Nimic nu este vreodată atât de perfect cât ți-ai dori
Ți-ai pierdut dragostea pentru ea și-apoi
Ea este cea pierdută,
Și-apoi amândoi sunteți pierduți,
Și nimic nu este vreodată atât de perfect cât ți-ai dori să fie.
Într-o lumea foarte normală
O suferință extraordinară se amestecă mereu printre micile preocupări,
Pierderea pare enormă, dar
Nimic nu poate fi luat de la capăt sau explicat deplin.
Îți este teamă.
Dacă găsești dragostea perfectă,
Ea îți va opări mâinile;
Jupoaie-ți pielea de-a lungul nervilor,
Provoacă dezastrul cu o inimă computerizată.
Ți-ai pierdut dragostea pentru ea și-apoi ea este cea pierdută.
Ai încercat să nu produci suferință și, totuși,
Orice ai atins a devenit rană.
Ai încercat să îndrepți ceea ce nu putea fi îndreptat,
Ai încercat, deloc prostește sau lipsit de eleganță,
Să salvezi ceea ce nu putea fi salvat.
Ai eșuat;
Acum ea este altundeva,
Iar noaptea ei și noaptea ta
Au devenit niște deșerturi.
Ce ușor ne-ar fi
Dacă dragostea ar putea fi readusă acasă ca un pisoi pierdut
Sau culeasă așa cum culegi căpșunele,
Ce minunat ar fi;
Dar nimic nu este vreodată atât de perfect cât ți-ai dori să fie.
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre salvare
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre suferință
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.