Se scutură nisipul

Se scutură-n clepsidră, neliniştit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulţi,
În sclav al nemuririi se travesteşte timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărţi.

Cuprinşi de nostalgie înfăptuim bilanţul,
Înlănţuind succese, eşecuri şi regrete,
Desfăşurăm cu grijă, de pe mosoare, lanţul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.

Ceasornicul grăbeşte spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Şi-nsufleţim speranţe din clipe nenăscute.

Dorinţele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani şi lumea veseleşte,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvăleşte!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Şi adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit şi nici boem.
Vorbeşte-i ceasului despre iubirea noastră
Şi cere rătăcirii iertăciune,
Să simţi nisipul cum te frige, parcă,
Şi-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbeşte-mă din cupa nesfîrşită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu şoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Şi cînd Poemul va fi pe sfîrşite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Şi să uităm de timp şi nenoroc.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul din Clepsidră

Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...

Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...

E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...

Care?

Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieţii...

Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
şi atunci...
Zâmbesc ochii. Ştiu ei de ce...

Uneori...
îmi amintesc...

Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...

Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
şi mă simt....
De mine însumi, despărţită.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe osia timpului adoarme clepsidra

Noaptea legănată în vise de stele
Aşează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărţirii.

Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ţi ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.

Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopţii visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teşite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.

Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandreţea o lacrimă ne fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima secundă

Totul se grăbeşte.
Melcii ocolesc o curbă lâncedă
cu semne apocaliptice
inundând o linie dreaptă,
meduzele se ascund în mare,
luna fuge mai repede pe cer.
Inima sare peste minute,
grăbindu-se.
Iubirea se agaţă în cui sub o haină tăcută
şi o rochie ce-şi stinge culoarea.
Mâinile răstoarnă mângâierile în poală,
din degete curg stele peste balcon.
Gândul se retrage în neant
coborând de pe culmile bucuriei.
Cuvintele îşi dizolvă înţelesul
în ultima secundă.
Un gol acoperă totul.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am albit prea devreme...

Am albit prea devreme să mă vait că mi-e greu,
Că părinţii-s cenuşă şi-i visez tot mereu,
Şi la rându-mi părinte voi lua drumul lor,
Iar în urmă m-or plânge anotimpuri de dor.

Vin din urmă zăpezi troienind primăveri,
N-au răgaz să îmi ierte tinereţea de ieri,
Cer simbrie pe riduri şi pe firul de păr,
Târguiesc un zaraf să le ia în răspăr.

Amintiri îmi cutremură gândul ursuz
Ca un film derulând pe-un perete difuz,
Cern nisipul pestriţ să-l plantez în răvar
S-amăgească clepsidra când va da un lăstar.

Gene-mi cad pe obraji ca o ploaie de mai,
Eu le-adun resemnată-n ibricul de ceai,
Cântăresc ce-am topit din ce-ar fi să mai ard
Plimbând paşii mărunţi pe-al meu lung bulevard.

E furtună la ţărmul unde vreau s-ancorez,
Mă las dusă de valuri şi prin ele visez,
Însetată de viaţă îmi doresc să degust
Vinul dulce rămas din pocalul vetust.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui muritor

E timpul zborului uşor:
Desprind nisipul din clepsidră,
Cu inima arzând timidă
Privesc spre voi nepăsător.

Lovesc în ziduri cu fior
Şi zgudui orice cărămidă,
E timpul zborului uşor:
Cer porţilor să se deschidă.

Las trupul spadă tuturor
Când lupii cer să vă ucidă,
Ca faraonu-n piramidă
De-acum mă simt nemuritor –
E timpul zborului uşor.

6 ianuarie 2021

rondel de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura unei clipe – măsura unei vieţi. Nisipul curge, şi fiece fir e o clipă, o lacrimă, o viaţă. Iar nisipul curge, se cerne mereu cu o iuţeală de necrezut şi vine o clipă când clepsidra s-a golit, când lacrima s-a scurs şi viaţa s-a consumat.

A.J. Cronin în Gran Canaria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

tu...
mi-ai rămas în gură
ca un strop mic de apă
să-l înghit de sete
tu...
cu limba scoasă
arăta-i timpul degeaba
în nisipul auriu din clepsidra veche
distanţa...
nu se mai măsoară între noi
e o iluzie
abia ieşită din spital
tratată banal de prost
eu - eram fiul creaţiei
tu - fiica pierzaniei
şi fiecare avea un dar
şi îl puneam pe rând să vorbească
până... aveai să-mi spui
fă-te mut!

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge

nisipul din tine încet
şi treci odată cu timpul
în alt timp
întâi picioarele sunt sorbite
curge nisipul curge
pulpele şi sânii
sunt traşi de cămile
o secundă încă o
secundă
se face un minut adunat
la alt minut cu fiecare fir
de nisip ce curge
ca un cântec trece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

tot învârtindu-se
nisipul sparge clepsidra
iar un vârtej de frunze uscate
trece peste prăpastia uitării
creând o punte a nemuririi

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţul tranziţiei

N-au făcut prea mari progrese
Piaţa şi Justiţia,
Din succese în succese
Merge doar… Corupţia!

epigramă de Barbu I. Bălan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul din clepsidră are a doua şansă nu timpul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

În visul meu, ca o minune,
te-ai strecurat cu paşi uşori
de tânără sălbăticiune
cu ochii mari, atrăgători,

Şi mi-ai privit adânc în suflet,
te-ai luminat şi ai zâmbit,
iar visul, după un răsuflet,
a devenit neliniştit.

Ar fi dorit să mai rămână
cu tine-acolo-n lumea sa,
iubindu-te şi, mână-n mână,
să vă-ndreptaţi, de s-ar putea,

Pe-a nemuririi vieţii cale
spre locul veşnicei lumini,
spre lumi eterne, ideale,
sub cer albastru, cu grădini.

Şi s-a-ntâmplat acea minune,
iar tu pluteşti în visul meu
pe braţele ce vor a-ţi spune:
"Nu e doar vis! Eşti tu şi eu."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură salcâmii

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean,
Să fi rămas în urmă oraşul dunărean
Şi nu simţiră nimeni că-ncetiniră pasul?

Doar umăr lângă umăr vom isprăvi impasul
De-a bate apa-n piuă şi-a tot spera în van,
Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean.

E miez de primăvară şi-n parc răsună glasul
A zeci de-naripate ce cântă cu alean,
E nuntă mare-n stradă, mireasă-n alb e-oraşul,
Să nu mai credem timpul că-i unicul duşman!

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul
În centrul vechi al urbei... rămâne suveran.

rondel de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna timpului

Mă întoarce
dorul de viaţă
în trecut
să curăţ
de praful greu
al uitării,
amintiri
cu iz de frunză
uscată.

Am găsit
într-un colţ
clepsidra...
o pictasem
când am închis
nisipul
să nu îmi
topească
norii
timpul
cu picături
prea reci...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tihna-nserării pornită-i colinda!

Dorm vise, răzleţe, în leagănul nopţii,
Pe candida pernă-a polarilor fulgi,
Sar aşchii pe gene, din pântecul sorţii,
Căzând în genunchi, preasfintele rugi.

Dar zorii-s aproape, opincile joacă,
Se-nnoadă magia în cetini de brad,
Miresele iernii, în alb înveşmântă
Tabloul angelic, din ţurţuri de jad.

În tihna-nserării pornită-i colinda,
Iar strigăte-agile sparg globuri de tihnă,
Cu soare-n obraji, creştinii-s şterg tinda,
Să fie uraţi, s-aibă traiu-n odihnă.

Flăcăii colindă, pământul răsună,
Privesc visători cum arde o stea,
Răzbată iubirea, în ceas de furtună,
Iar pacea să cearnă, ca fulgii de nea.

Crăciunu-i sărută pe frunţi, părinteşte,
Şi-n lampă le-aprinde lumina creştină,
Ferice de cel ce cu drag veseleşte,
Iisus s-a născut! Este noaptea divină!

În ieslea din stâncă, pe pat de nuiele,
Scânceşte o floare, un prunc îngeresc,
De Domnul trimis, când puzderii de stele
Deschis-au iar Raiul şi Fiu-l vestesc!

Feerica noapte se-aşterne în case,
Sub cetini de brad se-adună cei dragi,
Trecuse iar Moşul şi daruri lăsase,
Să fie din tolba aceloraşi magi?!...

Cântăm bucuria în aburii pâinii,
Cu dragoste-n suflet Îl preamărim,
Credinţa-nfloreşte-n căuşul mâinii,
Mesia priveşte la cum Îl slăvim!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întorci clepsidra mânii timpul nu nisipul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste timp

Când universul
Va fi la senectute
Poate veni o vreme
Când timpul va fi oprit
De forţe colosale
Iar nisipul din clepsidră
Se va pietrifica
Şi timpul va deveni inert
Pe urmă spaţiul va cădea
În forme punctiforme
Sedus de atracţii astronomice
La un punct de inflexiune
Ce fel de apocalipsă
Va să fie şi aceasta
Numai Cel de Sus ştie.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Probabil ca sunt ploaia ce-mi bate la fereastră
Cerşind un gram minuscul din scumpa fericire
Atunci când picuri cad din bolta cea albastră
A falnicului cer ce-arată veşnicie.

Poate că sunt nisipul din ţărmul unei mări
Ce e lovit cuminte de valuri mici, domoale
Şi e mişcat de vântul venit din patru zări
Făcând din mine numai nisipuri călătoare.

Poate că sunt un brad aflat în vârf de munte
Privind spre orizontul de la capăt de lume
Vorbind cu lupii iarna ce par să mă asculte
Fiindcă trăiesc singuri, sperând în vreo minune.

De fapt nu sunt nici ploaie, nici nisip şi nici brad
Sunt doar un simplu om rătăcitor prin lume
Ce şi-a pierdut speranţa iar Domnul l-a uitat
Iar azi nu mai viseaza după nici o minune.

poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!