De n-aş zâmbi...

De n-aş zâmbi, aş fi o anonimă,
Aş fi o mască rece, orice-aş face,
Dar eu zâmbesc, iar viaţa e sublimă
Şi-n inimi pun doar dragoste şi pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul şi tristeţea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Şi-n ochii reci aduce frumuseţea.

De n-aş zâmbi aş fi fântână seacă,
Aş fi un cer cu nori şi-aş fi furtună,
Dar eu zâmbesc şi uraganul pleacă
Şi-ţi pune-n suflet sori şi vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiţă-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topeşte greul
Şi liliacul proaspăt dintr-o glastră.

De n-aş zâmbi aş fi o stâncă stearpă,
Ce-şi poartă printre nori singurătatea,
Dar eu zâmbesc şi-n vorbe port o harpă,
Ce-şi cântă în surdină bunătatea.
Un zâmbet nu-i o cauză pierdută,
Chiar dacă lumea e un val de lacrimi,
E arma care urcă pe redută
Victoria iubirii dintre patimi.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet la plural

gândurile mele înverzesc în cer
îmi pregătesc viaţa pentru dincolo
în raiul fericirii de apoi, prosper
voi zâmbii lumii, zeului Appolo.

visele mele sunt atinse de patimi
cu freamăt puternic cu nostalgie
adesea am scăldat obraji cu lacrimi
plânsul e plămădit de divină regie.

zâmbesc şi azi la tot ce am iubit
zâmbesc la oameni la tot universul
chiar dacă se apropie tristul asfinţit
vreau azi să mă înveselească versul.

condeiez în slove zâmbetul la plural
urcă la Demiurg fără funicular.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 in 1

Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac şi zâmbesc căutându-şi parfumul
Sentimentele îmi stau împraştiate printre cărţile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Aşteaptă să le şoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii îşi extrage seva
Şi-mi înmugureşte pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbeşte căutând un zâmbet autentic.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port în plete răsăritul

Îmi port în plete răsăritul
Şi-n orizonturi mântuirea,
Pe braţe îmi brodez zenitul
Şi-n suflet ţes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.

Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa şovâindă trece
Pe-un alt tărâm şi-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-şi pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.

Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieţii mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Şi rup din boltă praf de stele.
Pe faţa îmi aşez visarea,
În suflet dragul meu de viaţă -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-şi poartă ceru-n dimineaţă.

Mă răscoleşte iarăşi marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Şi-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Şi-n orizonturi mântuirea,
Pe braţe îmi brodez zenitul
Şi-n suflet ţes, cu drag, iubirea.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul

Chiar dacă aş avea toţi dinţii cariaţi, aş mai zâmbi...

Şi chiar dacă aş fi plin de probleme, tot aş glumi...


Pentru că şi viaţa e grea,
şi lumea e rea,
iar eu n-aş rezista
dacă nu m-aş comporta aşa.

poezie de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet gol

Inima mea e o rebelă,
Pleacă prin ploaie-n pieptul gol;
Capul meu sec, purtând umbrelă,
Se ţine după ea domol.

Când ochii le privesc din unghiul
Unui geam rece, picurat,
Ea parcă-i tusea, iar el junghiul;
Zâmbesc, dar unde-or fi plecat?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NEODIHNA IUBIRII

Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la uşa inimii în pripă,
Cu-arcaşu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?

Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-şi caută iertarea
Şi-n zilele de post şi nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.

Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.

Duminici dar lăsaţi, dar şi sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne şi-n ziua de odihnă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş vrea să plângi

n-aş vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
ţi-aş prinde lacrimile-n pumni
şi le-aş păstra în loc cu taină
la inimă, ascunse-n sân
şi nu ţi-aş spune niciodată
dar ţi-aş zâmbi, îmbărbăta,
să-ţi şterg încet pată cu pată
tristeţea ochilor din noaptea grea
n-aş vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
aş fi mai trist, atât de trist,
că noaptea luna s-ar ascunde
în negura de gropi din cerul nins
şi stelele s-ar stinge toate
şi-ar fi-ntuneric pe pământ
şi ruptele petale moarte
ar înflorii, de plâns, de plâns...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am zâmbit ieri, zâmbesc azi şi voi zâmbi mâine. Doar pentru că viaţa este prea scurtă ca să plâng din orice motiv.

citat din Santosh Kalwar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost sărutat din interior şi m-a devastat în modul cel mai frumos. Nu am putut continua cu viaţa mea aşa cum era înainte. Ea a început să se schimbe şi este încă în schimbare, dar ceva în interior rămâne neschimbat. Am găsit ceea ce este neschimbător dar şi ceea ce se schimbă. Acum mă pot bucura. Aceasta dă naştere unui zâmbet care nu este doar cu buzele. Zâmbesc cu toată fiinţa mea. Bucuria este acest zâmbet.

citat din Mooji
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe fruntem şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-1 port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi, î
spre cer,
să-1 cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi râd în soare

E prima zi din vară
Şi iarăşi am ieşit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.

De multă vreme te aştept
Să-ţi spun, la tine mă gândesc
De vreme multă, însă iată:
Azi soarele pe cer se-arată.

Ştii, norii sunt, dar curg la vale
Nu stau ca să intunece-a ta cale,
Şi iată, stau de mult şi mă gândesc
La soare-ntruna-mi vine să zâmbesc.

Mi-ai spus c-am aşteptat prea mult,
Mi-ai spus chiar că şi tu ai vrut,
Acuma te opresc din drum
Căci foarte multe am să-ţi spun.

Încerc să-ncep prin a-mi găsi cuvinte,
Şi chiar incerc să îmi aduc aminte
Şi amintindu-mi mă opresc
La soare iar încep ca să zâmbesc.

Dar poate însăşi aşteptarea
Mă face ca să-mi amintesc
Ce poate face azi visarea…
Şi dintr-o dată iar încep ca să zâmbesc.

Rupând tăcerea, vreau să-ţi spun
Că n-aş fi aşteptat nicicum
De-aş fi ştiut că încercarea mea
Nu-ţi va schimba mentalitatea.

Un nor apare pe-a ta faţă
Întunecând seninul clar
Al ochilor intraţi în ceaţă
Iscând un sentiment bizar.

Dar cum ţi-am spus, un nor vine şi pleacă
Aşa, din nou apare-un soare pe-a ta faţă,
Căci am ştiut să îţi vorbesc acum
Când suntem la sfârşit de drum.

Şi multă vreme a trecut
Şi ştiu pre bine, te-am pierdut;
O lacrimă în ochi mi-apare
Acuma chiar că râd în soare…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai venit pe lume, plângeai sfâşietor,
Şi-n preajmă numai zâmbet în ochii tuturor,
Când ai plecat, un zâmbet plutea pe chipul tău,
Şi-n preajmă numai lacrimi, pârău lângă pârău!

catren de Mihai Eminescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mi-a ucis povestea

Ţi-am deschis cărări spre mine, să nu rătăceşti vreun pas-
Cineva, dar nu ştiu cine, le-a închis şi am rămas
Cu singurătatrea oarbă ce scânceşte pe la uşi
Într-un dialog de taină cu tăcutele păpuşi.

Mor cuvintele pe buze, ce nu mai zâmbesc de-un veac,
Am uitat să cânt din frunză, primăverile iar tac;
Îmi dau roată la ferestre, dar ferestrele le-nchid
Şi în cioburi de tristeţe şi în lacrimi mă divid.

În pustiul dintre ziduri amintiri încă dospesc,
Între file-ngălbenite, ochii-albaşti îmi zâmbesc;
Aş pleca-napoi în mine, dar nu ştiu cum să pătrund-
Drumu-i sinuos prin stâncă şi-i atâta de imund!

Viaţa mi-a ucis povestea dintr-un vis nevinovat,
N-am cerut nimic şi totuşi cruce grea am de cărat.
Când în jurul meu salcâmii ning cuminte dintr-un ram,
Eu mai port pe umeri iarna şi-n zăpadă mă destram.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume pierdută

O lume de mistere şi visuri ne-mplinite,
O lume de durere şi lacrimi risipite...
O lume-ncrâncenată ce zace în război,
Care trăieşte azi, dar moare-ncet, cu noi.

E lumea ce ne ţine, ne ştie şi ne doare,
În care răsar stele şi înfloreşte-o floare,
În care păsări cântă pe ramu-nmugurit
Şi-n care primăvara, se pare, n-a murit.

E lumea ce se stinge încet, fără să ştim,
În care totu-ngheaţă, iar noi nu mai iubim.
E lumea ce devine, încet, mult mai străină...
Iar pentru toate astea, doar noi suntem de vină.

O lume ce se pierde de-atâta nepăsare
Şi care-i rătăcită în noapte şi-n uitare...
O lume pregătită să dea ultima luptă,
Dar, fără să regrete, mai pierde o redută.

poezie de Cristina Ghindar Greuruş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt dintre aceia care zâmbesc rar, dar sunt atâţia alţii în jurul nostru care zâmbesc tot timpul, dar niciodată nu-ţi spun ce gândesc...

citat din Luigi Tenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet tăcut

Când picurii de ploaie pictează pe nimic
Şi-n stropi se oglindesc culori din curcubee,
-desprinse-s chiar din Soare a razelor condeie-
Tu taci, privind uimită! Nici eu nimic nu zic!

Spectacol de lumină. Trăire şi culoare;
Şi pe pământ... şi-n suflet. Fin, mâna mi-o atingi!
Privirea-ţi fermecată şi zâmbetu-ţi de floare
Trădează fericirea. Dar iar nimic nu zici!

Un freamăt viu ţi-e trupul! Văd pieptu-ţi cum tresaltă!
Priveşti la ploaia caldă ce cade curcubeu.
Zâmbeşti! Te strângi la pieptu-mi! Eşti toată-mbujorată!
Tăcerea ta... nu doare! Tăcut, zâmbesc şi eu!

Haină ursitoare, la ceas târziu de noapte,
Răpitu-ţi-a din leagăn plăcerile vorbirii,
Cu vorbe nerostite şi ne-nţelese şoapte.
Dar ţi-a lăsat sub pernă simţirile trăirii.

Stăm unul lângă altul. Eşti zâmbet şi trăire!
Imensitatea lumii în picuri o găseşti?!
Nu am văzut vreodată atâta fericire
Să şadă în vreun suflet! Nu-n suflete lumeşti!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă m-ai putea face să plâng...
mi-aş spăla hainele dorului
care mă strâng mai ales noaptea
Dacă m-ai putea face să zâmbesc
mi-aş amăgi zilele
şi m-aş amăgi spunându-mi
că nu mă mai dori
Dacă m-ai putea face să nu te mai iubesc...
aş zâmbi,
dar ştiu că mi s-ar face tare dor
să-mi fie dor de tine...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu nu ai mai fi...

Dacă azi nu te-aş cunoaşte
Curcubeul ar fi gri,
Toate stelele albastre
Ar muri prin galaxii.

N-ar mai fi pe cer nici soare,
Ar fugi să se ascundă,
Timpul s-ar opri în mine,
Mi-ar fura orice secundă.

Dacă tu nu mi-ai mai spune
Într-o zi nici un cuvânt,
Aş fi rătăcit prin lume
N-aş mai şti nici cine sunt.

Te-aş păstra în mine însumi,
Aş fi numai tu în gând
Mi-ai fi zâmbet şi lumină
Peste ochii care plâng.

Dacă tu nu ai mai fi,
Azi te-aş creiona din îngeri
Şi mi-aş scrie în destin
Viaţa ca un zid de plângeri

Aş rescrie definiţii
Pentru tot ce-nseamnă dor
N-aş mai şti, n-aş înţelege
Ce semnifică amor.

Dacă n-ai mai vrea să vii
Pe-al meu toc, din calimară,
Aş rescrie-n amintiri
Chipul tău seară de seară.

Te-aş reda în stropi de vise
Printre rânduri, în poveşti
Şi-ar fi filele aprinse
Doar de-un gând, în care-mi eşti...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aspirantului la putere

De ce n-aş face şi eu un partid,
Cu care să deschid o nouă eră,
Din care să mă-aleg cu-o carieră,
Chiar dacă unii-ar spune că-i stupid.

Cum viaţa asta-i totuşi efemeră,
Am şanse să profit de noul vid.
De ce n-aş face şi eu un partid,
Şi-apoi, o situaţie prosperă!

Terenul l-am sondat şi nu-i arid.
Platformă am, la care se aderă,
Subvenţii de la stat mi-se oferă,
După putere-am devenit avid!
De ce n-aş face şi eu un partid?

rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu zâmbi doar cu chipul, zâmbeşte din suflet. Chipul poate fi doar o mască a ego-ului. Fericirea nu vine din afară, din chip, ci din suflet pentru că el doar este şi se manifestă în tăcerea ascunsă sub acel zâmbet superficial, pentru el... Este singurul real!

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!