În tihna-nserării pornită-i colinda!

Dorm vise, răzleţe, în leagănul nopţii,
Pe candida pernă-a polarilor fulgi,
Sar aşchii pe gene, din pântecul sorţii,
Căzând în genunchi, preasfintele rugi.

Dar zorii-s aproape, opincile joacă,
Se-nnoadă magia în cetini de brad,
Miresele iernii, în alb înveşmântă
Tabloul angelic, din ţurţuri de jad.

În tihna-nserării pornită-i colinda,
Iar strigăte-agile sparg globuri de tihnă,
Cu soare-n obraji, creştinii-s şterg tinda,
Să fie uraţi, s-aibă traiu-n odihnă.

Flăcăii colindă, pământul răsună,
Privesc visători cum arde o stea,
Răzbată iubirea, în ceas de furtună,
Iar pacea să cearnă, ca fulgii de nea.

Crăciunu-i sărută pe frunţi, părinteşte,
Şi-n lampă le-aprinde lumina creştină,
Ferice de cel ce cu drag veseleşte,
Iisus s-a născut! Este noaptea divină!

În ieslea din stâncă, pe pat de nuiele,
Scânceşte o floare, un prunc îngeresc,
De Domnul trimis, când puzderii de stele
Deschis-au iar Raiul şi Fiu-l vestesc!

Feerica noapte se-aşterne în case,
Sub cetini de brad se-adună cei dragi,
Trecuse iar Moşul şi daruri lăsase,
Să fie din tolba aceloraşi magi?!...

Cântăm bucuria în aburii pâinii,
Cu dragoste-n suflet Îl preamărim,
Credinţa-nfloreşte-n căuşul mâinii,
Mesia priveşte la cum Îl slăvim!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!