Mesaj de sărbători creştine

MESAJ DE SĂRBĂTORI CREŞTINE

Prin orice iarnă blândă sau geroasă,
cu magia datinilor creştine,
colindători mergând din casă-n casă,
duc obiceiuri cu urări de bine.

Urează de noroc şi sănătate,
iar gazde bucuroase îi ascultă
şi-i răsplătesc cu bani ori cu bucate,
precum strămoşi din lumea dispărută.

Mergând cu Steaua sau Pluguşorul,
datori morali suntem creştinătăţii,
să îi primim, ca pe Mântuitorul
ce se naşte spre dăinuirea vieţii.

Din suflete revarsă bucurie
în datină cântată la colindat
şi duc tradiţia ca pe-o făclie
prin cântec de Domnul binecuvântat.

În alaiul purtat de colindători,
copiii sunt de îngeri mai aproape
şi în sfinte tradiţii sunt salvatori
cu vis nemuritor ascuns sub pleoape.

Străvechi colinde se-aud prin vremuri noi
cu har de bucurii în celeste daruri,
de parcă timpul ar curge înapoi,
pe Pruncul Iisus purtându-L pe valuri.

De străbunii dragi să ne reamintim,
că tineri au fost, pe când copii eram.
Merinde sărmanilor să împărţim
prin viaţa ce trece ca frunza din ram.

Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2020)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri la Naşterea Domnului

ECOURI LA NAŞTEREA DOMNULUI

Revin tradiţii din vremuri străbune,
cu cete de voinici şi zarvă mare
să pună iar, tradiţia pe strune
la case în Ajun de sărbătoare.

În colinde vechi împart bucurie,
dar şi evlavia creştinătăţii,
Naşterea Domnului iarăşi să fie
minunea lumii şi-a Divinităţii.

Copiii prin colinde duc mesajul
de rod bogat, noroc şi sănătate.
Iar popa cu icoana-şi poartă harul,
credinţa să o ducă mai departe.

Spre dăinuire-n lege creştinească,
se derulează din a vieţii roată,
colind ce-aduce pacea sufletească
celor ce sunt nedreptăţiţi de soartă.

Iar anul isprăvit şi cel ce vine,
să-şi strângă mâini în cumpăna de vremuri,
cât ciclitatea naturii revine,
iar nou şi vechi se întrec în tandemuri.

Spre împăcarea cu tine şi ceilalţi,
urări de bine şi de fericire
la prieteni şi la rude să împarţi,
ca simbol de aleasă preţuire!

Că nu poţi ştii până unde îţi va fi
călătoria-n lumea trecătoare,
ascultă colinde în această zi,
magia retrăită-n sărbătoare!

Precum strămoşi plecaţi în altă lume,
pământ ori scrum vom fi în neamul străbun.
Doar în pomelnic ne adună nume,
urmaşi de sânge la Paşti şi la Crăciun.

În urma tuturor prin timp rămâne
ecou de amintiri, fapte ori idei
apreciate ca rele sau bune,
de acei ce vin la viaţă după ei.

Peste toţi, zăpada vremii se-aşterne,
când sunt conduşi în cortegiu de jale
şi mai ascultă regrete eterne
cu sufletul pe-a veşniciei cale.

Ca mesager prin lumea pământească,
las urmaşilor străveche comoară
de datini strămoşeşti să amintească
şi de mitologia populară.

Nepieritoare vor rămâne-n vremuri,
grăitoare dintre pagini de jurnal,
tradiţii creştine şi ritualuri
să-nsoţească români pe-al timpului val.

Colinde intonate-n recviemuri
prin ajun de sărbători sunt cântate,
ca neschimbate să rămână-n veacuri
de Dumnezeu în datini luminate.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Domnului şi a Creştinătăţii

NAŞTEREA DOMNULUI ŞI A CREŞTINĂTĂŢII

Când vezi că vine iarna cu viscol şi ninsoare
Iar viaţa din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun şi omenos la sfântă sărbătoare,
A Naşterii lui Hristos şi-a lumii creştinare!

Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenţei dă şi celui ce n-are,
De întâlneşti prin viaţa scurtă şi trecătoare,
Destin nefast la oameni supuşi la îndurare!

Şi străduieşte-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neştiind cât îţi va fi
Pe cale, firul vieţii cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinsteşte praznicul veşnicirii!

Tradiţia revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Ţărâna pe morminte sau cenuşa în urnă,
Cât suflete rătăcesc prin veşnica nocturnă.

Un vis nesfârşit va fi trăirea pentru tine,
Prin noaptea nesfârşită când nu există mâine,
Că nu-ţi vei mai aminti de ţi-a fost rău sau bine
Prin viaţa pecetluită de taine divine.

Iar sărbători, de-a pururi, nu vei ştii când vin şi trec,
Nici câte generaţii, destin sortit îşi petrec
De sărbători creştine, în tristeţe ori cântec,
După cum noroc primesc în car plin sau pahar sec.

În fiecare zi cinsteşte sfânta lumină
Şi sufletul la Unic Dumnezeu ţi-l închină,
Cât făclia credinţei persistă-n omenire
Cu Naşterea lui Hristos - omului mântuire!

Maria Filipoiu
25 Decembrie - Naşterea Domnului
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
(*La Cristică Sărbătoare)

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţarea Sfintei Cruci

Înălţarea Sfintei Cruci

În anotimpuri la răscruci,
Prin Înălţarea Sfintei Cruci,
Cu har cinsteşte soborul,
Pe Iisus Mântuitorul.

Patimile-s amintite
De duhovnic sau părinte,
Cum Hristos a fost chinuit,
Şi între tâlhari răstignit.

În recviemuri cântă sfinţi,
Când slujitori fără arginţi,
Spre cer înalţă cântare
Cu a Crucii Înălţare.

Spre a morţilor cinstire,
Crucile din cimitire
Cu busuioc se-mpodobesc
Şi cu vin proaspăt se stropesc.

Măturisind în Sfânt Botez
Şi-n al Dumnezeirii Crez,
Se înalţă rugăciune
De slavă şi-nchinăciune.

Pe cărarea tinereţii
Pune temelie vieţii,
Când se reunesc destine
În ritualuri creştine.

Spre a vieţii veşnicie,
Revine în tradiţie
Şi minuni înfăptuieşte,
Când credinţa-n om rodeşte.

Sărbători sunt venerate
De la naştere la moarte,
Prin semnul creştinătăţii
Pe Calea Divinităţii.

Iar prin timp ce-n grabă trece,
Crucea-n momânt îl petrece,
Pe om cu sufletul curat,
De viaţă dezrădăcinat.

Cruce pe mormânt veghează
Şi datini perpetuează
La cei ce cred în Dumnezeu
Şi în Treimea Sa mereu.

*14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sf. Ap. Petru şi Pavel

TRADIŢIA SF. AP. PETRU ŞI PAVEL

Tradiţie creştinească
traversând prin timp istoric,
vine-n vatră strămoşească,
să vestească mare praznic.

Cu tradiţii moştenite
şi prin obiceiuri sfinte
se-mpart fructe pârguite
pentru morţii din morminte.

Ritualul aminteşte
călătorilor prin viaţă,
că soarta le pregăteşte
un sfârşit pierdut în ceaţă.

Iar sufletul va străbate
vremuri în lumea celaltă,
cu Sfânta Divinitate
în credinţă venerată.

Legendă pilduitoare
spune că Sâmpetru ţine
în Rai, chei de la intrare,
cântărind faptele bune.

Iar frate întru credinţă,
Pavel, alăturea este
cu pildă spre bruinţă,
când soarta pe om loveşte.

Printr-o sentinţă divină
la vestită sărbătoare,
Apostolii sunt lumină
prin vremea fără hotare.

Cu tunete de va ploua,
spune legendă nescrisă:
Nuci şi alune vor seca,
iar recolta-i compromisă.

Din legendele creştine,
ritualuri sunt păstrate,
să le ducă-n timp ce vine,
generaţii succedate.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti" (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datină de Moş Ajun

De Moş Ajun în poartă bat
Copii voioşi, la colindat.
Intră-n casa creştinului
Cu datina Crăciunului.

Vestesc la omul credincios,
Despre Naşterea lui Hristos,
Ca unic Împărat Ceresc
La praznic mare, creştinesc.

Cu urări în gândul-tolbă,
N-au timp de prea multă vorbă.
Schimbă urări cu parale,
Pentru buzunare goale.

Strigă-n cor, cât pot de tare,
Făcând gălăgie mare;
Gazdelor să le colinde,
Umplând traista cu merinde.

Sunt plătiţi pentru urare,
Cu un ban la fiecare,
Cu fructe, dulciuri şi colaci,
Ce poartă obiceiuri dragi.

Colindei mai dau o rundă,
Toţi vecinii să-i audă
Şi să le pregătească bani,
Covrigi, colaci de "La mulţi ani!"

24 decembrie - Moş Ajunul

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii şi ritualuri de Florii

TRADIŢII CREŞTINE ŞI RITUALURI DE FLORII

După datină străbună,
într-o sacră rânduială,
Floriile sunt cunună
la Sărbătoarea Pascală.

În Templul din Ierusalim,
Iisus ca Mare Împărat
a fost cu ramuri de măslin,
de credincioşi întâmpinat.

Crengi din sălcii înverzite,
dar şi flori de primăvară,
în biserici sunt sfinţite
prin credinţă milenară.

La icoană se păstrează,
în casa credinciosului,
că Dumnezeu o veghează
pe tot parcursul anului.

În cimitire, morminte
se îngrijesc, se-mpodobesc
de rămurele sfinţite,
cinstind pe cei ce se-odihnesc.

Când ploaia se dezlănţuie
şi o furtună stârneşte,
se ard frunze de salcie,
până când se domoleşte.

Pe secetă sau furtună,
salcia înclină ramuri,
lăcrimând la rădăcină,
ca-n legenda unor vremuri.

Cu a credinţei menire,
ramuri de sălcii sfinţite,
au harul de lecuire
pentru suflet, trup şi minte.

Despre salcie se spune
că pod din crengi arcuite
s-a făcut, ca prin minune,
Fecioarei Neprihănite.

Sau că lacrimile-i ştergea
cu crengile mlădioase,
Maicii Domnului ce-şi plângea
Fiul, când Iuda-l trădase.

Intrarea în Ierusalim
deschide porţi de rugăciuni,
mereu încrezători să fim
în ale Domnului minuni.

Minunea de a-l învia
pe Lazăr din Bretania,
credinţei a fost făclia,
de a-L cinsti pe Mesia.

Postul se mai îndulceşte
la această sărbătoare,
prin dezlegare la peşte,
ultima din postul mare.

De Florii e sărbătoarea
ce precede pătimire
în datini nepieritoare,
spre pace şi mântuire.

Celebrată-i renaştere,
cu viaţă nouă-n muguri noi,
iar credinţa-n Înviere
e Calea-n viaţa de apoi.

Creştini cu nume de floare,
reînnoind tradiţie,
fac cinste de sărbătoare,
bine prin an să le fie.

În ceremonial ludic,
merg fete cu Lăzărică.
Fiecare vrea logodnic,
să o facă miresică.

Între mit şi raţiune
e neclintită credinţă
cu a Domnului minune,
ce dă har şi iscusinţă.

Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Autor: Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii şi ritualuri româneşti / Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boboci de şcoală

BOBOCI DE ŞCOALĂ

Ca într-un buchet, bobocii
de băieţei şi fetiţe
păşesc pe drum nou al vieţii,
la şcoli sau la grădiniţe.

Îmbrăcaţi ca de sărbători,
îşi duc emoţii în ghiozdan.
Ducând bucheţele!
păşesc timizi în primul an.

Iar în fragedă mlădiţă,
cu vis de emancipare
duc măreaţă năzuinţă
în performanţe şcolare.

În vacarm de gălăgie
prin clasă şi pe coridor,
îşi consumă energie
gruparea prichindeilor.

Dragostea spirituală
din pedagogii devotaţi,
adună boboci de şcoală,
să-i facă elevi educaţi.

De emoţii au probleme
Elevii neiniţiaţi,
dar în jocuri fac şi teme
cu dascăli experimentaţi.

Profesorii sunt repere
pentru bună conduită,
când disciplina le cere
să facă paşi înainte.

Toţi în gând poartă credinţă
şi speranţă nesfârşită,
că a muncii stăruinţă,
cu har va fii răsplătită.

Către toţi şcolarii ţării,
glasul părintesc străbate
cu povaţa învăţării,
spre visuri realizate.

Urări din cuget alese,
vor încununa destine
cu mai sau mai mici succese
prin timp ce ca valul vine.

17.09.2014
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Visele copilăriei (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii la Înălţarea Domnului

TRADIŢII LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

După patruzeci de zile
de la Sfânta Înviere,
Înălţarea-i prăznuire,
dintr-un răstimp cu mistere.

De-acum, Hristos Îşi încheie
menirea sfântă pe Pământ,
cinstindu-I prin tradiţie,
Înălţarea cu Duhul Sfânt.

De la Paşti la Înălţare,
se spune că Ceru-i deschis,
iar cel ce-n acest timp moare,
sufletul în Rai e trimis.

Înălţarea e numită
Sărbătoarea Eroilor
şi în hram e prăznuită
de sufletele morţilor.

Pentru morţi se dă pomană
cu lumină şi prescură,
lângă porţia de hrană
şi pahar de băutură.

După tradiţie sfântă,
precum strămoşii ne-au lăsat,
credincioşii se salută,
spunând "Hristos s-a înălţat!"

Prin obiceiuri creştine,
ouă în roşu se vopsesc.
"Hristos s-a-nălţat!" se spune
de credincioşi, când le ciocnesc.

După datine străbune
se încheie semănatul.
De-acum, sămânţa rămâne
seacă, îngrăşând pământul.

Caii ce au fost blestemaţi,
de Înălţare sau Ispas,
hrănindu-i, vor fi săturaţi
pentru o vreme de un ceas.

Printr-o zicală din popor,
vis nesperat se-mplineşte
doar la "Paştele Cailor",
pecetluit de poveste.

*Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri romaneşti / Editura Paideia - 2008 (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aud colindători pe drum

În noaptea sfântă de Crăciun
Se-aud colindători pe drum.
Văd fereastra luminată
Şi strigă la noi, la poartă:
-Gospodari, primiţi colindă?
Atunci, noi ieşim în tindă
Şi primim până în zori,
Cete de colindători.
Ne urează sănătate,
S-avem pe masă bucate.
Iar în anul care vine
Să ne fie şi mai bine.
Când termină îi cinstim
Cu plăcinte şi cu vin.
Apoi le urăm drum bun,
Şi, în noaptea de Crăciun,
Să colinde întreg satul
De la un capăt la altul.
Îngerii să-i însoţească
Şi Isus să-i ocrotească.
-Mulţi ani! vouă gospodari!
-Mulţumim. Să creşteţi mari!

poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de timpul vieţii

DORUL DE TIMPUL VIEŢII
(sonet timpului)

Prin timpul vieţii străbat cu soarta mea
Învăluită în ceaţă şi geruri,
Ce îmi înalţă sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veşnicie să stea.

Voi duce dorul vieţii în eteruri,
Că-n colţ de suflet dăinuie iubirea
Şi făclie luminând amintirea
Din rodnice şi glorioase vremuri.

Pe podul către veşnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viaţă cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii de Buna Bestire

Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Şi-mpodobeşte natură
Cu petale-n mii de culori.

La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creştină,
Cântă cucul prima oară,
Anunţând veste divină.

O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Şi mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.

În această sărbătoare,
Sacru şi mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.

Gavriil, Arhanghel Mare,
Vestind Mariei Fecioare,
A Domnului întrupare,
Bine-i de însămânţare.

Gătită-n flori de mireasă,
Natura la Blagoveşte,
O recoltă generoasă
Pentru toamnă prevesteşte.

Când vremea se răcoreşte,
Iar floarea-n pomi este ninsă,
Iarna se mai prelungeşte
Şi recolta-i compromisă.

Via, pomii din livadă,
Vite din gospodărie,
Casă, curte şi ogradă,
Se afumă cu tămâie.

Să alunge-n depărtare,
Molime şi duhuri rele,
Grădini de-a fi roditoare
Şi sănătoase vitele.

Morminte din cimitire
Se sapă şi se îngrijesc,
Spre a morţilor cinstire,
Ce-n loc de veci se odihnesc.

Prin tradiţie creştină,
De suflet, spre mântuire,
Se-mpart: vin, peşte, lumină...
Cu-a morţilor pomenire.

Că prin Sfânta Sărbătoare
Ce precede Înviere,
Se dezleagă la mâncare,
Peşte, de-a poftei plăcere.

Iar omul care posteşte
Şi sărbătorile ţine,
Mâncând peşte-n Blagoveşte,
Tot anu-i va merge bine.

Cei ce spun că nu au vreme
De credinţă-n viaţa scurtă,
Nu simt că timpul se cerne
Către lumea nevăzută.

Nu citesc Sfânta Scriptură,
Să afle ce-i pocăinţă.
Doar prin sacră-nvăţătură,
Sădeşti în suflet credinţa!

Cât stau în popas de viaţă,
Scriu tradiţii moştenite
Şi prin vreme port speranţă
Că vor fi cândva citite.

Deschid fereastră de suflet,
Cu tradiţii pentru lume,
Ce le-am primit în testament
Şi mi le-am legat de nume.

Se spune că-n altă lume,
Dincolo de pragul nopţii
Poţi avea parte de bine,
Când pe credinţă pui sorţii.

Sufletul conduce chipul,
Pelerin pe-a vieţii cale,
Dar duşman îi este timpul,
Când se scurgă la-ntâmplare.

Prin vremuri revin tradiţii,
Spre a fi perpetuate.
Chiar dacă sunt superstiţii,
Duc legende mai departe.

Când în zi de Blagoveşte,
Vremea e capricioasă,
La fel va fi şi de Paşte,
Mohorâtă şi ploioasă.

25 martie - Buna Bestire
Din anuarul "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Editura Paideia - Bucureşti / / 2008

Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Hristos (sonet)

RECVIEM PENTRU HRISTOS
(sonet pătimirilor)

Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce aminteşte de Hristos pe Pământ,
De Harul Său şi sânge în pocal sfânt,
Pentru ucenicii pe care-i iubea.

Răsună ecouri în Sfântul Mormânt,
Până află toată creştinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Şi a înviat, spre un nou Legământ.

Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veşminte.

În ceruri se întruneşte Sinodul
Să dăruiască celor din morminte,
Viaţă veşnică prin Mântuitorul.

30. 04. 2021
Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Poeme îndumnezeite (30 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualuri de Sfântul Gheorghe

RITUALURI DE SF. GHEORGHE

A lui Sângeorz sărbătoare,
dezleagă vremea caldă,
pe câmp să plouă cu floare,
de fluturi colindată.

La sărbătoare creştină,
mit se perpetuează,
ce-n casă şi în grădină,
datini împrospătează.

Se pune la grajd de vite,
funie de usturoi,
spre a nu fi bântuite
de vârcolac sau moroi.

În obicei de la sate,
cu datini vechi, menite,
spirite sunt alungate
spre locuri pustiite.

Când natura-i înverzită,
ciobanii merg la munte,
prin datină moştenită,
cu turme de cornute.

Oile rămân la stână,
cât vremea-i de păşunat,
după ce se tund de lână,
ce-a crescut cât au iernat.

Se tocmesc ciobani cu plată
în natură şi în bani,
că tradiţia-i purtată,
spre a dâinui prin ani.

Cu atenţie se face
număratul oilor,
la stăpâni de-a se întoarce,
de răcoarea brumelor.

Şi se face măsurarea
laptelui, o dată muls,
spre a ştii repartizarea
caşului prin vară strâns.

Apoi prânzesc împreună,
ciobanii cu gospodari.
Să se facă brânza bună,
pun să cânte lăutari.

Dar rămâne în poveste
ospăţul abia-nceput,
când ciobanii duc pe creste,
turma de oi la păscut.

Tradiţii şi ritualuri
prin timp perpetualte
pe-ale vremurilor valuri,
ne sunt identitate.

La mulţi ani, sărbătoriţilor cu numele de Gheorghe!
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri populare (Editura Paideia - 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu pentru bunica

OMAGII PENTRU BUNICA

Pe ultimul drum îţi aştern petale
În covor de înmiresmate flori,
Cu lacrimi fierbinţi le stropesc de jale,
Când despărţirea îmi dă reci fiori.

Pustie va fi de-acum prispa casei,
Unde veneau nepoţi cu zâmbete
Şi-i aşezai cu drag în jurul mesei,
La plăcinte şi gogoşi proaspete.

În loc de veci îţi aprind lumânare,
La praznic sfânt cistindu-ţi jertfire,
Spre a Domnului binecuvântare
De lacrimi ce-mi inundă privire.

Va dăinui în suflet amintirea
Din vremuri cu bunici şi nepoţei,
Să nu se risipească fericirea
Ce mi-au dăruit-o străbunii mei.

Prin amintiri adie resemnare
Pentru nepoţii ce-au fost norocoşi,
De la bunică primind alinare
Prin ai copilăriei ani frumoşi!

Maria Filipoiu

3 mai 2019
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (3 mai 2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii la lăsatul secului

TRADIŢII LA LĂSATUL SECULUI

După obiceiul străbun,
În ritualuri creştine,
Postul ce precede Crăciun,
Credinţa în suflet ţine.

Precum ai lor înaintaşi,
Tinerii cu vârstnici petrec,
Fii la părinţi şi fini la naşi,
Să lase împreună sec

Oaspetele poartă-n mână,
Simboluri de împăcare,
Să sporească voia bună,
După plac şi bunăstare.

Gazdelor le dăruieşte,
Bucuroşi de revedere.
Ritual se înnoieşte,
Toţi chefuind cu plăcere.

În ambianţă deplină
După datini dedicate
Se-nfruptă la masa plină,
De băuturi şi bucate.

Apoi alungă cu focuri
Sau zgomot de artificii,
Înspăimântătoare duhuri,
Din sinistre edificii.

Cei cu frică de păcate,
Urmează calea credinţei.
Cu entităţi evocate
Merg pe calea pocăinţei.

Vor ascunde-n grabă mare,
Vasele ce sunt "de dulce",
Să le umple-n sărbătoare,
Cu ce Ignatul aduce.

În suflet să-l găzduiască
Pe Iisus Mântuitorul,
Spun rugăciunea domnească,
S-o asculte Creatorul.

Distracţii sunt amânate
Şi poftele înfrânate
La licori alcoolizate,
Carne, ouă şi lactate.

Doar dezlegarea la peşte
Stinge pofta creştinului
Şi masa îmbogăţeşte
Pân' la Naşterea Domnului.

Iar petreceri zgomotoase,
Din post sunt înlăturate,
Că din intenţii frumoase
Degenerează-n păcate.

Rugăciunea şi credinţa
În a postului menire
Vor purifica fiinţa,
Domnului făcând cinstire.

Viaţa-n post şi-n rugăciune
În datina creştinească
Îndemnă spre fapte bune,
Cugetarea omenească.

Tradiţii păstrate-n vreme
Aduc moşteniri creştine
Cu nescrise teoreme,
Când praznic domnesc revine.

*14 Noiembrie - lăsatul secului
* Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
Autor Maria Filipoiu - poet, exeget, jurnalist UZPR

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti, Editura Paideia/ Punct (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişoare de cuvinte

MĂRŢIŞOARE DE CUVINTE

Din zăpada diafană,
s-alunge a vremii iarnă,
mândri răsar ghioceii
şi scutură clopoţeii.

Să dea veste-n toată ţara,
că a venit primăvara,
aduc bucurie mare
în grămezi de mărţişoare.

Crini, zambile, margarete...
pentru măicuţe şi fete,
pentru colege, iubite...
sunt daruri binevenite.

Eu, din troiene de gânduri,
pun mărţişoare pe rânduri,
pentru toţi cititorii mei,
de sunt copii, bărbaţi, femei...

Cu ele brodez urare:
"Multe primăveri cu Soare!"
Din a sufletului casă:
"Să aveţi viaţa frumoasă!"

Fir împletit cu iubire,
mărţişorul din privire,
cu Primăvara când vine,
să vă aducă mult bine!

1 Martie - Ziua Mărtişorului
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu (1 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozarea dorului (sonet)

METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)

Cu-al timpului fuior ţes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieţii mai uşor să îndur
Plânsul singurătăţii din apusuri.

În colţ de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.

Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.

Va răsări laur în destin menit,
Din vis metamorfozat în chihlimbar,
Pe-a veşniciei cale spre infinit.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul sărbătorilor

sunt momente care se transformă-n poveşti
armonii de linişte legate de suflet
care te îndrumă să afli cine eşti
când aduni splendorile prin umblet.

sunt momente care devin sărbători
alaiul de colinde porţile deschide
bucurii cernute de colindători
gătiţi ca steaua în straie strălucinde.

sărbătorile încep cu Sfântul Andrei
el deschide calea către Iisus Hristos
inoculând credinţa în suflet de atei
însămânţând iubirea în cuget pios.

spală păcatele din calea dragostei
vindecă ridică oameni din noroiul de pe jos.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

265) Fericirea înseamnă confortul de sănătate şi cel financiar, care generează starea de bine a ta şi a celor apropiaţi sufletului: familia, rudele, prietenii. Nu poţi fi fericit, când unul din cei dragi trece printr-o perioadă critică.
*8 August - Ziua Internaţională a Fericirii

Maria Filipoiu/ despre fericire

Maria Filipoiu în Despre fericire (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de Crăciun

ninsori blânde se aştern pe brazde
magia iernii se transferă-n poveşti
vestiţi colindători bucură gazde
colinde răsună sub bolte cereşti.

pruncul luminii se naşte în iesle
să aducă mântuirea pe pământ
armoniile să dăinuie în bresle
lumea să respecte decalogul sfânt.

mesele abundă de bucate alese
vinul bucuriei se scurge în pahar
lucesc în colier clipele culese
din sărbătoarea care ne umple de har.

e vremea binelui şi a faptelor bune
se împlinesc în lume dorinţe străbune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!