în jurul oalei

stă artistul care face focul mare
adaugă o undă de îndoială
lângă bucăţile de carne tăiate
cu sensibilitate şi rafinament
foaia de dafin căzută recent
din cunună eu fac o ciorbă bună
duc lingura la gură şi mâna
tremură puţin cât să-i plângeţi
pe cei celebri şi contemporani
oala e pe loc repaos în focul
ce pare stins pe la colţuri
lingura de lemn învârte opera
şi-un fir de iarbă se strecoară
alături de mărarul tăiat de fierul
ce-l întâlneşte-n cale de o vreme

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială

Actorului de superioară sensibilitate Emil Hossu

Fără îndoială iubito
noi doi
suntem o generaţie
nemaipomenit de nemaipomenită
deci
SĂ NE PURTĂM SOLDĂŢEŞTE
La revedere mamă
la revedere tată
eu plec să-mi fac datoria
totul e să-ţi faci datoria
CURAJUL ESTE CARTEA NOASTRĂ DE VIZITĂ
şi
pe loc repaos
pe loc repaos
de voie
Nu plângeţi contemporani mai vârstnici
şi nu mai vorbiţi pe la colţuri
Pe vremea noastră
pe vremea noastră
iernilor li se dădea zăpadă
femeilor prioritate
bărbaţilor dreptul de a lua parte
Pe vremea noastră
pe vremea noastră
şi nu uitaţi că
ÎNAINTE MARŞ!
Să ne încolonăm iubito
într-o dulce plimbare colectivă
perioada individului s-a terminat
Să ne adăpostim ca pentru luptă
şi să facem copii
se simte o mare nevoie de carne
La revedere mamă
la revedere tată
EU PLEC SĂ-MI FAC DATORIA

poezie de George Astaloş din Retorice (1958)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguriţa muşcă

taie prăjitura cu iubire
de ciocolată o face
duci la gură delicat
parcă ai împleti o cunună
de flori îţi lunecă din linguriţă
pe buze în gură şi nu-ţi pasă
dacă are prea mult zahăr
beţia de arome pune stăpânire
pe creier şi te simţi
ca o albină nebună
sorbind nectar dintr-o floare
de lotus
aproape încerci un cântec
zadarnic priveşti lingura goală
îngândurat la lumina stelelor
te întrebi dacă glicemia n-a crescut?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare fast

tăiam firele de păr cu oţelul ascuţit
din obraz în obraz pe lângă nasul
care mirosea vânt şi flori la nevoie
mâna nu-mi tremura prea tare
auzeam cum cad pradă metalului
firele întărite de anii petrecuţi
sub pielea moale de om al cărţilor
care stă zile întregi în altă lume

tăiam fir după fir fără să le număr
şi eliberam pielea hotărâtă să respire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te uiţi în oală

pierdut în sunet de tobă de tinichea
bătută cu lingura de oţel-inox
o pleoapă aburită se lasă pe fundul
pierdut în sosul roşu cu carne
îngroşat în veghea lăsată de ceaţa
serii peste blocul strâmb şi cenuşiu

privirea olii îţi dă dependenţă
înţelegi că păcatul se lasă cu greutate
şi apasă lăsând câteva găuri
din care lipsesc mai multe linguri

ţi-ai dori s-o acoperi şi urgent
s-o abandonezi în margine de drum
pe-un muşchi strămoşesc cât
de cât verde plictisitor de perfect

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred

în moş crăciun şi cei mai mici
şi neînsemnaţi copii
care stau cu butucul în braţe
sau se joacă cu o cutie de chibrituri
goală de beţele folosite
din sărăcia jenantă iese un deget
din perechea de tenişi legaţi
cu o sârmă ghimpată la capăt
spuneţi-mi cât o să mai aştepte?
spuneţi-mi când o să vină?
cea mai mică se joacă cu piciorul
drept pe care-l bagă-n gură
de foame ar mânca toată păpuşa
de lemn şi cârpă
dar n-o face pentru că iubeşte
păpuşa aia primită de la o doamnă
care mirosea a înger
stau strânşi în patul strâmt
de unde iese un arc ce-i în stare
să lovească sau să înţepe
au venit la bine pe lumea asta
şi-l aşteaptă pe moş crăciun
ochii sunt plini cu lacrimi ca nişte
pietre ude de la lapoviţă
focul mic de sub plita găurită
îi încălzeşte cât de cât
trebuia să-i scrie lui moş crăciun
dar nimeni nu a fost la şcoală
părăsesc baraca pentru joacă
şi cerşit pentru a mănca puţin
aşteaptă şi ei un cadou de câteva zile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reminiscenţe

Cu focul dragostei aprins
Ieri ne iubeam ca doi nebuni!
Nici astăzi focul nu s-a stins,
Dar e o criză de cărbuni!

epigramă de Vasile Panaitescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai mare focul la amvoane, cu atât mai puţin arde focul în Iad.

citat din Leonard Ravenhill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu duci la gură lingura goală.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu vindecă medicamentele, vindecă fierul; ce nu vindecă fierul, vindecă focul; iar ce nu vindecă nici focul, trebuie privit ca imposibil de vindecat.

citat din Hipocrate
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră se va hrăni din greşeli şi din dureri, aşa cum focul se hrăneşte din tot ceea ce îi stă în cale... Dar iubirea noastră nu va fi păcat, cum focul însuşi nu este lemnul putred pe care îl mistuie.

citat celebru din piesa de teatru Jocul ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de Anda Nastase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare adăugată

Două diamante şi-un rubin
Sclipesc pe mâna ei atât de dragă
El le priveşte azi cu ochi străin
Cu toate că le-admiră o lume-ntreagă.

Două diamante şi-un rubin
Tăiate cu migală, încetinel
Şi şlefuite-apoi câte puţin
Ca să stea bine pe un mic inel.

Două diamante şi-un rubin
Ca ochii ei şi gura-i roşu-aprins
Ce parcă plâng şi scot câte-un suspin
Dup-o iubire ce cândva s-a stins.

Două diamante şi-un rubin
Acum valoarea lor mai mare este,
Fiindcă în peisajul citadin
Nu doar sclipesc, ci au şi o poveste.

poezie de Octavian Cocoş (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de câine

gerul s-a strecurat în fiecare atom
din trupul ameţit de febră
şi soarele a făcut scrum
fluturii şi florile şi speranţele

era un vagabond aproape banal
cu barba crescută şi sură
aproape imaterial de slab
învelit în zdrenţe găurite

nemâncat de zile-ntregi
numai piele şi os
umbră şi şoapte
stătea cuprins de frigul necruţător

aşezat pe o piatră
încerca să aprindă surcelele
şi bucăţile de hârtie pline de fecale
îndesând paie cu mâinile congelate

maidanul acela era plin de gunoaie
cartoane şi sticle sparte şi resturi
ca şi el
cu duhori dulcege duse de vânt

focul a început să crească
era aproape voios
îl simţea pe faţă şi-i venea
să se bage pe el însuşi în focul izbăvitor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina de vară

Mama îmi tundea piatra din cap
cu un fir de păr
aspru...
tata...
ne aducea obraji din grădină
să-i curăţăm de case şi lumină
fiindcă în faţa sobei
un lemn
înlemnea focul!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei răi nu ţin seama de binele ce li se face, oricât ar fi de mare. Şi focul arde mâna preotului care-l ţine.

citat din Bohtlingk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipa de la cinci

se simte bine-n pielea ei
o are de vreo două
zeci şi ceva mai mult
de ani da' nu arată tot
ţine la păstrare totul
sub hainele strâmte
şi scurte de-mi vine
să trag un joint pe stomacul
gol de două zile
acum prăjesc smacul
în lingura dăruită de ea
după ce-a ţinut-o la buric
tremură seringa când mă gândesc
la buzele ei zemoase bune
de sorbit cu ketamină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eşti femeia din mine
un mic tratat de regăsire
o biblie din care citesc
cu nesaţ şi evlavie
eşti coasta care mă doare
înger cu focul în gură
poţi fi un poem toropit în melancolie
un popas al somnului dulce
diavol parfumat cu paşi de dans
eşti risipa de cuvinte
o dimineaţă firavă cu gust de cafea
eşti ce vrei tu să fii şi puţin mai mult decât atât

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

jucării de lemn -
lângă purcel stă raţa
viu colorată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falşii prometei

Mit suprapopulat de prometei...
Azi, focul lor nu luminează ţara –
La focul sfânt ei îşi aprind ţigara...
Nu-s prometei, sunt doar... preamititei.

Şi, în micimea lor, atât ar vrea –
Să ţină focul numai pentru sine...
Îi încălzeşte şi le face bine
Focul luat cu mâna altuia...

Nu-i leagă nimeni, nu, de nicio stâncă...
Numai ficat de vultur, toţi, mănâncă,
Sperând s-ajungă sus, pe culmi, să zboare...

Dar, pricepuţi numai la tâlhărie,
Preamititeii nu au cum să ştie
Că zborul nu e pentru târâtoare...

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc mai multe

nimfe şi muritoare fără noimă
trag ayahuasca când îl văd
pe peneu ce ispravă a făcut
trec pe cerul senin
în carul meu regal
o caut pe daphene înainte să fie trans
formată în dafin din care-mi fac
cunună de pus pe cap
sărut copacul rece
după ce-am pierdut-o mă gândesc
să iubesc o vedetă de la hollywood
mă plimb pe boltă
dincolo de orizont la mare distanţă
de întreaga lume călăresc
un harley davidson
ce seamănă cu o pasăre de pradă
în desagă am lira şi arcul
vânez pentru că sunt măreţ
aud sunetul unei melodii
e ceva psihedelic
lsd e la mare căutare
artemis a luat psilocibină
simte că i-au crescut coarne
în loc de mâini şi colţi în loc de picioare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elemente reaşezate

Scară din inimi de lemn
spre stele din inimi de piatră
Fierul! Fierul zboară
în inimi de păsări
izbind
în piepturi de ostaşi
cu inima la gură
la o gură de aer
ce întreţine arderea
lemnului
şi pietrei
şi sărutului.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!