Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Înălțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci

În anotimpuri la răscruci,
Prin Înălțarea Sfintei Cruci,
Cu har cinstește soborul,
Pe Iisus Mântuitorul.

Patimile-s amintite
De duhovnic sau părinte,
Cum Hristos a fost chinuit,
Și între tâlhari răstignit.

În recviemuri cântă sfinți,
Când slujitori fără arginți,
Spre cer înalță cântare
Cu a Crucii Înălțare.

Spre a morților cinstire,
Crucile din cimitire
Cu busuioc se-mpodobesc
Și cu vin proaspăt se stropesc.

Măturisind în Sfânt Botez
Și-n al Dumnezeirii Crez,
Se înalță rugăciune
De slavă și-nchinăciune.

Pe cărarea tinereții
Pune temelie vieții,
Când se reunesc destine
În ritualuri creștine.

Spre a vieții veșnicie,
Revine în tradiție
Și minuni înfăptuiește,
Când credința-n om rodește.

Sărbători sunt venerate
De la naștere la moarte,
Prin semnul creștinătății
Pe Calea Divinității.

Iar prin timp ce-n grabă trece,
Crucea-n momânt îl petrece,
Pe om cu sufletul curat,
De viață dezrădăcinat.

Cruce pe mormânt veghează
Și datini perpetuează
La cei ce cred în Dumnezeu
Și în Treimea Sa mereu.

*14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Maria Filipoiu

poezie de din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Crucea Bobotezei

CRUCEA BOBOTEZEI

Astăzi pe pământ coboară
Cruce din înaltul cer,
Cu tradiții și mister
În credință milenară.

Cruce cu Sfânta Treime
De la Tată și Duh Sfânt
În porumbel coborât,
Cu credință-n timp ce vine.

Duhul Sfânt pe nor apare
Cruce zugrăvind în zori,
Cu ger aspru și ninsori,
De-a sfinții Agheasma Mare.

Pe Mesia să-l boteze
Sfânt Ioan a primit har.
De-al păcatului coșmar,
Omenirea s-o salveze.

Într-un veșmânt imaculat,
Pe apa Iordanului
Venea Fiul Domnului.
De-a fi-n credință botezat.

Propovăduind credință,
Ioan pilduitorul
I-a fost Botezătorul,
Din cerească sentință.

Adeverind profeție
Despre Iisus Mesia,
A împlinit poruncă
De cerească-mpărăție.

Mesia pe Pământ venit,
A scos lumea din păcat.
Dar la moarte condamnat,
Pe cruce a fost răstignit.


*14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Maria Filipoiu

poezie de din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiții la Înălțarea Domnului

TRADIȚII LA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI

După patruzeci de zile
de la Sfânta Înviere,
Înălțarea-i prăznuire,
dintr-un răstimp cu mistere.

De-acum, Hristos Își încheie
menirea sfântă pe Pământ,
cinstindu-I prin tradiție,
Înălțarea cu Duhul Sfânt.

De la Paști la Înălțare,
se spune că Ceru-i deschis,
iar cel ce-n acest timp moare,
sufletul în Rai e trimis.

Înălțarea e numită
Sărbătoarea Eroilor
și în hram e prăznuită
de sufletele morților.

Pentru morți se dă pomană
cu lumină și prescură,
lângă porția de hrană
și pahar de băutură.

După tradiție sfântă,
precum strămoșii ne-au lăsat,
credincioșii se salută,
spunând "Hristos s-a înălțat!"

Prin obiceiuri creștine,
ouă în roșu se vopsesc.
"Hristos s-a-nălțat!" se spune
de credincioși, când le ciocnesc.

După datine străbune
se încheie semănatul.
De-acum, sămânța rămâne
seacă, îngrășând pământul.

Caii ce au fost blestemați,
de Înălțare sau Ispas,
hrănindu-i, vor fi săturați
pentru o vreme de un ceas.

Printr-o zicală din popor,
vis nesperat se-mplinește
doar la "Paștele Cailor",
pecetluit de poveste.

*Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri romanești / Editura Paideia - 2008 (2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plângea și Crucea însângerată

PLÂNGEA ȘI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ

De noaptea când pe Golgota, Crucea-Și ducea Iisus,
Toată omenirea știe că s-au cutremurat
Pământul și Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.

Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinței;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinței,
Prin a Sa Înviere.

De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.

Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl știa de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.

Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credința sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.

Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Dumnezeu și Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!


14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinității"
Maria Filipoiu

poezie de din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiții și ritualuri de Florii

TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII

După datină străbună,
într-o sacră rânduială,
Floriile sunt cunună
la Sărbătoarea Pascală.

În Templul din Ierusalim,
Iisus ca Mare Împărat
a fost cu ramuri de măslin,
de credincioși întâmpinat.

Crengi din sălcii înverzite,
dar și flori de primăvară,
în biserici sunt sfințite
prin credință milenară.

La icoană se păstrează,
în casa credinciosului,
Dumnezeu o veghează
pe tot parcursul anului.

În cimitire, morminte
se îngrijesc, se-mpodobesc
de rămurele sfințite,
cinstind pe cei ce se-odihnesc.

Când ploaia se dezlănțuie
și o furtună stârnește,
se ard frunze de salcie,
până când se domolește.

Pe secetă sau furtună,
salcia înclină ramuri,
lăcrimând la rădăcină,
ca-n legenda unor vremuri.

Cu a credinței menire,
ramuri de sălcii sfințite,
au harul de lecuire
pentru suflet, trup și minte.

Despre salcie se spune
că pod din crengi arcuite
s-a făcut, ca prin minune,
Fecioarei Neprihănite.

Sau că lacrimile-i ștergea
cu crengile mlădioase,
Maicii Domnului ce-și plângea
Fiul, când Iuda-l trădase.

Intrarea în Ierusalim
deschide porți de rugăciuni,
mereu încrezători să fim
în ale Domnului minuni.

Minunea de a-l învia
pe Lazăr din Bretania,
credinței a fost făclia,
de a-L cinsti pe Mesia.

Postul se mai îndulcește
la această sărbătoare,
prin dezlegare la pește,
ultima din postul mare.

De Florii e sărbătoarea
ce precede pătimire
în datini nepieritoare,
spre pace și mântuire.

Celebrată-i renaștere,
cu viață nouă-n muguri noi,
iar credința-n Înviere
e Calea-n viața de apoi.

Creștini cu nume de floare,
reînnoind tradiție,
fac cinste de sărbătoare,
bine prin an să le fie.

În ceremonial ludic,
merg fete cu Lăzărică.
Fiecare vrea logodnic,
să o facă miresică.

Între mit și rațiune
e neclintită credință
cu a Domnului minune,
cehar și iscusință.

Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Autor: Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea Domnului și a Creștinătății

NAȘTEREA DOMNULUI ȘI A CREȘTINĂTĂȚII

Când vezi că vine iarna cu viscol și ninsoare
Iar viața din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun și omenos la sfântă sărbătoare,
A Nașterii lui Hristos și-a lumii creștinare!

Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenței dă și celui ce n-are,
De întâlnești prin viața scurtă și trecătoare,
Destin nefast la oameni supuși la îndurare!

Și străduiește-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neștiind cât îți va fi
Pe cale, firul vieții cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinstește praznicul veșnicirii!

Tradiția revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Țărâna pe morminte sau cenușa în urnă,
Cât suflete rătăcesc prin veșnica nocturnă.

Un vis nesfârșit va fi trăirea pentru tine,
Prin noaptea nesfârșită când nu există mâine,
Că nu-ți vei mai aminti de ți-a fost rău sau bine
Prin viața pecetluită de taine divine.

Iar sărbători, de-a pururi, nu vei știi când vin și trec,
Nici câte generații, destin sortit își petrec
De sărbători creștine, în tristețe ori cântec,
După cum noroc primesc în car plin sau pahar sec.

În fiecare zi cinstește sfânta lumină
Și sufletul la Unic Dumnezeu ți-l închină,
Cât făclia credinței persistă-n omenire
Cu Nașterea lui Hristos - omului mântuire!


Maria Filipoiu
25 Decembrie - Nașterea Domnului
Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
(*La Cristică Sărbătoare)

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri românești (2008)
Adăugat de Maria FilipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mesaj de sărbători creștine

MESAJ DE SĂRBĂTORI CREȘTINE


Prin orice iarnă blândă sau geroasă,
cu magia datinilor creștine,
colindători mergând din casă-n casă,
duc obiceiuri cu urări de bine.

Urează de noroc și sănătate,
iar gazde bucuroase îi ascultă
și-i răsplătesc cu bani ori cu bucate,
precum strămoși din lumea dispărută.

Mergând cu Steaua sau Plugușorul,
datori morali suntem creștinătății,
să îi primim, ca pe Mântuitorul
ce se naște spre dăinuirea vieții.

Din suflete revarsă bucurie
în datină cântată la colindat
și duc tradiția ca pe-o făclie
prin cântec de Domnul binecuvântat.

În alaiul purtat de colindători,
copiii sunt de îngeri mai aproape
și în sfinte tradiții sunt salvatori
cu vis nemuritor ascuns sub pleoape.

Străvechi colinde se-aud prin vremuri noi
cu har de bucurii în celeste daruri,
de parcă timpul ar curge înapoi,
pe Pruncul Iisus purtându-L pe valuri.

De străbunii dragi să ne reamintim,
că tineri au fost, pe când copii eram.
Merinde sărmanilor să împărțim
prin viața ce trece ca frunza din ram.


Maria FILIPOIU

poezie de (29 decembrie 2020)
Adăugat de Maria FilipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prăznuirea eroilor

PRĂZNUIREA EROILOR

În cimitirul satului,
la Înălțarea Domnului,
eroii sunt comemorați
într-un pomelnic adunați.

Clopotele dau trezire,
de-a Înălțării vestire.
Spre a morților odihnă
cântă sobor fără tihnă.

La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiție creștină,
cu merinde și lumină.

De la urmași ce i-au iubit,
spre cei morți se-nalță spirit,
cu lacrimă arzătoare
ca ceara din lumânare.

Sufletele lăcrimează,
când preoții tămâiază
mormintele celor jertfiți,
la Înălțare prăznuiți.

Dar e nădejdea tuturor,
că învierea morților
aduce viața veacului
în ruga credinciosului.

În conștiințe renaște
tradiție de la Paște
cu-a Domnului Înălțare
la a Tatălui chemare.

Unicul Fiu al Domnului
să stea de-a dreapta Tatălui,
Duhul Sfânt cu Fiul vine,
de-a fi-n veci, Sfânta Treime.

Iar cum Hristos a înviat
și la ceruri S-a înălțat,
credința e-nălțătoare
și după ce omul moare.

*Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor

Maria Filipoiu

poezie de din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiții la lăsatul secului

TRADIȚII LA LĂSATUL SECULUI

După obiceiul străbun,
În ritualuri creștine,
Postul ce precede Crăciun,
Credința în suflet ține.

Precum ai lor înaintași,
Tinerii cu vârstnici petrec,
Fii la părinți și fini la nași,
Să lase împreună sec

Oaspetele poartă-n mână,
Simboluri de împăcare,
Să sporească voia bună,
După plac și bunăstare.

Gazdelor le dăruiește,
Bucuroși de revedere.
Ritual se înnoiește,
Toți chefuind cu plăcere.

În ambianță deplină
După datini dedicate
Se-nfruptă la masa plină,
De băuturi și bucate.

Apoi alungă cu focuri
Sau zgomot de artificii,
Înspăimântătoare duhuri,
Din sinistre edificii.

Cei cu frică de păcate,
Urmează calea credinței.
Cu entități evocate
Merg pe calea pocăinței.

Vor ascunde-n grabă mare,
Vasele ce sunt "de dulce",
Să le umple-n sărbătoare,
Cu ce Ignatul aduce.

În suflet să-l găzduiască
Pe Iisus Mântuitorul,
Spun rugăciunea domnească,
S-o asculte Creatorul.

Distracții sunt amânate
Și poftele înfrânate
La licori alcoolizate,
Carne, ouă și lactate.

Doar dezlegarea la pește
Stinge pofta creștinului
Și masa îmbogățește
Pân' la Nașterea Domnului.

Iar petreceri zgomotoase,
Din post sunt înlăturate,
din intenții frumoase
Degenerează-n păcate.

Rugăciunea și credința
În a postului menire
Vor purifica ființa,
Domnului făcând cinstire.

Viața-n post și-n rugăciune
În datina creștinească
Îndemnă spre fapte bune,
Cugetarea omenească.

Tradiții păstrate-n vreme
Aduc moșteniri creștine
Cu nescrise teoreme,
Când praznic domnesc revine.

*14 Noiembrie - lăsatul secului
* Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
Autor Maria Filipoiu - poet, exeget, jurnalist UZPR

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri populare românești, Editura Paideia/ Punct (2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul de timpul vieții

DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)

Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.

Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.

Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ritualuri de Sfântul Gheorghe

RITUALURI DE SF. GHEORGHE

A lui Sângeorz sărbătoare,
dezleagă vremea caldă,
pe câmp să plouă cu floare,
de fluturi colindată.

La sărbătoare creștină,
mit se perpetuează,
ce-n casă și în grădină,
datini împrospătează.

Se pune la grajd de vite,
funie de usturoi,
spre a nu fi bântuite
de vârcolac sau moroi.

În obicei de la sate,
cu datini vechi, menite,
spirite sunt alungate
spre locuri pustiite.

Când natura-i înverzită,
ciobanii merg la munte,
prin datină moștenită,
cu turme de cornute.

Oile rămân la stână,
cât vremea-i de pășunat,
după ce se tund de lână,
ce-a crescut cât au iernat.

Se tocmesc ciobani cu plată
în natură și în bani,
că tradiția-i purtată,
spre a dâinui prin ani.

Cu atenție se face
număratul oilor,
la stăpâni de-a se întoarce,
de răcoarea brumelor.

Și se face măsurarea
laptelui, o dată muls,
spre a știi repartizarea
cașului prin vară strâns.

Apoi prânzesc împreună,
ciobanii cu gospodari.
se facă brânza bună,
pun să cânte lăutari.

Dar rămâne în poveste
ospățul abia-nceput,
când ciobanii duc pe creste,
turma de oi la păscut.

Tradiții și ritualuri
prin timp perpetualte
pe-ale vremurilor valuri,
ne sunt identitate.

La mulți ani, sărbătoriților cu numele de Gheorghe!
Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri populare (Editura Paideia - 2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului
(tradiții și ritualuri)

O sărbătoare vestită,
A Mariei Preacurată,
În Gustar e prăznuită
De cei ce numele-i poartă.

Adormirea Maicii Sfinte,
Spre viață veșnică în cer,
E aducere aminte
De minunile ce nu pier.

În ritualuri păstrate
De străbuni pe-a vieții cale,
Abundă sacralitate
Și mituri proverbiale.

Despre Maica Preacurată,
Născând Fiul Mântuirii,
Se spune că-i așezată
La dreapta Dumnezeirii.

Pe când aștepta sfârșitul,
În timp ce i-a fost prevestit,
A zărit cum venea Fiul
De Sfinți Arhangheli însoțit.

Iar când din pat s-a ridicat,
Pe Fiu să îl întâmpine,
Sufletul i-a încredințat,
În Ceruri să-l ia cu Sine.

Mamelor e salvatoare.
De cei săraci e aproape.
Pururea-i ocrotitoare
Călătorilor pe ape.

Spectacol festiv se face
De Sărbătoarea Marinei,
Defilând, spre bună pace,
Toți slujitorii Patriei.

În podgorii, pe coline,
Struguri încep să se coacă,
Must să curgă din ciorchine
Și tulburel să se facă.

Se practică obiceiuri
Cu datina stăbunilor,
Când se-mpart prune si struguri,
De sufletele morților.

Spre a fi recolte bune
De grâu în anul următor,
Sămânța-n brazdă se pune
După culesul viilor.

Vremea e mai răcoroasă,
Vara se călătorește,
Iar căciulă călduroasă,
Pălărie-nlocuiește.

Sărbătoriților le spun,
Cu sufletu-n rugăciune:
Sănătate și noroc bun,
Cu-a Maicii Sfinte minune!

*Adormirea Maicii Domnului - 15 august
Maria Filipoiu

poezie de din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecouri la Nașterea Domnului

ECOURI LA NAȘTEREA DOMNULUI

Revin tradiții din vremuri străbune,
cu cete de voinici și zarvă mare
să pună iar, tradiția pe strune
la case în Ajun de sărbătoare.

În colinde vechi împart bucurie,
dar și evlavia creștinătății,
Nașterea Domnului iarăși să fie
minunea lumii și-a Divinității.

Copiii prin colinde duc mesajul
de rod bogat, noroc și sănătate.
Iar popa cu icoana-și poartă harul,
credința să o ducă mai departe.

Spre dăinuire-n lege creștinească,
se derulează din a vieții roată,
colind ce-aduce pacea sufletească
celor ce sunt nedreptățiți de soartă.

Iar anul isprăvit și cel ce vine,
să-și strângă mâini în cumpăna de vremuri,
cât ciclitatea naturii revine,
iar nou și vechi se întrec în tandemuri.

Spre împăcarea cu tine și ceilalți,
urări de bine și de fericire
la prieteni și la rude să împarți,
ca simbol de aleasă prețuire!

Că nu poți știi până unde îți va fi
călătoria-n lumea trecătoare,
ascultă colinde în această zi,
magia retrăită-n sărbătoare!

Precum strămoși plecați în altă lume,
pământ ori scrum vom fi în neamul străbun.
Doar în pomelnic ne adună nume,
urmași de sânge la Paști și la Crăciun.

În urma tuturor prin timp rămâne
ecou de amintiri, fapte ori idei
apreciate ca rele sau bune,
de acei ce vin la viață după ei.

Peste toți, zăpada vremii se-așterne,
când sunt conduși în cortegiu de jale
și mai ascultă regrete eterne
cu sufletul pe-a veșniciei cale.

Ca mesager prin lumea pământească,
las urmașilor străveche comoară
de datini strămoșești să amintească
și de mitologia populară.

Nepieritoare vor rămâne-n vremuri,
grăitoare dintre pagini de jurnal,
tradiții creștine și ritualuri
să-nsoțească români pe-al timpului val.

Colinde intonate-n recviemuri
prin ajun de sărbători sunt cântate,
ca neschimbate să rămână-n veacuri
de Dumnezeu în datini luminate.

Maria Filipoiu

poezie de (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria FilipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiția Sf. Ap. Petru și Pavel

TRADIȚIA SF. AP. PETRU ȘI PAVEL

Tradiție creștinească
traversând prin timp istoric,
vine-n vatră strămoșească,
să vestească mare praznic.

Cu tradiții moștenite
și prin obiceiuri sfinte
se-mpart fructe pârguite
pentru morții din morminte.

Ritualul amintește
călătorilor prin viață,
că soarta le pregătește
un sfârșit pierdut în ceață.

Iar sufletul va străbate
vremuri în lumea celaltă,
cu Sfânta Divinitate
în credință venerată.

Legendă pilduitoare
spune că Sâmpetru ține
în Rai, chei de la intrare,
cântărind faptele bune.

Iar frate întru credință,
Pavel, alăturea este
cu pildă spre bruință,
când soarta pe om lovește.

Printr-o sentință divină
la vestită sărbătoare,
Apostolii sunt lumină
prin vremea fără hotare.

Cu tunete de va ploua,
spune legendă nescrisă:
Nuci și alune vor seca,
iar recolta-i compromisă.

Din legendele creștine,
ritualuri sunt păstrate,
să le ducă-n timp ce vine,
generații succedate.

Maria Filipoiu

poezie de din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiții de Buna Bestire

Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Și-mpodobește natură
Cu petale-n mii de culori.

La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creștină,
Cântă cucul prima oară,
Anunțând veste divină.

O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Și mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.

În această sărbătoare,
Sacru și mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.

Gavriil, Arhanghel Mare,
Vestind Mariei Fecioare,
A Domnului întrupare,
Bine-i de însămânțare.

Gătită-n flori de mireasă,
Natura la Blagovește,
O recoltă generoasă
Pentru toamnă prevestește.

Când vremea se răcorește,
Iar floarea-n pomi este ninsă,
Iarna se mai prelungește
Și recolta-i compromisă.

Via, pomii din livadă,
Vite din gospodărie,
Casă, curte și ogradă,
Se afumă cu tămâie.

Să alunge-n depărtare,
Molime și duhuri rele,
Grădini de-a fi roditoare
Și sănătoase vitele.

Morminte din cimitire
Se sapă și se îngrijesc,
Spre a morților cinstire,
Ce-n loc de veci se odihnesc.

Prin tradiție creștină,
De suflet, spre mântuire,
Se-mpart: vin, pește, lumină...
Cu-a morților pomenire.

prin Sfânta Sărbătoare
Ce precede Înviere,
Se dezleagă la mâncare,
Pește, de-a poftei plăcere.

Iar omul care postește
Și sărbătorile ține,
Mâncând pește-n Blagovește,
Tot anu-i va merge bine.

Cei ce spun că nu au vreme
De credință-n viața scurtă,
Nu simt că timpul se cerne
Către lumea nevăzută.

Nu citesc Sfânta Scriptură,
Să afle ce-i pocăință.
Doar prin sacră-nvățătură,
Sădești în suflet credința!

Cât stau în popas de viață,
Scriu tradiții moștenite
Și prin vreme port speranță
Că vor fi cândva citite.

Deschid fereastră de suflet,
Cu tradiții pentru lume,
Ce le-am primit în testament
Și mi le-am legat de nume.

Se spune că-n altă lume,
Dincolo de pragul nopții
Poți avea parte de bine,
Când pe credință pui sorții.

Sufletul conduce chipul,
Pelerin pe-a vieții cale,
Dar dușman îi este timpul,
Când se scurgă la-ntâmplare.

Prin vremuri revin tradiții,
Spre a fi perpetuate.
Chiar dacă sunt superstiții,
Duc legende mai departe.

Când în zi de Blagovește,
Vremea e capricioasă,
La fel va fi și de Paște,
Mohorâtă și ploioasă.

25 martie - Buna Bestire
Din anuarul "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Editura Paideia - București / / 2008

Maria FILIPOIU

poezie de din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine merge prin viață fără Dumnezeu, nu găsește calea spre Rai.
Dumnezeu este lumina vieții și a sufletului pe calea eternității- Maria Filipoiu / despre credință

în citate despre credință (23 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Darurile Moșilor (sonet ritualic)

DARURILE MOȘILOR
(sonet ritualic)

De ziua lor, în cer așteaptă Moșii,
Pomană de fructe coapte pe Pământ,
Prin mesager de taină, ce-i Duhul Sfânt
La pogorâre, când cântă cocoșii.

Se înfiripă sufletesc legământ
Cu cei ce-n ritual iubesc strămoșii.
Copiilor se împart poame roșii,
De dor în lumina candelei răsfrânt.

În zorii zilei creștini merg s-adune
Căpșune și cireșe în panere,
Spre dăruire, cum datina spune.

Din ritualuri pline de mistere,
Cu mit se revarsă înțelepciune
În sufletul ce caută repere.

Maria Filipoiu

sonet de (februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recviem pentru Hristos (sonet)

RECVIEM PENTRU HRISTOS
(sonet pătimirilor)

Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce amintește de Hristos pe Pământ,
De Harul Său și sânge în pocal sfânt,
Pentru ucenicii pe care-i iubea.

Răsună ecouri în Sfântul Mormânt,
Până află toată creștinătatea
Mântuitorul a învins moartea
Și a înviat, spre un nou Legământ.

Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veșminte.

În ceruri se întrunește Sinodul
Să dăruiască celor din morminte,
Viață veșnică prin Mântuitorul.

30. 04. 2021
Maria Filipoiu

sonet de din Poeme îndumnezeite (30 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimile icoanei

LACRIMILE ICOANEI

Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.

Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinței.

La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.

Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
când Sfântu-ncepe să plângă.

Pe lacrima din icoană
curge al credinței mister,
din suflet fără prihană
se reverse Adevăr.

Omul pe Calea Domnului
pune lacrimi în speranță
să dăruie sufletului
Lumină, spre altă Viață.

La împărătească poartă,
a eternității cerești,
las rugă înlăcrimată
din soarta vieții pământești.

Cu toiag de timp va bate
la poarta Dumnezeirii,
Sufletul, de-ai fi iertate
păcatele omenirii.

*"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." - Ioan 14:6
Maria Filipoiu

poezie de din Calea, Adevărul și Viața - poezii religioase
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecouri de durere și înviere (sonet)

ECOURI DE DURERE ȘI ÎNVIERE
(sonet Pascal)

Se înalță ecouri de durere,
De pe Golgota și Crucea lui Iisus,
Din vremuri când la chinuri era supus
Fiul Domnului redus la tăcere.

Se-aude Maica, de îngeri mai presus,
Cum îndurare la Dumnezeu cere
Pentru Hristos, prin viață în trecere,
Cu Tatăl să stea din ultimul apus.

De regii pământeni fiind judecat,
se împlinească proorocie,
A fost condamnat Cel fără de păcat.

Pe Cruce a îndurat blasfemie
Și luând păcatele lumii, a murit,
Dar a înviat, ca în profeție.

Maria Filipoiu

sonet de din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crezul meu pentru veșnicie

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.

Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.

Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

Cred în pâine și în vin
și-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
și în spovedanie.

Cred în patima și moartea
Dumnezeului durerii
și-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.

Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.

În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aștept morții din mormânt
iarăși să deschidă geana.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook