Eminescu ne privește
Eminescu se tot miră, ce popor noi am ajuns,
Nu mai cântă nici o liră, se aude numai plâns.
Oameni ce nu au pe mâine, se zbat în dureri și chin,
Nu mai au nici neagra pâine, peste tot numai venin.
Valuri de șomeri de criză, ce așteaptă la răscuruce,
Ne arată suferința pe care țara o duce.
În altă parte palate și în ele grași ce-njură,
Nu te lasă nici privirea s-o arunci în bătătură.
Au piscine și grădini, lenevesc fără de treabă,
C-au furat averea țării și nimeni nu se întreabă.
Omu-n el a strâns durere, sufletu-i e otrăvit,
E vreunul c-o părere? că păcatul nu-i plătit
Martori fără de prihană la strivirea astei nații,
Unde-i mintea s-o dăm hrană unei alte generații.
Poate că, cei născuți astăzi, viața bună o vor face,
Vor pune pâine pe masă în căsuțele sărace
Și vor ridica stindardul cât mai sus să-l vadă o lume,
România noastră mândră, să-și rostească al său nume.
Eminescu tot așteaptă, veacuri pure să se nască,
Ca dorința-i de schimbare mapamondul s-o cunoască.
poezie de Maria Oprea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Maria Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre naștere
- poezii despre durere
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suferință
- poezii despre schimbare
Citate similare
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
A noastră este țara c-o moștenim deplin
Va trebui întreagă s-o dăm celor ce vin
La cei născuți și astăzi, și mâine, și poimâine
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine
Nici călăreți pe aer, nici cai fără călări
Nici țară fără lume, nici lume fără țări
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască muncitorii, țăranii, cărturarii
Trăiască demnitatea cea fără de avarii
Dacă renunți la luptă, n-ai ce să mai aștepți
Nimica nu se face-n poziție de drepți
Să facem România prin toți și pentru toți
Un teritoriu liber de-orice prejudecăți
Să fie-al nostru dreptul și-a noastră datoria
Trăiască libertatea, trăiască România
Jurăm din milioane de inimi și destine
Din orice fel de sânge ne murmură în vine
Jurăm bătrân și tânăr, femeie și bărbat
Credință României necondiționat
Că țara-i bogăția ce veșnic ne rămâne
Și glasul ei ce îndeamnă: "Deșteaptă-te, române!"
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forța sau pustia
Trăiască libertatea, trăiască România
Suntem, de e nevoie, o țară de soldați
Suntem, de e nevoie, un lanț de munți Carpați
Durerea țării noastre făcută-i să ne doară
Ne place libertatea, ca oameni și ca țară
Și soarele dreptății să lumineze sfânt
O țară roșu, galben și-albastru pe pământ
Aceasta-i viață noastră, aceasta ni-i tăria
Trăiască libertatea, trăiască România.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre România
- poezii despre munți
- poezii despre muncă
- poezii despre dreptate
- poezii despre călărie
- poezii despre țărani
- poezii despre zgârcenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Peste răscoale
Poveștile-s bătrâne, dar ele au rămas,
Și sper că vor rămâne-n continuare.
Sunt hrană a oricărui suflet mare,
Ce știe ce e bun și îi oferă glas!
Sau poate că... nu este-o binecuvântare
Tot ce-a ajuns să dea peste răscoale.
Poate că, numai mie-mi dă târcoale
Ceea ce, nu oricui, poate aduce soare.
Poate că pentru unii este o povară,
Ceea ce altora le-aduce vindecare.
Poate că, unora, le-aduce-ngheț, oroare
Iubirile ce s-au născut în miez de vară.
Și care poate,-au ținut doar o seară,
Dar de ajuns încât să-și pună-amprenta,
Pentru-a putea inimii face fenta,
Încât s-o liniștească, sau s-o doară...
Cert e că nu mă pot preface că-s sătul,
Nici de ce e firesc, nici nebunesc.
Și sper ca-n continuare să iubesc
Tot ca și până-acum... Acesta-mi este oful.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (27 octombrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre inimă, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Soare
Cu premeditare
V-au strâns aleșii asasini și v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei
Mai bine oxigenați, hapsânii derbedei
Și, nici răniți nu vă mai lasă trai, deloc.
V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulți, mulți, ne lăsați dor și jale.
Ei stau pe sticle să vă mintă într-una
Că vă iubesc și suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
Să se arate, că vă vor fi ei... Fortuna.
Mulțimi din voi, ce-ați lăsat testament, vă plâng
Cu adevărat și vă vreau steag, să închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
Să fie țării, din dureri ce inimi frâng.
E un întreg complot în a mea țară,
Să-i ia popor, s-o vândă la mezat
Și bani să-și pună peste cei ce-au din furat...
Să-și facă Statul lor, fără de noi, cu noi afară.
E-o hoardă sumbră de inculți jefuitori
Ce-au tată, mamă, sunt călăii pe stil nou,
Cu toții o horă ce se învârte, un rulou
Doar dintre ai lor, se promovând nemuritori.
E încă timp, că suntem mulți, să-i dăm afară,
Spălați la alb, ca nu cumva să infecteze
Pe cei din jur, să nu-și înalțe iar metereze...
Să-i demascăm că-s un pericol, să dăm sfoară...
Premeditat sunt vinovați... ce neam ne-omoară!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sacrificiu, poezii despre vinovăție, poezii despre testament, poezii despre tată, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
Se pierde vremea...
M-am saturat de dimineți încețoșate,
Vremea nu mai e ca altădată,
Lumea săracă merge cu haine vechi purtate,
Neliniștiți nu calculați cum erau odată.
Au promisiuni de la cei cu avere,
Că vor avea mai multe mâine,
Va fi totul bun și dulce ca o miere,
Vor avea bunătăți și mai bună pâine.
Cei ce ne conduc nu sunt corecți,
Tot ce era în trecut deja se pierde,
Acum trebuie să fim mai direcți,
S-o luăm din nou cu linia verde.
Nu trebuie să dormim în luxoase paturi,
Trebuie s-o luăm pe un natural drum,
Să nu ne mai facem gânduri
Și să nu mai inspirăm praf și fum.
Să facem o schimbare cu-n decor viu,
Animalele să nu mai aibă frică de noi,
Nimeni să nu trăiască-n pustiu,
Vrem din nou s-avem noroi.
Unii sunt prea preocupați de propria viață,
Sper să se trezească unul sau altul,
Aș vrea să-și facă din nou o schiță
Și să-și examineze mai bine votul.
poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre votare, poezii despre vestimentație, poezii despre verde, poezii despre trecut sau poezii despre somn
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre fotografie, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
Unde ești, Doamne?
În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.
Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.
Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.
Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.
Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
Să le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?
Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!
poezie de Angelina Nădejde (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre zile, poezii despre vulturi, poezii despre război, poezii despre parlament, poezii despre justiție sau poezii despre avocați
Colecționar
E tot mai des, din ce-a fost rar...
Să vezi tâmpiți la cârma țării,
Cătușele își punând brățării,
Bulău-i făcând... "Cărturar"!
Se bat s-adune ani mai mulți
În pușcării, să-și facă nume,
Urlând apoi la semeni, lume,
C-așa-s mai educați, mai... "Culți"!
Mint, cum adevăr nici n-ar fi
Și-orice rostit e "hors contexte",
Boul fiind tu -tot în protest-
Ce nu-i citești, nici nu-i... "Reții"!
De-altfel nici limba nu o știu...
O linsătură, toată lemne
De la "mai mari" -mai proști, pesemne-
Ăi ce-o scălâmbă în... "Inter-viu"!
Ce să mai zici de limbi străine,
Că de străine... îs rău de tot,
De crezi că țării îi sunt complot
Lumii de râs s-o facă... "Bine"!
Le place joc, de-a alba-neagră,
Mințind că din hoții vom crește
-Cum să furi apa, să prinzi pește-
Și, tot furând, "fuck" țara..."Întreagă"!
Le place mult de-a abuzatu',
Că te ciordind, ai mai puțin
Și așa când n-ai, nu intervin
Să te-apere, că n-ai... Ce dracu!
Și-s puși să-și facă zilnic legi,
Adică un fel de legătură
Că tot ce fac e-o făcătură
Și, n-ai de ce să te mai... "Legi"!
Pungași, tâlhari, dar au un dar
-C-așa cretini, îi duce capul-
Să ne termine Țara, Statul,
Ni le lăsând doar... "Inventar"!...
C-au fost Ei! Noi... "Colecționar"!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre cătușe, poezii despre râs, poezii despre prostie, poezii despre minciună, poezii despre limbi străine sau poezii despre lemn
Soarta generațiilor viitoare
Astăzi noi cu tot avântul
Vindem cerul și pământul...
Generațiile de mâine
Vor "zbura" după o pâine,
Pe alte planete, poate,
Mai umane... mai curate...
hexagramă de Constantin Enescu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zbor, epigrame despre viitor, epigrame despre pâine, epigrame despre prezent, citate de Constantin Enescu despre prezent, epigrame despre planete, epigrame despre curățenie, citate de Constantin Enescu despre curățenie sau epigrame despre Pământ
Indefinit infinit idilic
De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.
Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.
Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.
Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.
Vom trece peste infinit,
Că și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.
O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre păr sau poezii despre negru
Și-acum, prietene cititor, se cade să-ți pregătești sufletul și mintea pentru cea mai plină de necurății povestire ce se va fi făcut vreodată de când e lumea lume, o asemenea carte neîntâlnindu-se nici la antici, nici la moderni. Închipuie-ți că orice plăcere cinstită sau neîngăduită de această fiară despre care vorbești neîncetat fără să o cunoști și pe care o numești natură, că aceste plăceri, zic, vor fi în chip voit înlăturate din această culegere și că, de le vei întâlni din întâmplare, se vor afla numai însoțite de vreo crimă ori nuanțate de vreo mârșăvie. Fără îndoială, multe dintre rătăcirile pe care le vei vedea zugrăvite îți vor displăcea, lucru pe care-l știm prea bine, însă vei găsi alte câteva care te vor ațâța până acolo c-o să rămâi fără ceva sămânță și iată tot ce ne trebuie.
Marchizul de Sade în Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Școala libertinajului (2005)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plăcere, citate despre vorbire, citate despre superlative, citate despre suflet, citate despre prietenie, citate despre natură, citate despre cărți, citate despre cunoaștere sau citate despre antichitate
Între ieri și mâine (Tomorrow never knows)
-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine și cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ți povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!
Întreb un bătrân, ține strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri și mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!
-Înțeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine și ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:
-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost și care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Și câți de mâne crezi c-o sa mai fie?
Viața este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poți iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?
poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre superlative, poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre mere sau poezii despre imaginație
Bineînțeles, nici planeta Proxima, nici sistemul planetar Alfa, nici steaua centrală a sistemului respectiv, nici galaxia din care fă-ceau parte nu puteau fi zărite cu ochiul liber de aici, de pe suprafața Terrei. Practic, nici cu aparatura existentă în acel moment nu se puteau zări, deși aparatura era destul de modernă, sofisticată; existența planetei spre care urmau să se îndrepte putea fi mai degrabă doar o bănuială, pe care ei aveau s-o confirme sau s-o infirme; vor porni deci într-o aventură spațială ce nu putea fi asemuită cu nimic, cu nici o altă misiune organizată până în acel moment, cu un obiectiv nesigur, învăluit într-o incertitudine totală... Oare ce vor găsi acolo, pe misterioasa planetă, dacă aceasta exista, într-adevăr? Ce?! Nici Alex, nici vreunul dintre colegii săi, sau organizatorii misiunii, n-aveau de unde ști...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre planete, citate despre existență, citate despre stele, citate despre ochi sau citate despre libertate
Dacă știam
Nascut am fost pe-acest Pământ
Cu-n rol necunoscut de sumbru,
Daca știam că-s oameni răi,
Pieream fără de urmă-n vânt.
În jurul meu doar semeni tâmpi
Făloși, c-o mare aroganță,
Dacă știam că sunt prea proști,
Fugeam pe câmpi.
Le plac să-mpartă suferință
Să-și vadă semenul plângând,
Daca știam că ei există,
Cerșeam credință.
Oferă vorbe otrăvite
Distrugătoare de destine
Să-și poata ridica imperii,
Demult pierite.
Când vor pleca din astă lume,
Vor sta doar într-un sicriu
Nici nu știam că vor muri,
Fără de nume.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre oameni răi sau poezii despre existență
Colosul
în adâncimea hăului din noi
în fluctuații de neant și energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe și privirea vie
era în toate ca la început
Cuvântul și din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în așteptarea vântului și ploiii
și mai erau și galaxii și stele
și mai erau planete din brutal
și mai erau niște figuri din ele
figuri de stil și brațe de cristal
și peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate și virgină
și mai adâncă poate decât toate
și ne scăldăm în ea fără prihană
fără rușine, teamă și reproș
eram o singură Ileana Cosânzeană
eram inegalabil Făt Frumoși
și din iubirea noastră în neștire
din toată adâncimile din noi
a apărut colosul fără fire
și cu tentații pure de strigoi...
și nu mai e de-atunci nici mântuire
nici alte începuturi de Cuvânt
doar un colos de lut în mistuire
cu eu-l său mereu intercalând
... în adâncimea hăului din noi
aceiași stare de neant și energie
mai mistuie o lume. De strigoi
cu aripi albe și privirea vie...
poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre strigoi, poezii despre cuvinte, poezii despre virginitate, poezii despre rușine, poezii despre prăpăstii sau poezii despre planete
Doar nebunii mai aleargă
Viața doamnă nu-i așa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Și-ai să vezi că din tot vraful
Se alege numai praful
Și pe nimeni n-a durut
Și-o s-o luăm de la început;
Viața doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Și nu știi cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Și frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poți să suferi, poți să speri
Jinduind la primăveri
Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Și se îmbată de culoare!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre nebunie, poezii despre frumusețe sau poezii despre fluturi
Noaptea dorințelor
Când luna-și va-ntâlni,
În noapte al său rege
C-o ultimă suflare,
Misterul să-l dezlege.
Îi va intinde mâna,
Cuprinsă de-un sărut
Căci stele-i dau fiori,
Cum nici n-ar fi crezut.
Din ochi răsar ecouri,
Priviri, cântec din liră
Atinsă pân' la lacrimi,
Toți îngerii-o admiră.
Pășind cu glezna fină,
Pe norii cei pufoși
În jur se strâng visând,
Cei veșnic curioși.
C-o trenă încrustată,
De mângâieri divine
Așteaptă-ncet vibrând,
Un zâmbet s-o aline.
Nu știe ce-o așteaptă,
Și-atât de-nflăcărată
În brațe va fi strânsă,
Mai mult ca niciodată.
Și-n zori cu al său rege,
Se vor pierde în zare
Lăsând în locul lor,
Regina cu-al său soare.
poezie de Mihail Rujoiu din Ecoul dintr-un vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre monarhie, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre glezne
S.O.S., România!
S-a vrut, mai mereu, să se piardă
O țară, la margini de lume,
Istoria-i toată să ardă,
Să nu-și mai găsească un nume!
S-a vrut să-i dispară eroii
Otravă sub brazde să fie,
S-o sfâșie-n taină vulpoii,
S-o-nghită pământul de vie.
S-a vrut sărăcie și ură,
Un plâns înnodat în batiste,
Călușul ce strânge în gură
Cuvinte rănite și triste.
S-a vrut, mai mereu, cu durerea
S-adoarmă românul sub pleoape,
Gustând întru totul căderea,
Să nu-i fie nimeni aproape.
S-a vrut să se fure o țară
Cu tot ce primise de veacuri,
Să-i ducă tot auru-afară,
S-o lase cu răni, fără leacuri.
S-a vrut ca pământul în care
Copacii au prins rădăcina,
Să-l vândă la prima strigare
Să-și plângă o țară ruina.
S-a vrut și se vrea nebunia,
Cu legea în mână să moară
Țăranul, privind ironia
Politic ce-n tihnă măsoară
Un rest nemilos ce-l jucară
Mai marii ce nu gustă greul,
S-a vrut și se vrea dat afară
De-aici, de la noi, Dumnezeul!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sat sau poezii despre politică
Sunt țări...
... sunt țări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt și țări în care limba e tezaur
în țara mea nici limbă nu-i nici stat...
există țări ce au economie
și-n care toți au pâine și la pâine
în țara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toți la rang de câine
există țări cu libertatea de-a alege
și-n țara mea aceiași libertate
am delegat-o hoților în lege
și hoții judecă și fac dreptate...
există țări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în țara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor
există țări cu presa necoruptă
cu opoziție fără balast și plaur
în țara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiași balaur
sunt țări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din țara asta un tezaur
și colț de rai
dar hoții nu mă lasă...
poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre tezaur, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre patrie
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre onoare, poezii despre mândrie, poezii despre lașitate sau poezii despre euro
N-ai "v"...
Parc-am mai scris și n-am niciun răspuns
De ce ca-n alte arte nu-i naiv și-n poezie;
Măcar să știu și eu că poate m-am ajuns
Și-am cel puțin, infant, un pic de... fantezie.
Și pe bună dreptate că-s numai un începător
Da-s tot mereu în critici; agramat și ametaforic,
Un limitat de-autonedidact, pur-simplu un amator
Rămas din timp uitat, copil tâmpit, eternu-mi euforic.
Oricum tot mi s-a spus mereu așa; "n-ai v" (adică vână)
Înseamnă că așa ar fi, nu voi gusta nicicând "v" de victorie;
Nu voi putea într-o zi s-o strig și eu și nici s-o am de-o arvună
Să mi se dea și mie cât de cât un bob de la recolta dintr-o "Glorie".
Deci ce s-o mai lungesc, așa cum fac și-acum un tot mai lung de vers
Căci n-am nici pensula pană de foc și nici paleta nu o am plină de culori
Cum nici n-am nici un scrin sau șevalet nu am căci s-a crăcit picând pervers
Și așa sunt blestemat să mâzgălesc culcat pe jos, mă îmbătând 'ntr-un strat de flori.
Deci îmi propun, credeți-mă și cu motiv,
Să creez singur nou-curentul de "naiv";
Deci să fiu primul acceptat măcar la el
Așa fără de pană a prostului, fără penel!
Deși sunt sigur că și așa blamat voi fi
De niște critici deghizați; naivi, sau în copii (nu copii)!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre poezie, poezii despre naivitate, poezii despre victorie, poezii despre versuri, poezii despre limite sau poezii despre foc