luminoase.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât soare mai există

Când soarta te apasă,
Şi viaţa îţi este grea,
Când sunt dureri ce lasă,
Tristeţi în urma ta,

Privirea îţi îndreaptă,
Spre Ceru-nalt şi Sfânt;
Cât soare mai există,
E un rost pe acest pământ.

poezie de Stelian Daniel
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare bucată

de carne de-a ta
îmi lasă un gol
în stomacul prins la spate
de coloana infinită
privirea mea
îţi viola cu nesaţ
formele de lebădă dansatoare
te-aş îmbrăţişa bucată
cu bucată de carne fragedă
de statuie ateniană
realizată într-un laborator clandestin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa

Ceaţa se lasă peste munţi.
Peste pădurile cu brazi cărunţi,
Peste florile de tei,
Se lasă şi peste ochii mei, ai tăi.

Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Şi luceafărul nu mai luminează până în zori.

Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare şi va risipi
Ceaţa de pe pământ.

poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi

Ziua de ieri s-a ţinut după mine crezând,
ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viaţa mea -
Şi la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.

Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceaţă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă cu Toamna

Îmi mângâi obrajii cu al tău vânt,
Ai uscat şi frunzele de când te cânt,
Şi-mi laşi buzele crăpate de la frig,
Şi mă faci să răguşesc la cât te strig.

Ţi-ai pornit şi ploaia peste mine,
Ca să-mi inunzi gândurile numai cu tine,
Ţi-ai ascuns soarele-n buzunar,
Când vreau căldură tot la tine să apar.

Ţi-ai împrăştiat şi părul peste verde,
Mă uit la codru, gândul la tine se pierde,
Şi încerc în casă să mă feresc,
Dar ceaiul de tei nu mă lasă să greşesc.

Poate dacă doar cerul îl privesc,
Am o şansă gândul să-l risipesc,
Dar ai ajuns până şi în acest loc,
Ţi-ai aruncat privirea albastră-n joc.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor în uitare

O pasăre mare zboară spre cerul albastru,
Un dor în derivă pluteşte în zare -
E singura-i urmă ce-o lasă
Şi gândurile mele toate-i urmează.

S-o fi lăsat speriată de trecere vremii,
S-o fi aruncat în zbor,
Şi s-o fi aflat rătăcită, ca un pui de porumbel
Care încă nu cunoaşte reperele cuibului!

Ah, pasăre sfioasă,
Mister şi spaimă crescu în urma ta volatilă!
C-un şarpe încolăcit în jurul pieptului,
Durerea celui ce rămâne singur, m-apasă.

Ah, pasărea mea cu pene ascuţite,
Aripile tale au sfâşiat văzduhul...
Şi greu se mai respiră-n urma ta,
Sunt doar frânturi de aer şi multe goluri.

Iar eu, lăsat în urmă cu priviri pierdute
În ceaţa propriilor lacrimi, mă-ntreb perpetuu:
La ce răscruce de uitare ai rătăcit cărarea dreaptă
Şi te-ai pierdut în zare?

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul din colţul străzii

începuse în bucătăria de campanie
după plierea spaţiului găurile de vierme
au conectat universuri şi galaxii
ciorba de fasole era servită în gamelele
aliniate conform teoriei lui einstein
linguri de inox sclipitoare la cel mai mic
foc de armă tras de general în beci
după o hipnoză regresivă executată
regulamentar de toată divizia mecanizată

felia de carne stă pe mazăre în clepsidre
unde timpul şi-a pierdut valoarea
soldaţii stau întinşi pe-un surâs fraged
cu armele pregătite să atace rasolul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

apa în case -
spre Voroneţ se lasă
norul cenuşiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitire plutind

Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
şi nu-i pasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-ai pornit propria afacere, fă cât mai multe oferte. După ce vizitezi un potenţial client lasă întotdeauna o ofertă. Nu se ştie niciodată. Lasă şi o portiţă de scăpare. De exemplu: "Afacerea trebuie aprobată şi de partenerul meu." Acest partener poate să fie chiar propria pisica.

citat din Robert Kiyosaki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

în jurul oalei

stă artistul care face focul mare
adaugă o undă de îndoială
lângă bucăţile de carne tăiate
cu sensibilitate şi rafinament
foaia de dafin căzută recent
din cunună eu fac o ciorbă bună
duc lingura la gură şi mâna
tremură puţin cât să-i plângeţi
pe cei celebri şi contemporani
oala e pe loc repaos în focul
ce pare stins pe la colţuri
lingura de lemn învârte opera
şi-un fir de iarbă se strecoară
alături de mărarul tăiat de fierul
ce-l întâlneşte-n cale de o vreme

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei, nu vrei...

Cât ai să cauţi un semn viitor
Ai să afli răspuns din trecut;
Cât ai să sapi să te-mbeţi cu amor
Ai să rumegi nimicul din lut;
Cât ţi-ai dori ca să nu-ţi mai doreşti
Ai să ai capul sigur bătut,
Ca-n ultima fază tu să sfârşeşti
Conjugându-te de la-nceput...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am pierdut atât de multe vieţi cât a fost prezis, deşi suntem încă în procesul de găsire a celor pe care le-am pierdut.

citat din Kathleen Blanco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-o ierte.Amin!

În adâncul întuneric
mama sub pământ suspină.
Acolo-i ceva himeric,
nu e licăr de lumină.
Pământul greu o apasă.
De plâns, nu poate să plângă.
Moartea hâdă nu o lasă
la copiii ei s-ajungă.
Se simte neputincioasă.
Zbaterea e în zadar.
Întunericul n-o lasă
să vadă lumina iar.
Speranţa îi e deşartă.
Rămâne ca la-început.
Din pământ a fost creată,
va deveni iarăşi lut.
Chiar dacă acolo n-are
lumină şi cer senin,
Lumina eternităţii are.
Dumnezeu s-o ierte. Amin!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am donat

inima învelită-n poezii
am acceptat s-o fac
în schimbul vântului
şi
şi a ploii şi a valurilor
şi a sărutului şi a zâmbetului
şi a înserării şi a visului
îmi cânt un cântec la
la
la muzicuţă spunând povestea mea
de dragoste nebună
dulce somn pentru suflet
pe
pe
pe ochi se lasă ceaţa
duioasă ca o comoară
văd femeia cea mai frumoasă
nu mai simt nimic şi
şi
şi mă felicit că mi-am donat inima
ce-mi îndemna sufletul să nu se culce
până ce stelele nu devin mai palide

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linie rustică

Livezile poartă în scutec florile;
ca un tub de orgă sună morile.

Un pom uscat defuncta iubire;
vânt furişat printre crengi, subţire.

O pleoapă ceaţa serii lăsată;
orologii ruginite fără să bată.

Seară vastă, râsetul teafăr;
la căpătâi de veghe un luceafăr.

Numai morile, morile
nu-şi mai tac plânsorile.

Peste toate clapele
scutură lumina desfrunzită apele.

poezie de Dominic Stanca din O sălbatică floare (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu ne priveşte

Eminescu se tot miră, ce popor noi am ajuns,
Nu mai cântă nici o liră, se aude numai plâns.

Oameni ce nu au pe mâine, se zbat în dureri şi chin,
Nu mai au nici neagra pâine, peste tot numai venin.

Valuri de şomeri de criză, ce aşteaptă la răscuruce,
Ne arată suferinţa pe care ţara o duce.

În altă parte palate şi în ele graşi ce-njură,
Nu te lasă nici privirea s-o arunci în bătătură.

Au piscine şi grădini, lenevesc fără de treabă,
C-au furat averea ţării şi nimeni nu se întreabă.

Omu-n el a strâns durere, sufletu-i e otrăvit,
E vreunul c-o părere? că păcatul nu-i plătit

Martori fără de prihană la strivirea astei naţii,
Unde-i mintea s-o dăm hrană unei alte generaţii.

Poate că, cei născuţi astăzi, viaţa bună o vor face,
Vor pune pâine pe masă în căsuţele sărace

Şi vor ridica stindardul cât mai sus să-l vadă o lume,
România noastră mândră, să-şi rostească al său nume.

Eminescu tot aşteaptă, veacuri pure să se nască,
Ca dorinţa-i de schimbare mapamondul s-o cunoască.

poezie de Maria Oprea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Maria Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!