Pe osia timpului adoarme clepsidra

Noaptea legănată în vise de stele
Aşează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărţirii.

Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ţi ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.

Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopţii visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teşite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.

Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandreţea o lacrimă ne fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul aşează stele-n ramuri

Stejarul-n zare aşează stele-n ramuri,
Bucuria lui aprinde Pegaşii în hamuri,
Un tren de vise trece prin crengile uscate,
Vântu-naripat despică rodii coapte.

Un fluture recită în zboru-i o baladă,
În ochii tăi se-nalţă iubirea, vrea să ardă,
O horă-n jocul vieţii începe pe tăcute,
Stelele din ramuri vor să ne sărute.

Acum stejaru-i steaua ce adună stele,
Privite-n orizont doar frunzele sunt vele,
Zarea e oceanul de mare bucurie
Unde pe valuri nalte se naşte poezie.

Tristeţea ce apasă e şlefuirea fină
A stelelor ce-aduc prin raza lor lumină,
Eu ca stejar le sting, tu eşti steluţa pură
Ce în veşnicie cu un sărut se fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea în ispită

În sfera timpului melodii de orbită
Trec prin oasele mele înfipte adânc
În măduva luminii pătate de viaţă,
În umbra incertă cu ochii de ţânc.

Arzând ţin osia vremii în oasele mele,
Veşnicia pled de otravă întinde peste
Vânătoare din codri ninşi de poveşti
Şi fulgii credinţei i-adună din creste.

În emisfera mea poezia ta se ascunde,
O ascult străveziu cu limba uscată,
Cerul prinde rădăcini într-o biblie
Prin ninsoarea uitării de uitare uitată.

Abureşte cerul în calea-mi rubine,
Tu-mi aduci în palme izvor de fântâni,
O frunză mortuară anunţă intrarea
În stâna înaltă a elipsei fără stăpâni.

Stejarul îşi strâmbă coloana de frunze,
În cercuri se ascund aripile de iarnă,
Din văzduh glasul meu răguşit pornesc
Vocale îndulcite sfârşitului de toarnă

Nici o profeţie nu-şi schimbă culoarea
În sfera timpului fredonând pe orbită,
În măduva luminii tu-mi adăposteşti
Osia iubirii şi-o pierzi în ispită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea iubirii aleargă în vânt...

Floarea iubirii aleargă în vânt,
Luceafărul serii o aşează pe frunte,
Ea e născută din dulce cuvânt
Pus între două rime, ca punte.

Are picioare de stele sub frunze
Unde săgeţi de amor se ascund,
Pe rotundul inimii vin buburuze
Să-şi pună inel de logodnă, curând.

Tu râzi pe mormanul de vise,
Şuviţe de sânge pui în izvoare,
Zboruri line în clipe-s prelinse
S-adape simbolic o rază din zare.

Floare minune, din lumea de lut,
Coboară la mine fierbinte în sân,
Gura trufaşă mereu să-ţi sărut
În iarna prelungă cu fulgii din fân.

Prin două cuvinte, cu rime alese
Să ardem prezent şi visare,
Să trecem în inimi neînţelese
Iubirea cu statui sub picioare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Şi adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit şi nici boem.
Vorbeşte-i ceasului despre iubirea noastră
Şi cere rătăcirii iertăciune,
Să simţi nisipul cum te frige, parcă,
Şi-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbeşte-mă din cupa nesfîrşită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu şoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Şi cînd Poemul va fi pe sfîrşite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Şi să uităm de timp şi nenoroc.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doua furtuni

Ne-am întâlnit...

Două furtuni
călătorind prin vise
tânjind după al dragostei liman
cuib al iubirii interzise

pe ţărmul nostru ne plimbam
ne răscoleam nisipul
şi timpul se oprise-n loc
să ne privească chipul

ne-nlănţuiam în curcubee
semn al iubirii noastre
dar fu de-ajuns doar o scânteie

numai una...
şi în noi doi
amarnic se dezlănţui
furtuna...

cer şi pământ s-au spulberat
şi-un nor întreg de stele,
pământul s-a cutremurat
şi ţărmul nostru...

ţărmul nostru s-a-necat
sub negrul cerului brăzdat
de furioase iele

mai tot alerg prin vis sperând
să te-ntâlnesc pe-o plajă...
deşi te vă plutind pe ţărm
furat de-o altă vrajă

nisipul meu cel răscolit
mi-adună scoici în salbă
iar valul îşi întinde braţul
de spumă, să mă aibă

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ţes iubirea ce s-aprinde

Fur timpului furca depărtării,
Caierele lui din veşnicii de ani
Le ţes în secunda fericirii mele,
Painjeniş de frunze sub platani.

Degetele sângerează-a toamnă,
Un surâs s-apropie în taină,
S-a întâmplat s-apari în prag
Doinind într-a iubirii haină.

Ne-am prins în hora ghiduşiei,
Am pus o floare sub genunchi,
Poemele ne-au dat târcoale
Şi tu, ca iedera pe trunchi.

În pârgul vieţii mi-ai adus
Culoare peste umbra mea
Şi multă, multă poeziei
Ce urcă-n cer precum o stea.

Cred în destinul tău fierbinte,
În glasul tău duios de mag,
Te voi iubi în rimă pură
Cu un sărut prelung în prag.

Fur timpului din depărtare
Imagini pure de ani şi ani,
Să ţes iubirea ce s-aprinde
În frunzele de sub platani.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i o zi de lumină cu o mie de nopţi

Viaţa-i o zi de lumină cu o mie de nopţi,
Niciodată decent s-o trăieşti nu mai poţi,
Alţii ţi-o fură din propria-ţi clepsidră
Cu o forţă avidă, cu gândirea perfidă.

Nu poţi să te opui relelor care ard
Proţapul direcţiei care duce în gard,
Trec prin tine vise cu vârfuri tocite,
Fructul bucuriei e otrăvit pe tacite.

Iubirea, speranţa se ascund unde nu-i
Sprijin de umbră pentru un simplu cui,
Ne prefacem că suntem fericiţi laolaltă
Unde resemnarea se-ntinde ca o pată.

Suntem uzaţi mereu de propria visare,
Ne bucurăm de clipa luminii de la soare,
Altfel ne plimbăm în carul fără roţi
Să prindem zi lumină din miile de nopţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeta - poem dedicat unei prietene de suflet, Mariana Gurza

zidită între tăceri
o inimă se zbate
pe coala albă, în cetate
eşti strop suav de iubire
ce arzi în cuvânt
eşti clipa senină
eşti strop de lumină
o inimă bate
pe coala murdară
în neliniştea gândului şi ţipătul timpului
îţi este dor de ploi
de-o ploaie cu stele
ploaia să-ţi zideasca iubirea
să simţi lacrimile cerului la porţile dorului
îmi este dor de nopti cu stele
în vis să te privesc în ele
cuvântul, o lacrimă în palma ta
un trecator
ce trece pe un drum
scriind sau poate cântând
departe de lume, aproape de cer
visând într-un gând
aici, acolo, pe un rând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţii cafenii

Toamna-aduce spaţii cafenii
Florilor cuprinse de culoare,
Le prinde-n coapse şi pe creştet
Eşarfe moi şi moi fulare.

Sunt norocos să am o clamă
Să-ţi prind şi eu o floare-n păr,
Să mă săruţi, să te sărut,
Până cădem în adevăr.

La iarnă o să-ţi pun cojoace
Pe trupul tău pătruns de vis,
De cer, din veşnica iubire
Ce-n primăvară s-a aprins.

Un pas vom face, încă-un pas,
Prin amintirile vârtej
Unde al nostru trandafir
Rămas-a verde pe-un gătej.

Acum şi strada pune ceaţă
Şi fermoare strâns legate
Iubirilor ce trec pe rând
Prin frumuseţi alambicate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură nisipul

Se scutură-n clepsidră, neliniştit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulţi,
În sclav al nemuririi se travesteşte timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărţi.

Cuprinşi de nostalgie înfăptuim bilanţul,
Înlănţuind succese, eşecuri şi regrete,
Desfăşurăm cu grijă, de pe mosoare, lanţul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.

Ceasornicul grăbeşte spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Şi-nsufleţim speranţe din clipe nenăscute.

Dorinţele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani şi lumea veseleşte,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvăleşte!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

păşeşti printre ascuţite stânci
uitate de vremuri, de lume, de cuci
unde astăzi tu pleci, te mai duci
nu'i timp de zăbavă şi clipa nu plânge, se scurge
amurgul se frange în sânge
viaţa, un val rătăcit pe câte un mal
mal al uitării, mal al iertării
păcate şi lacrimi din timpuri străvechi adunate
pe o stâncă gravate
eşti picătura din gândul rătăcit între stele
esti vis, esti durere
apoi pieri în nisipul stelar
n'am cale, n'am habar
timpuri trec, se petrec
totul e ireal, totul e în zadar
frunzele se dăruie zorilor
în dimineţi, printre stropii de rouă
pe cer, sălbatice păsări se adună
să ţipe, să spună
sub degetele timpului ating noaptea cu ochii
în norul cenuşiu al privirii
căutând surâsul dintâi al iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa...

Un vis frumos s-aşterne-n prag,
Un vis ce nu mai vine
În al nopţii lung metraj... te aştept
Te aştept pe tine...

Trecut-au nopţi şi zile-ntregi
Trecut-au în neştire,
Trecut-au luni şi ani la rând,
Iar eu te-aştept pe tine.

Trec anii încet, trec rând pe rând
Trec anii în neştire,
Îmbătrânesc în al vieţii gând
Gândindu-mă la tine.

Doar o lumină se mai vede-n gând,
E ultima ce moare,
Apar trecând rând pe rând,
Speranţa şi împăcarea.

poezie de Tudor Mihai
Adăugat de Tudor Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea care creşte

Ploi de flori şi ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme şi lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.

În belşug şi-n sărăcie,
În mocirle şi-n icoane
Trece firul vieţii noastre
Cu virtuţi şi cu slogane.

Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.

Şi-n lumina-mpărăţiei
Unde ţara se-nnoieşte,
Pui armuri obişnuinţei
Sub o cruce care creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

păşeşti printre ascuţite stânci
uitate de vremuri, de lume
unde astăzi te duci...
nu'i timp de zăbavă şi clipa se scurge
amurguri în sânge
şi viaţa e val rătăcit pe câte un mal
mal al uitării, mal al iertării
păcate şi lacrimi din timpuri străvechi adunate
pe stânca gravată
eşti picătura din gândul rătăcit între stele
din pietre răsar flori
se desfac încet-încet
trăiesc aroma unui vis
astăzi proscris
apoi pier în nisipul stelar
n'am cale, n'am habar
timpuri trec, se mai petrec, în zadar
frunzele se dăruie zorilor
în dimineţi, printre stropii cruzi de rouă
pe cer, sălbatice păsări
ţipăt în vânt
sub degetele timpului
ating noaptea cu ochii gândului
în norul cenuşiu al privirii
căutam surâsul dintâi al iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschiderea iubirii prin propria uşă

Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.

Lumea pescuieşte stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zideşte în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munţii, învălurită ca marea.

În inima mea cresc rafturi de rouă şi dor,
Condurul de aur îl laşi amintire-n cenuşă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria uşă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Străpung în miez de noapte
vraja visului Etern,
găsesc pruncul înfăşat
născut de mamă în Infern.

Mă urc pe scara timpului trecut
deschid fereastra Luminii,
ascult o doică fredonând
un cântec vechi al iubirii.

Văd lumânări aprinse pe morminte,
ce împrăştie mirosul de tămâie,
umbrele morţilor apar pe pământ,
o altă eră vrea să fie.

Doresc să apară mai repede zorii
şi caldele raze de soare,
mă alint cu rând pe rând
dispar imensele felinare.

Nu mai vreau stele căzătoare
ce lasă pe cer o urmă
şi o Lumină să ţâşnească
în acest petic de ţărână.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul Călătorului prin stele

Am privit viaţa prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoţit de iubire, Pe lângă plopii fără soţ,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.

L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.

În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoşească,
Unde şi Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii

trec nopţi, trec zile, trec ani
străini printre noi
tu ai venit, eu am plecat
o poartă s-a închis, timpul ucis
atunci, unde suntem noi
de ce mai caut inutil un doi
curg nopţi şi totuşi te întreb
de ce ai mai venit
tu pleci,
sunt clipe reci
eu nu stau
şi paşii trec
se împletesc iubirile în gând
perechi, perechi
pe unde uneori mai trec
mereu te pierd
te regăsesc în taina primului sărut
furat, muşcat, demult
când rătăceam îmbrăţişati
în acel parc, la margine de veac
aştept să vii prin stropii cruzi de ploaie
eu ştiu că te iubesc
de restul nu îmi pasă
dau de pereţi cu sticle şi pahare
în noaptea asta am să-ţi bat în poartă
să caut îngerul din cer
să-ţi cer, să-ţi cer să-mi fii aleasă
femeie, chip cioplit de Dumnezeu

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea fericirii

Se deschid petale, aripile-n zbor,
Inima-n legănare-i pătrunsă de dor,
În grădina amuşind a tinereţe
Un fluture-şi ia zbor din penitenţe.

Îl prinzi în palme, torţă aprinsă,
Îi vrei iubirea în veşnicii cuprinsă,
Eu să fiu fluture, tu inimă toată,
Copacii în juru-ne copii pe o roată.

Să se-nvârtă cu braţele-n zbor,
Unul doar, în unghi de cocor,
S-aducă din stele religia iubirii,
În decolteul vieţii floarea fericirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava-i a ta

Lumea îşi leagă tinichele de picioare
Când în liniştea cerului vrea ca să zboare,
Găzduieşte lacrimi în buze de stele
Aşteaptă în vis, pe rând, să le spele.

Zbuciumă gesturi în vechea scriptură,
Viscoleşte fumul prin fereastra cu ură,
Am galaxii rebele în suferinţele mele,
Iubirea ta renaşte cu rănile în ele.

Scântei mai presus decât simţurile noastre
Străbat divinitatea luminilor albastre,
Curge risipită credinţă-mblânzită în noi
De mitologia lacrimii scăldate în ploi.

Te renasc în mine surâs de sărut feminin,
Cuminte trăiesc în zborul uitării senin,
Ofrandă aduc Domnului pe Golgota lui Sfântă
În clipa iubirii ce-n iubire ne-nfruntă.

Tu leagă-mi tinichele de flori la picioare,
Scoate-mi inima şi-o usucă la soare,
Pune câinii să muşte cu poftă din ea,
Sunt sigur c-o să moară, otrava-i a ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!