Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tradiții de Buna Bestire

Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Și-mpodobește natură
Cu petale-n mii de culori.

La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creștină,
Cântă cucul prima oară,
Anunțând veste divină.

O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Și mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.

În această sărbătoare,
Sacru și mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.

Gavriil, Arhanghel Mare,
Vestind Mariei Fecioare,
A Domnului întrupare,
Bine-i de însămânțare.

Gătită-n flori de mireasă,
Natura la Blagovește,
O recoltă generoasă
Pentru toamnă prevestește.

Când vremea se răcorește,
Iar floarea-n pomi este ninsă,
Iarna se mai prelungește
Și recolta-i compromisă.

Via, pomii din livadă,
Vite din gospodărie,
Casă, curte și ogradă,
Se afumă cu tămâie.

Să alunge-n depărtare,
Molime și duhuri rele,
Grădini de-a fi roditoare
Și sănătoase vitele.

Morminte din cimitire
Se sapă și se îngrijesc,
Spre a morților cinstire,
Ce-n loc de veci se odihnesc.

Prin tradiție creștină,
De suflet, spre mântuire,
Se-mpart: vin, pește, lumină...
Cu-a morților pomenire.

Că prin Sfânta Sărbătoare
Ce precede Înviere,
Se dezleagă la mâncare,
Pește, de-a poftei plăcere.

Iar omul care postește
Și sărbătorile ține,
Mâncând pește-n Blagovește,
Tot anu-i va merge bine.

Cei ce spun că nu au vreme
De credință-n viața scurtă,
Nu simt că timpul se cerne
Către lumea nevăzută.

Nu citesc Sfânta Scriptură,
Să afle ce-i pocăință.
Doar prin sacră-nvățătură,
Sădești în suflet credința!

Cât stau în popas de viață,
Scriu tradiții moștenite
Și prin vreme port speranță
Că vor fi cândva citite.

Deschid fereastră de suflet,
Cu tradiții pentru lume,
Ce le-am primit în testament
Și mi le-am legat de nume.

Se spune că-n altă lume,
Dincolo de pragul nopții
Poți avea parte de bine,
Când pe credință pui sorții.

Sufletul conduce chipul,
Pelerin pe-a vieții cale,
Dar dușman îi este timpul,
Când se scurgă la-ntâmplare.

Prin vremuri revin tradiții,
Spre a fi perpetuate.
Chiar dacă sunt superstiții,
Duc legende mai departe.

Când în zi de Blagovește,
Vremea e capricioasă,
La fel va fi și de Paște,
Mohorâtă și ploioasă.

25 martie - Buna Bestire
Din anuarul "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Editura Paideia - București / / 2008

Maria FILIPOIU

poezie de din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tradiția Sf. Ap. Petru și Pavel

TRADIȚIA SF. AP. PETRU ȘI PAVEL

Tradiție creștinească
traversând prin timp istoric,
vine-n vatră strămoșească,
vestească mare praznic.

Cu tradiții moștenite
și prin obiceiuri sfinte
se-mpart fructe pârguite
pentru morții din morminte.

Ritualul amintește
călătorilor prin viață,
soarta le pregătește
un sfârșit pierdut în ceață.

Iar sufletul va străbate
vremuri în lumea celaltă,
cu Sfânta Divinitate
în credință venerată.

Legendă pilduitoare
spune că Sâmpetru ține
în Rai, chei de la intrare,
cântărind faptele bune.

Iar frate întru credință,
Pavel, alăturea este
cu pildă spre bruință,
când soarta pe om lovește.

Printr-o sentință divină
la vestită sărbătoare,
Apostolii sunt lumină
prin vremea fără hotare.

Cu tunete de va ploua,
spune legendă nescrisă:
Nuci și alune vor seca,
iar recolta-i compromisă.

Din legendele creștine,
ritualuri sunt păstrate,
să le ducă-n timp ce vine,
generații succedate.

Maria Filipoiu

poezie de din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiții de Sf. Gheorghe

TRADIȚII DE SF. GHEORGHE

Sărbătoare milenară
vine cu-al naturii dar,
s-aducă la noi țară,
pe Sângeorz din calendar.

Credinței mărturisitor
a fost supus torturii,
dar a ieșit biruitor,
învingând fiara urii.

Printr-o legendă vestită,
cheile vremii ține.
Dând primăvara-nsorită,
iarna o ia cu sine.

Grădini, spre recoltă mare,
cu agheapsmă se stroesc.
Iar cu-a Domnului lucrare,
în toamnă mai mult rodesc.

La ușă, pelin se pune
sau frunze de leuștean;
că duhuri rele pot ține
la distanță peste an.

An de an perpetuate
tradiții populare,
la sate sunt practicate
în Sfânta Sărbătoare.


Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri populare (Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiții și ritualuri de Florii

TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII

După datină străbună,
într-o sacră rânduială,
Floriile sunt cunună
la Sărbătoarea Pascală.

În Templul din Ierusalim,
Iisus ca Mare Împărat
a fost cu ramuri de măslin,
de credincioși întâmpinat.

Crengi din sălcii înverzite,
dar și flori de primăvară,
în biserici sunt sfințite
prin credință milenară.

La icoană se păstrează,
în casa credinciosului,
Dumnezeu o veghează
pe tot parcursul anului.

În cimitire, morminte
se îngrijesc, se-mpodobesc
de rămurele sfințite,
cinstind pe cei ce se-odihnesc.

Când ploaia se dezlănțuie
și o furtună stârnește,
se ard frunze de salcie,
până când se domolește.

Pe secetă sau furtună,
salcia înclină ramuri,
lăcrimând la rădăcină,
ca-n legenda unor vremuri.

Cu a credinței menire,
ramuri de sălcii sfințite,
au harul de lecuire
pentru suflet, trup și minte.

Despre salcie se spune
pod din crengi arcuite
s-a făcut, ca prin minune,
Fecioarei Neprihănite.

Sau lacrimile-i ștergea
cu crengile mlădioase,
Maicii Domnului ce-și plângea
Fiul, când Iuda-l trădase.

Intrarea în Ierusalim
deschide porți de rugăciuni,
mereu încrezători fim
în ale Domnului minuni.

Minunea de a-l învia
pe Lazăr din Bretania,
credinței a fost făclia,
de a-L cinsti pe Mesia.

Postul se mai îndulcește
la această sărbătoare,
prin dezlegare la pește,
ultima din postul mare.

De Florii e sărbătoarea
ce precede pătimire
în datini nepieritoare,
spre pace și mântuire.

Celebrată-i renaștere,
cu viață nouă-n muguri noi,
iar credința-n Înviere
e Calea-n viața de apoi.

Creștini cu nume de floare,
reînnoind tradiție,
fac cinste de sărbătoare,
bine prin an să le fie.

În ceremonial ludic,
merg fete cu Lăzărică.
Fiecare vrea logodnic,
o facă miresică.

Între mit și rațiune
e neclintită credință
cu a Domnului minune,
ce dă har și iscusință.

Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Autor: Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ritualuri de Sfântul Gheorghe

RITUALURI DE SF. GHEORGHE

A lui Sângeorz sărbătoare,
dezleagă vremea caldă,
pe câmp plouă cu floare,
de fluturi colindată.

La sărbătoare creștină,
mit se perpetuează,
ce-n casă și în grădină,
datini împrospătează.

Se pune la grajd de vite,
funie de usturoi,
spre a nu fi bântuite
de vârcolac sau moroi.

În obicei de la sate,
cu datini vechi, menite,
spirite sunt alungate
spre locuri pustiite.

Când natura-i înverzită,
ciobanii merg la munte,
prin datină moștenită,
cu turme de cornute.

Oile rămân la stână,
cât vremea-i de pășunat,
după ce se tund de lână,
ce-a crescut cât au iernat.

Se tocmesc ciobani cu plată
în natură și în bani,
tradiția-i purtată,
spre a dâinui prin ani.

Cu atenție se face
număratul oilor,
la stăpâni de-a se întoarce,
de răcoarea brumelor.

Și se face măsurarea
laptelui, o dată muls,
spre a știi repartizarea
cașului prin vară strâns.

Apoi prânzesc împreună,
ciobanii cu gospodari.
Să se facă brânza bună,
pun cânte lăutari.

Dar rămâne în poveste
ospățul abia-nceput,
când ciobanii duc pe creste,
turma de oi la păscut.

Tradiții și ritualuri
prin timp perpetualte
pe-ale vremurilor valuri,
ne sunt identitate.

La mulți ani, sărbătoriților cu numele de Gheorghe!
Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri populare (Editura Paideia - 2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiții la Înălțarea Domnului

TRADIȚII LA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI

După patruzeci de zile
de la Sfânta Înviere,
Înălțarea-i prăznuire,
dintr-un răstimp cu mistere.

De-acum, Hristos Își încheie
menirea sfântă pe Pământ,
cinstindu-I prin tradiție,
Înălțarea cu Duhul Sfânt.

De la Paști la Înălțare,
se spune că Ceru-i deschis,
iar cel ce-n acest timp moare,
sufletul în Rai e trimis.

Înălțarea e numită
Sărbătoarea Eroilor
și în hram e prăznuită
de sufletele morților.

Pentru morți se dă pomană
cu lumină și prescură,
lângă porția de hrană
și pahar de băutură.

După tradiție sfântă,
precum strămoșii ne-au lăsat,
credincioșii se salută,
spunând "Hristos s-a înălțat!"

Prin obiceiuri creștine,
ouă în roșu se vopsesc.
"Hristos s-a-nălțat!" se spune
de credincioși, când le ciocnesc.

După datine străbune
se încheie semănatul.
De-acum, sămânța rămâne
seacă, îngrășând pământul.

Caii ce au fost blestemați,
de Înălțare sau Ispas,
hrănindu-i, vor fi săturați
pentru o vreme de un ceas.

Printr-o zicală din popor,
vis nesperat se-mplinește
doar la "Paștele Cailor",
pecetluit de poveste.

*Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri romanești / Editura Paideia - 2008 (2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea Domnului și a Creștinătății

NAȘTEREA DOMNULUI ȘI A CREȘTINĂTĂȚII

Când vezi vine iarna cu viscol și ninsoare
Iar viața din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun și omenos la sfântă sărbătoare,
A Nașterii lui Hristos și-a lumii creștinare!

Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenței dă și celui ce n-are,
De întâlnești prin viața scurtă și trecătoare,
Destin nefast la oameni supuși la îndurare!

Și străduiește-te faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neștiind cât îți va fi
Pe cale, firul vieții cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinstește praznicul veșnicirii!

Tradiția revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o cearnă
Țărâna pe morminte sau cenușa în urnă,
Cât suflete rătăcesc prin veșnica nocturnă.

Un vis nesfârșit va fi trăirea pentru tine,
Prin noaptea nesfârșită când nu există mâine,
Că nu-ți vei mai aminti de ți-a fost rău sau bine
Prin viața pecetluită de taine divine.

Iar sărbători, de-a pururi, nu vei știi când vin și trec,
Nici câte generații, destin sortit își petrec
De sărbători creștine, în tristețe ori cântec,
După cum noroc primesc în car plin sau pahar sec.

În fiecare zi cinstește sfânta lumină
Și sufletul la Unic Dumnezeu ți-l închină,
Cât făclia credinței persistă-n omenire
Cu Nașterea lui Hristos - omului mântuire!


Maria Filipoiu
25 Decembrie - Nașterea Domnului
Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
(*La Cristică Sărbătoare)

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri românești (2008)
Adăugat de Maria FilipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecouri la Nașterea Domnului

ECOURI LA NAȘTEREA DOMNULUI

Revin tradiții din vremuri străbune,
cu cete de voinici și zarvă mare
pună iar, tradiția pe strune
la case în Ajun de sărbătoare.

În colinde vechi împart bucurie,
dar și evlavia creștinătății,
Nașterea Domnului iarăși fie
minunea lumii și-a Divinității.

Copiii prin colinde duc mesajul
de rod bogat, noroc și sănătate.
Iar popa cu icoana-și poartă harul,
credința să o ducă mai departe.

Spre dăinuire-n lege creștinească,
se derulează din a vieții roată,
colind ce-aduce pacea sufletească
celor ce sunt nedreptățiți de soartă.

Iar anul isprăvit și cel ce vine,
să-și strângă mâini în cumpăna de vremuri,
cât ciclitatea naturii revine,
iar nou și vechi se întrec în tandemuri.

Spre împăcarea cu tine și ceilalți,
urări de bine și de fericire
la prieteni și la rude împarți,
ca simbol de aleasă prețuire!

Că nu poți știi până unde îți va fi
călătoria-n lumea trecătoare,
ascultă colinde în această zi,
magia retrăită-n sărbătoare!

Precum strămoși plecați în altă lume,
pământ ori scrum vom fi în neamul străbun.
Doar în pomelnic ne adună nume,
urmași de sânge la Paști și la Crăciun.

În urma tuturor prin timp rămâne
ecou de amintiri, fapte ori idei
apreciate ca rele sau bune,
de acei ce vin la viață după ei.

Peste toți, zăpada vremii se-așterne,
când sunt conduși în cortegiu de jale
și mai ascultă regrete eterne
cu sufletul pe-a veșniciei cale.

Ca mesager prin lumea pământească,
las urmașilor străveche comoară
de datini strămoșești amintească
și de mitologia populară.

Nepieritoare vor rămâne-n vremuri,
grăitoare dintre pagini de jurnal,
tradiții creștine și ritualuri
-nsoțească români pe-al timpului val.

Colinde intonate-n recviemuri
prin ajun de sărbători sunt cântate,
ca neschimbate rămână-n veacuri
de Dumnezeu în datini luminate.

Maria Filipoiu

poezie de (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria FilipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tradiția Sfinților 40 de Mucenici

TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI

Prin rânduială creștină,
în primăveri se așteaptă
Sfinții Mucenici vină
cu tradiție păstrată.

Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morți să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.

În chip de om se împletesc,
covrigi numiți și mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere și cu nuci.

Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,
lângă vin și lumânare.

Tradiția de mucenici
evocă martirizarea
a patruzeci de ucenici
în lac de lângă Sevasta.

Obicei străvechi revine
în această sărbătoare,
bei vin, -ți meargă bine,
din patruzeci de pahare.

În popor este numită
sărbătoarea bărbaților
și cu vin e stropită,
spre veselia tuturor.

Legendare obiceiuri
revin cu mituri strămoșești,
spre a dăinui prin vremuri,
rostul trăirii creștinești.

Din curte și din grădină,
când colțul ierbii se vede,
tot gunoiul se adună,
răsară covor verde.

Cu tămâie se afumă
casa, curtea și grădina,
gândind vrăji se destramă,
iar fumul alungă mană.

Apoi casa, stupi și vite,
spre belșug și sănătate,
cu aghiazmă sunt stropite
de gospodarii din sate.

O primă brazdă tragă,
după un obicei agrar,
sătenii ies în ogradă,
cu plugul de om gospodar.

Cu ciubote se lovește
pământul de sub picioare,
doar așa se trezește
vegetația cu floare.

La soare să se-ncălzească,
ies gâze din hibernare,
pe cărări lungi pornească,
grăbite după mâncare.

Păsări înapoi vină
din meleaguri însorite,
să-și refacă sub streașină,
cuiburile regăsite.

Cel care, astăzi muncește,
scump va plăti păcatele,
că prin boală pătimește,
zăcând patruzeci de zile.

Nu se spală, nu se coase,
nu se țese, nu se toarce
șerpii vin lângă case,
pagubă-n vite a face.

Când s-a dezghețat pământul,
se-nsămânțează legume:
ceapa, varza, usturoiul...
că vor face roade bune.

Bătrânii toarnă puțin vin
la rădăcină de viță,
ca-n noul an dea rod bun,
cu speranțe noi de viață.

Bărbații maturi și bunici,
pe pomi fac un semn de cruce,
cu zeama de la mucenici,
rod bogat a le aduce.

Iar copiii-n bătătură
bat pământul cu ciomagul,
din el iasă cultură,
-ți fie mai mare dragul.

Cei ce simt povara vremii
fac necazuri dispară,
cu patruzeci de mătănii
la rugăciunea de seară.

Grajduri, case și hambare,
cu tămâie se ocolesc,
să alunge-n depărtare,
fiare, când rău pricinuiesc.

Cum e vremea-n această zi,
cu omăt, ploaie ori soare,
se spune că la fel va fi,
timp de patruzeci de zile.

Dacă pe câmp e zăpadă,
se prevestește an mănos.
Iar pajiștea de-i uscată,
e semn de an sărăcăcios.

E serbat și mărțișorul,
de fete și de neveste.
Într-un pom se pune șnurul
și fantezia-n poveste!

Din vol. "TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE ROMÂNEȘTI"/ 2008
Editura Paideia - București

Maria Filipoiu

poezie de din Volumul "Tradiții creștine și ritualuri populare românești", (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prăznuirea eroilor

PRĂZNUIREA EROILOR

În cimitirul satului,
la Înălțarea Domnului,
eroii sunt comemorați
într-un pomelnic adunați.

Clopotele dau trezire,
de-a Înălțării vestire.
Spre a morților odihnă
cântă sobor fără tihnă.

La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiție creștină,
cu merinde și lumină.

De la urmași ce i-au iubit,
spre cei morți se-nalță spirit,
cu lacrimă arzătoare
ca ceara din lumânare.

Sufletele lăcrimează,
când preoții tămâiază
mormintele celor jertfiți,
la Înălțare prăznuiți.

Dar e nădejdea tuturor,
învierea morților
aduce viața veacului
în ruga credinciosului.

În conștiințe renaște
tradiție de la Paște
cu-a Domnului Înălțare
la a Tatălui chemare.

Unicul Fiu al Domnului
stea de-a dreapta Tatălui,
Duhul Sfânt cu Fiul vine,
de-a fi-n veci, Sfânta Treime.

Iar cum Hristos a înviat
și la ceruri S-a înălțat,
credința e-nălțătoare
și după ce omul moare.

*Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor

Maria Filipoiu

poezie de din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mesaj de sărbători creștine

MESAJ DE SĂRBĂTORI CREȘTINE


Prin orice iarnă blândă sau geroasă,
cu magia datinilor creștine,
colindători mergând din casă-n casă,
duc obiceiuri cu urări de bine.

Urează de noroc și sănătate,
iar gazde bucuroase îi ascultă
și-i răsplătesc cu bani ori cu bucate,
precum strămoși din lumea dispărută.

Mergând cu Steaua sau Plugușorul,
datori morali suntem creștinătății,
să îi primim, ca pe Mântuitorul
ce se naște spre dăinuirea vieții.

Din suflete revarsă bucurie
în datină cântată la colindat
și duc tradiția ca pe-o făclie
prin cântec de Domnul binecuvântat.

În alaiul purtat de colindători,
copiii sunt de îngeri mai aproape
și în sfinte tradiții sunt salvatori
cu vis nemuritor ascuns sub pleoape.

Străvechi colinde se-aud prin vremuri noi
cu har de bucurii în celeste daruri,
de parcă timpul ar curge înapoi,
pe Pruncul Iisus purtându-L pe valuri.

De străbunii dragi ne reamintim,
tineri au fost, pe când copii eram.
Merinde sărmanilor împărțim
prin viața ce trece ca frunza din ram.


Maria FILIPOIU

poezie de (29 decembrie 2020)
Adăugat de Maria FilipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taina Timpului (sonet)

TAINA TIMPULUI
(sonet temporal)

M-am străduit țin ritm accelerat
Cu timpul fugar, către neuitare,
Din vremea când lustruiam bănci școlare
Cu antebrațe de elev premiat.

Zadarnică îmi este încercare,
Chiar dacă sunt campion la alergat
Și multe competiții am câștigat
În lupta cu viața prin destin ciudat.

El n-are somn, nici vreme de mâncare,
Cât străbate Pământul în lung și-n lat,
Pentru recolte-n toamne roditoare.

În taină, spre infinit a fost setat,
De zeitate a tot creatoare,
fie ca un rebel însingurat.

Maria Filipoiu

sonet de (13 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericire de toamnă

din iubire timpul a creat spectacol
oamenii armoniilor s-au unit perechi
lumea e fericită pe un colț de miracol
respectă cu sfințenii tradiții străvechi.

e vremea nunților cu muzică și dans
iubiri pecetluite cu inel de diamant
nici un sentiment nu rămâne-n suspans
resimt entuziasmul timpul e fascinant.

este elan în lume în flux nemărginit
Septembrie trece prin arome de must
rădăcinile vieții în glii s-au adâncit
creații absolute au blazonul august.

e toamnă și în suflet dar este împlinit
învățând să se ferească de marele dezgust.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Comemorare Sfântului Ștefan cel Mare

COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)

Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.

La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ștefan-Vodă-cel-Mare.

El nu purta renume din statură,
ci din fermitate și-nțelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.

Pe pământ trimis de Divinitate,
cârmuiască neamul moldovenesc,
ecou de glorie prin timp străbate
până la urmașii ce-l sărbătoresc.

Când năvăleau barbarii la hotare,
Vodă chema boieri la sfătuire.
Cu tactică -nvingă provocare,
să nu îi cadă neamul în robire.

Voind să-și apere meleaguri sfinte,
doar cu o mână de oșteni destoinici,
la Dumnnul făcea rugă înainte
s-alunge dușmani de mărire dornici.

Din corn vestit suna spre adunarea
vitejilor la luptă ostășească.
Cu prețul vieții își apăra țara,
în cinste și dreptate domnească.

Străjeri stăteau de veghe la hotare,
apere Țara lui Vodă-Ștefan,
urmașilor s-o dea la fel de mare,
ca moștenire pentru românesc neam.

Pentru popor n-a fost nicicând mai groaznic
precum tunet din vestea de robire
ce-aduce sorții unui trai amarnic,
cu biruri și poveri de viețuire.

Cu vitejie strămoșească-n cuget
își conducea oștirea-n luptă dreaptă
și înălța lăcaș creștin, de suflet,
când bătălia era câștigată.

Stau mărturie-n vremuri, grăiască,
lăcașuri de credință și cultură,
ca zestre-n România pitorească,
și edificii în Sfânta Scriptură.

Nu pregeta, slujindu-și țărișoară,
cu prețul vieții și cu risc de moarte,
sufletul de poveri să nu îl doară,
ci flamura păcii în veci s-o poarte.

Adesea s-a luptat cu otomanii
ce năvăleau doar cu scop cotropitor,
dar prin credință biruia dușmanii,
pe Dumnezeu chemându-L în ajutor.

Ca voievod din neamul moldovenesc
a păstrat credința nestrămutată,
cum a moștenit-o la tronul strămoșesc,
conducând țara spre mai bună soartă.

Este exemplu de mare virtute
pentru eroism dovedit în fapte,
cu gloria câștigată în lupte,
s-o ducă țara spre eternitate.

Când turcii îi amenințau hotare,
chema viteji, cu planul de-a învinge,
îmbărbătându-i cu voință mare,
spre gloria cea tributară-n sânge.

Strigând nici de moarte nu-i e frică,
încăleca pe cal ce-n luptă-l ducea.
Biruitor dorind să se întoarcă,
săruta sabia și cruce-și făcea.

N-a pregetat nicicând cârmuiască
Moldova cu destinul greu încercat
de vitregii în vatra strămoșească,
purtând renume de domn neînfricat.

Dar neputința, grav îl copleșește,
venind din bătrâneți apăsătoare.
Pe fiul Bogdan-Vodă sfătuiește
țină țara în străvechi hotare.

Răpus timp, cu tâmple-ncărunțite,
din trup și-a înălțat suflet la Domnul.
Eu scriu ce știu din cărțile citite,
cum Ștefan cel Mare a sfințit tronul.

În istorie intrând biruitor,
întâmpinat cu trâmbițe și torțe,
și azi se-aude bucium răsunător,
de când făcea mobilizări de forțe.

Din bătălii cu trupele viclene,
Aducem cinstire lui Ștefan cel Sfânt
Și-i închinăm omagii eterne,
spre dăinuirea păcii pe-acest pământ.

Spirit din vremuri legendare vine,
s-aducă eroism în generații,
când la moaștele lui vor să se-nchine
fiii urmașilor, de-a fi ca frații.

Tunetul veștii a rămas în zare,
ducând strategia voievodului
la cârmuirea sa răzvrătitoare,
potrivnică înrobirii neamului.

În criptă stă și astăzi, vegheze
la soarta țării și neamului iubit,
noi conștiințe spre a ține treze
în veci stăpâne pe ogor întregit.

El n-a pus preț pe viața trecătoare
și-n credință a slujit al său popor,
a fost canonizat la sărbătoare,
de-a fi prăznuit ca un nemuritor.

Prin altă lume, cu suflet străbate,
dar este în seama cărturarilor,
domnia cu momente zbuciumate,
iar numele său e-n slava sfinților.

Prin ritual cu nume pomenite,
ecou vor duce bangăte de clopot,
din mânăstiri de Ștefan ctitorite,
în vremuri când reprima orice despot.

În demnitate să-i purtăm cinstire,
comemorând de fiecare dată
pe voievod cu sacră prețuire,
simbol de virtute e prin soartă.

Cu eroism prin veacuri succedate
E pildă pentru noile vlăstare,
ca iubitor de țară și dreptate,
dar și exemplu de credință mare.

La Putna, Ștefan Vodă se-odihnește,
de secole dormind în criptă sacră.
Dar tot mai treaz prin conștiințe este
când gloria sa răsună în toacă.

Dorință din mormântul său străbate
cu-aceeași strategie înțeleaptă.
La cârma țării, doar minți luminate
ducă poporul pe calea dreaptă.

Ar vrea să se trezească, să mai lupte
și țara își apere prin vreme
de cei care îi vor hotare rupte,
simțind oștenii ce ar vrea -l cheme.

Dar neputând, rămâne să se roage
la Dumnezeu, de undeva, din ceruri,
spre binele meleagurilor drage,
cât cuget temerar duce prin vremuri.

Iar duhul său veghează la hotare
ca-n tronul de cetate din Suceava,
aprig fost-a Ștefan-Vodă-Mare,
stârpind dușmani și pedepsind gâlceava.

O rugă pentru sfânt e încheiere
omagiului ce îl las mărturie:
- Revino la tron, spre inițiere
celor ce conduc mama-Românie!

La Dumnezeu în ceruri te mai roagă,
din guvernare culeagă rodul
sărmana țară, ce-a ajuns pârloagă,
și îți va mulțumi întreg norodul.

* Variantă îmbunătățită.
*2 Iulie – Sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare
* Din vol."Tradiții creștine și ritualuri românești"/ 2008
Editura Paideia

Maria Filipoiu

poezie de din Tradiții creștine și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răsplata faptelor

RĂSPLATA FAPTELOR

Am învățat prin viață să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar și când mi-era greu,
de-a onora așa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.

Prin omenie triumfa voință
și îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet și credință,
pentru izbânda celui ajutat.

Am insistat peste a mea putință,
când dificultăți am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferință,
de rana în suflet dezonorat.

Putere îmi luam din rugăciune
și-n semnul crucii puneam speranță.
Să am mulțumirea faptelor bune,
mi-aș fi dat și o parte din viață.

De îmi erau rude sau simplii străini,
nu pregetam, mereu fac bine.
Ajutam cât puteam și din bani puțini,
pe cei și mai sărmani decât mine.

Nicicând nu am așteptat vreo răsplată,
așa cum ar fi fost omenește.
Nădăjduiesc a fi îndestulată,
la Domnul, când viața se sfârșește.

Acum cred proverb ce-mi spuneau părinții:
"Până la Domnul e cale lungă!
Te judecă și te condamnă sfinții,
Până la Rai, sufletul s-ajungă!"

*Din colecția "Poezia de azi"
30 iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăgostitul Dragobete

Îndrăgostitul Dragobete

Îndrăgostitul Dragobete
Din legende vechi transpare
Cu dorul de-a săruta fete,
În tineri cu chip de Soare.

Vreme vitregă traversează
Prin troienele ninsorii,
Și năvalnicul dor revarsă
Pe inimi, vrăjind feciorii.

De dor, din ochii lui răsare
Iubirea-n flori de ghiocei,
Ce-n clopoței sună urare,
Pe-ale primăverii alei.

Cu brațe pline de petale
Și cu dragostea în suflet,
Fetelor mari le iese-n cale,
Cu inel de flori pe deget.

Fete iubind întâia oară,
Așteaptă pe Dragobete,
Cu florile de primăvară,
Cunună să-i prindă-n plete.

Tinerii ce-și unesc destine,
De Dragobete logodiți,
Vor avea doar zile senine,
veșnic sunt îndrăgostiți!

Maria Filipoiu - Legendele Primăverii

poezie de (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul de timpul vieții

DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)

Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie stea.

Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.

Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilul nimănui

COPILUL NIMĂNUI

De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!

M-ai lăsat, fără -ți pese,
când nu învățasem scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea -ți fiu.

Nu-mi doream avere mare
ori susținere bănească,
ci caldă îmbrățișare
de iubire părintească.

Pașii pe cărarea vieții,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopții,
când eram singură-n lume.

Cum am crescut, n-ai vrut știi,
când te-ntâlnesc, să nu te știu.
Aveam la masă-n orice zi,
gustul sufletului pustiu.

Tată mi-ai fost în suflet frânt,
prin vremuri rele bune,
să nu uit, cât sunt pe Pământ,
că n-am tată, cui a spune.

Drama vieții trecătoare
în vremelnicia sorții,
voi duce cu resemnare
prin eternitatea morții.

*Prima poezie scrisă în adolescență

Maria Filipoiu

poezie de din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zi de revelații cu iubire și lumină

Moș Nicolae vine pe acest sfânt pământ
vine cu desaga cu daruri speciale
răspândește dragoste lumină prin cuvânt
destramă întunericul cu forme abisale.

aduce la copii dulciuri și jucării
la părinți împarte din tradiții străvechi
speranțe, sănătate și multe bucurii
pe tineri îi ajută să-și afle perechi.

netezește drumuri prin inimi deschise
cerul îl ordonează cu armonii de suflet
deschide mințile cu-nvățături admise
ca în zi de sărbătoare cu mare răsunet.

este zi de revelații care îmbracă vise
lumina din iubire răzbate prin sunet.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Darurile Primăverii

DARURILE PRIMĂVERII

La fete, mame și doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Și coșuri de tămâioară.

Vin obiceiuri străbune
Și "babe capricioase",
Mucenicii adune
Oaspeți la mese gustoase.

Sănătate și iubire
De primim cu prisosință,
Domnului spun mulțumire
În poeme de credință.

Spre a fi viața frumoasă,
Dragă și îmbelșugată,
Când stați cu cei dragi la masă,
S-aveți inima curată!

Amintiri să se reverse
Dintr-un car de mărțișoare,
Ce din gând nu pot fi șterse
Pe-a primăverii cărare!

Mereu purtați în suflet,
Sentimente de candoare
Și fericirea în zâmbet,
Sfidând vremea trecătoare!

Maria Filipoiu

poezie de (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În carusel planetar

mă-nvârt mereu în planetar carusel
când este toamnă când este primăvară
când vara mă formează suflet vesel
zburd cu fluturii iubirii pe afară.

trec și prin iarnă ca natura tristă
dezgolită de splendorile mirene
cu inima răcită cu nasul în batistă
cu mii de doruri de-a dansa cu sânziene.

timpul se-nvârte rapid se repetă tradiții
particip surprinsă la miracol solar
trec și cu sufletul prin patru solstiții
viața sub soare este supremul dar.

sunt poet al mirărilor fără farstiții
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu har.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook